WikiLeaks – reamintiri de luat a-minte(1)

Mega-Scandalul secolului probabil, dezvaluirile Wikileaks  ne reamintesc cateva adevaruri  care ne indispun dar care sunt mai mult decat necesare a fi pastrate oarecum constant in minte:

1. Aparentele sunt (foarte) inselatoare. A te lasa leganat de gandul ca oamenii nu-s parsivi si egoisti, este sinonim cu a-ti comanda si servi singur niste hiper-deceptii cu consecinte deloc previzibile. ”Omul pentru om este lup”este o realitate cat se poate de cinica dar veridica. Diplomatia nu este decat ”ambalajul” amabil al unor relatii de forta. Realitatea nuda si hidoasa este ca lumea se imparte in stapani si robi, in brute si victime, in manipulatori si mase de manevra. Asuprirea si sclavia nu imbraca decat masti noi. Camatarul din vechime acum este banca ”cu papion” care daca poate va lua dupa tine si 5 piei – ca sa-l citam pe guvernatorul Isarescu. A te lua dupa aparente inseamna a-ti asigura cateva duzini de tepe gratis.

2. A avea incredere presupune asumarea unor riscuri nu intotdeauna suficient constientizate. Spune undeva in Biblie ca pana si pentru credinciosi sunt vremuri cand sa nu ai incredere nici in nevasta cu care dormi noaptea in pat. Scoaterea pe piata a unor informatii care practic reconfigureaza diplomata mondiala si trag jos mastile de pe fetele zambitoare cu cutite ascunse la spate arata vulnerabilitatea ”porumbelului” odata scapat care va ajunge conform legilor lui Murphy exact acolo unde ti-e cel mai penibil sa le stii ajunse. A avea incredere in absenta unor garantii (oricum insuficiente)  inseamna a uita ca omul ”de la natura”/pacat e o curva care se/te vinde pentru a-i fi lui mai bine.  A uita ca tradarea si turnatoria alaturi de prostitutie sunt printre cele mai vechi si mai perfectionate ”arte” ale ticalosiei umane.

3. Haiducia este sinonima streangului – indiferent cat de ”democratici” si mari aparatori ai ”drepturilor omului”  sunt puternicii zilei. Doar ultra-naivii pot crede ca vanatoarea prin INTERPOL a interfetei publice a Wikileaks, Julian Assange,  urmareste banala ”clarificare” a unor presupuse infractiuni de natura sexuala. Individul i-a lasat cu pantalonii in vine pe mai marii SUA si altii si asa ceva nu se poate plati decat cu capul. Bin Laden deja are concurenta serioasa pentru titlul de ”most wanted”. De fapt lovitura de imagine si impactul ”bombei atomice” numita wikileaks pentru SUA si diplomatia mondiala face din Bin Laden doar un mic copil ce se joaca cu artificii.

4. Informatia la timpul si locul potrivit inseamna putere de cea mai inalta… putere. Cand Alvin Toffler spunea ca puterea este tridimensionala (forta armata-bani-informatie) stia ce spune. Cine are azi informatia care trebuie si contextul care sa-i amplifice exponential impactul facerii publice poate invinge fara sa traga un glont fizic. Cum poate un om ascuns intr-un buncar fara nici un fir de praf de pusca sa provoace o superputere capabila sa distruga o planeta intreaga? Cum pot sa tremure cei mai temuti oameni ai planetei in fata unui computer si a monitoarelor? Simplu. Informatia care demasca, schimba,revolta, mobilizeaza,invinge!

5. Dusmanii pe fata sunt preferabili ”prietenilor” pe din dos. Dusmanul invizibil sau deghizat in cel mai intim confident sunt mult mai periculosi decat dusmanul din transee, oricat de redutabil ar fi. Macar il vezi si stii sa te retragi sau sa ceri armistitiu in sperantei reluarii luptei cu mai multi sorti de izbanda.

Interesante ar fi aplicatiile la viata crestina ale observatiilor de mai sus. Poate intr-o alta postare…

PS: Vezi si : In Numele Trandafirului. WikiLeaks fata in fata cu secretele si abuzurile Puterii

”Preziceri despre A Doua Venire” de C.S. Lewis

Mulţi oameni găsesc că este dificil să crea­dă în acest mare eveniment fără să încerce să-i ghicească data, sau măcar fără să adopte cu titlul de certitudine data pe care i-o oferă pri­mul şarlatan ori primul isteric. Dacă ar fi să scriem istoria tuturor acestor explozii de pre­ziceri ar fi nevoie de o carte, şi ce carte tristă, sordidă şi tragicomică ar mai fi şi aceea! O ast­fel de prezicere circula atunci când Sf. Pavel îşi scria cea de-a doua epistolă către tesaloniceni. Cineva le spusese că „Ziua Domnului ar fi şi venit chiar”. Acest lucru avea, din câte putem deduce, rezultatul pe care îl au de obicei astfel de preziceri; oamenii leneveau şi se ţineau de ni­micuri. Una dintre cele mai faimoase preziceri a fost cea a bietului William Miller, în 1843. Miller (pe care îl consider a fi fost un fanatic onest) a datat A Doua Venire la an, la zi şi chiar la mi­nut. O cometă sosită chiar la tanc a hrănit o ilu­zie colectivă. Mii de oameni au aşteptat venirea Mântuitorului la miezul nopţii de 21 martie şi au purces spre case pentru a lua un mic dejun întârziat în dimineaţa zilei de 22, în zeflemelele unui beţiv.

Evident, nimeni nu ar dori să mai spună ceva care să redeştepte o astfel de isterie în masă. Nu trebuie niciodată să vorbim cu persoane sim­ple şi excitabile despre „Ziua Domnului”, fără a sublinia iarăşi şi iarăşi deplina imposibilitate de a face vreo prezicere. Trebuie să încercăm să le arătăm acestora că respectiva imposibilitate este chiar o parte esenţială a doctrinei. Dacă nu crezi cuvintele Mântuitorului, de ce ai crede în venirea Lui? Iar în cazul în care crezi în acestea, nu trebuie oare să alungi de la tine, în chip de­plin şi pentru totdeauna, orice speranţă de a data acea Venire? Invăţăturile Lui despre acest su­biect au constat, foarte limpede, din trei afirma­ţii: (1) El se va întoarce negreşit; (2) nu ne este dat să putem afla când va fi această Venire; (3) prin urmare, trebuie să fim pregătiţi să-L în­tâmpinăm în orice clipă.

Trebuie să fim pregătiţi în orice clipă

Tocmai pentru că nu putem prevedea mo­mentul, trebuie să fim gata oricând. Mântuito­rul a repetat această concluzie practică iarăşi şi iarăşi; este ca şi cum promisiunea întoarcerii ar fi fost făcută numai de dragul acestei conclu­zii. Vegheaţi, vegheaţi, aceasta este povara pe care ne-o aşază pe umeri sfatul Lui. Eu voi veni precum un hoţ. Nu veţi vedea, vă asigur în mo­dul cel mai solemn, nu Mă veţi vedea atunci când Mă voi apropia. Dacă gospodarul ar fi ştiut când avea să vină hoţul, ar fi fost pregătit pen­tru el. Dacă servitorul ar fi ştiut când avea să vină acasă stăpânul lui, nu ar fi fost găsit beat în bucătărie. Insă nu au ştiut. La fel şi noi. Prin urmare, trebuie să fim pregătiţi în orice clipă. Morala este fără doar şi poate suficient de sim­plă. Şcolarul nu ştie ce parte a lecţiei sale din Vergiliu va trebui să traducă; din acest motiv, el trebuie să fie pregătit să traducă orice pasaj. Santinela nu ştie când postul său va fi atacat de un inamic, nici când va veni un ofiţer în in­specţie; din acest motiv, el trebuie să rămână treaz tot timpul. Intoarcerea este cu desăvârşire imposibil de prevăzut. Vor fi războaie şi zvonuri despre războaie şi despre tot felul de catastrofe, aşa cum sunt tot timpul. Lucrurile vor fi, în acest sens, fireşti, până la ceasul la care cerurile se vor deschide precum un rulou de pergament. Nu poţi să ghiceşti care va fi acesta. Dacă ai pu­tea, unul din principalele scopuri pentru care ni s-a prezis Venirea ar fi zădărnicit. Iar sco­purile lui Dumnezeu nu sunt atât de uşor de zădărnicit. Ar trebuie să ne închidem urechile dinainte la orice ne-ar putea spune vreun William Miller al viitorului. Nebunia fie şi de a-l asculta este aproape egală cu nebunia de a-l crede. El nu are cum să ştie acel lucru pe care pretinde, sau crede, că îl ştie.

The World’s Last Night

%d blogeri au apreciat asta: