John Wesley – crampeie


Vorbind de modul corect de a folosi banii, John Wesley spunea:

„Nu risipi nici o parte din acest dar atât de preţios numai pentru satisfacerea poftei ochilor, adunând haine scumpe şi de prisos sau podoabe inutile; nu risipiţi nici un ban pentru împodobirea minuţioasă a caselor voastre, în mobilă scumpă sau de prisos, în picturi şi bijuterii costisitoare… Lepădaţi tot ce încurajează mândria vieţii pentru a câştiga admiraţia sau lauda oamenilor… Atâta timp cât îţi faci bine ţie însuţi, oamenii te vor vorbi de bine. Atâta timp cât eşti îmbrăcat în purpură şi veşminte fine şi cheltuieşti risipitor în fiecare zi, nu te îndoi că mulţi vor aplauda eleganţa gustului tău, generozitatea şi ospitalitatea ta. Dar să nu cumperi laudele lor atât de scump. Mulţumeşte-te mai degrabă cu onoarea care vine de la Dumnezeu.” (Wesley, Works, Sermon 50, „The Use of Money”).

Despre eliberarea lui din mijlocul unei mulţimi înfuriate:

„Mulţi au încercat să mă doboare în timp ce coboram o colină pe o potecă alunecoasă spre oraş; după o judecată sănătoasă, dacă aş fi fost trântit la pământ, nu m-aş fi putut ridica. Dar nu m-am împiedicat deloc şi nici n-am alunecat până când n-am scăpat din mâinile lor… Deşi mulţi au încercat să mă prindă de guler sau de haine să mă doboare, nu m-au putut prinde deloc; numai unul m-a prins de poala pardesiului care s-a rupt şi i-a rămas în mână; cealaltă, în buzunarul căreia se afla o bancnotă, a fost sfâşiată dar numai pe jumătate… Un bărbat puternic, chiar din faţă, s-a repezit la mine de câteva ori cu un baston de stejar; dacă m-ar fi lovit doar o dată în ceafă, m-ar fi scutit de alte necazuri. Dar de fiecare dată, nu ştiu cum, lovitura nimerea alături, căci nu mă puteam mişca nici la dreapta, nici la stânga… Un altul s-a repezit cu putere, cu braţul ridicat să mă lovească. Dar n-a făcut decât să mă mângâie pe cap, zicând: ‘Ce păr moale are!’ Primii oameni ale căror inimi au fost schimbate au fost bandiţii oraşului, capii neorânduielilor în toate împrejurările, unul dintre ei fiind cel care câştigase premiul de luptător în parcurile în care aveau loc luptele cu urşi.
Pe ce căi minunate ne pregăteşte Dumnezeu pentru a face voia Sa! Acum doi ani o cărămidă m-a lovit în umăr. Aceasta s-a întâmplat la un an după ce o piatră mă lovise între ochi. Luna trecută am primit o lovitură, iar în seara aceasta, două: una înainte de a intra în oraş, alta după ce am ieşit; dar amândouă nu mi-au făcut nimic, căci cu toate că prima dintre ele m-a lovit în piept cu toată puterea, iar cealaltă în gură cu o aşa forţă încât sângele a ţâşnit imediat, n-am simţit durere mai mare decât dacă m-ar fi atins un pai.” (John Wesley, Works, vol. 3, pp. 297,298)

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: