Despre sfintire – C. S. Lewis

Iar acum începem să înţelegem în ce con­stă acel lucru despre care vorbeşte Noul Testa­ment atât de mult. Se spune că toţi creştinii sunt „născuţi din nou”(1 Petru 1:23); se spune că ei se „îmbra­că în Christos”(Romani 13:14); că Christos „ia chip în noi”(Galateni 4:19); că ajungem să „avem gândul lui Christos”(1 Corinteni 2:16).

Puteţi să vă scoateţi din cap ideea că acestea nu sunt decât nişte feluri elegante de a spune că toţi creştinii trebuie să citească spusele lui Christos şi să încerce să le pună în aplicare — la fel cum o persoană i-ar citi pe Platon sau pe Marx şi ar încerca să le pună în aplicare spu­sele, înseamnă cu mult mai mult decât atât. Inseamnă că o Persoană reală, Christos, acţio­nează asupra ta aici şi acum, chiar în această cameră unde îţi spui rugăciunile. Nu este vor­ba despre un om bun care a murit acum două mii de ani. Este vorba de un Om viu, la fel de mult om ca şi tine, şi la fel de mult Dumnezeu pe cât era atunci când a creat lumea, care vine într-adevăr şi se amestecă chiar în sinele tău, omorând vechiul sine natural şi înlocuindu-l cu acel tip de sine pe care El îl posedă. Doar pen­tru câteva clipe, la început. Apoi, un timp ceva mai lung. In sfârşit, dacă totul merge bine, te transformă permanent în altceva, un nou mic Christ, o fiinţă care, în felul ei mărunt, are acelaşi fel de viaţă ca şi Dumnezeu, părtaşă la puterea, bucuria, cunoaşterea şi eternitatea Sa.

Crestinism pur si simplu/Creştinismul redus la esenţe

%d blogeri au apreciat asta: