Marea trăsătură specifică a omului e gândirea teologică – N Steinhardt

— Al Pal.: Tu toate le vezi teologic. Te-­ai făcut teolog!
Eu: Desigur. Condiţia umană e o condiţie teologală. Asta e marea trăsătură specifică a omului: nici râsul, nici lacrimile, nici minciuna, nici gândirea pe categorii generale (Julian Huxley)… însuşirea specifică omului e gândirea teologică.

Jurnalul Fericirii

Acest scurt schimb de replici este memorabil. Pentru ca el afirma implicit si explicit imposibilitatea vederii vietii si realitatii altfel decat teologal. Toate trebuie vazute teologal. Nimic nu iese din sfera gandirii teologice. Pentru ca toate isi au acelasi Stapan chiar si razvratite. Nu este nimic ”sub soare” care sa se poata sustrage legitim gandirii teologice. Precum soarele incalzeste pe toti, buni si rai, tot la fel creatia – in corpore, cu bunele si relele ei ”importate” –  se afla sub ”umbrela” perspectivei teologice. Nimic si nimeni nu poate evada de aici.

Marea provocare a postmodernismului este tocmai draceasca tentativa de a scoate omul din sfera gandirii teologice pe motiv de intimitate, libertate si autonomie. Mai ales teologia este brutal ingradita si expulzata in spatii precis consacrate si institutii. Societatea occidentala postmoderna(candva crestina…) este din ce in ce mai putin permeabila la gandirea teologica ca si conditie umana prin excelenta. Atmosfera evocata de Dostoievski  a unei societati rusesti in care si targovetul si spalatoreasa discuta curent si natural teologal este din ce in ce mai mult o raritate, si inca o raritate vazuta ca periculoasa, ”fundamentalista”.

Daca Steinhardt are dreptate, si are!, atunci starea de lucruri care este impusa in societatea postmoderna nu este altceva decat impunerea dictaturii alienarii fiintei umane de insasi trasatura umana definitorie: cea a gandirii teologale. Omului de azi se cauta a i se extirpa ”simtul” teologiei. Asaltat de materialism promovat agresiv de atotputernicul ”minister ” al publicitatii( a se vedea ”1984” a lui Orwell), ametit de surogatele de ”teologie” care-l aduc in final la exasperare si la abandonarea oricaror sperante de absolut si adevar obiectiv, omul postmodern ajunge sa ”vegeteze” crezand ca traieste. Caci nu lacrimile, rasul sau minciuna il fac om, ci … gandirea teologica pe cale de disparitie la mase.

%d blogeri au apreciat asta: