Ramayan & Mahabharat – video

Primele parti ale ecranizarilor a doua scrieri sfinte ale Indiei(sunt pe youtube seriile tv complete si subtitrate in engleza). Gandindu-ma,de la distanta, la cum ar fi abordabili adeptii religiilor Asiei  mi-a venit in minte maieutica socratica (de directionare prin intrebari) spre Adevar, updatata cumva a la Francis Schaeffer asa cum apare in ”Trilogia”  si ilustrata in patania din acelasi volum relatata mai jos :

Îmi aduc aminte, de asemenea, de o noapte în care traversam Mediterana de la Lisabona la Genova. Era o noapte frumoasă. La bordul vasului am întâlnit un tânăr constructor de staţii radio în Africa de Nord şi în Europa, care lucra pentru o mare companie americană. Era ateu şi când a aflat că sunt pastor a anticipat o seară distractivă, aşa că a intrat în discuţie cu mine. Dar lucrurile nu au mers chiar aşa uşor pentru el. Conversaţia noastră mi-a dovedit că înţelegea implicaţiile poziţiei sale şi că încerca să fie consecvent în privinţa lor. După aproximativ o oră am văzut că dorea să încheie discuţia, aşa că am subliniat o ultimă idee pe care speram că nu o va uita niciodată – nu pentru că îl uram, ci pentru că ţineam la el ca fiinţă umană asemenea mie. Era însoţit de micuţa şi drăgălaşa lui soţie, care era evreică. Aceasta era foarte frumoasă şi plină de viaţă, şi era foarte uşor de văzut, din atenţia pe care i-o acorda, că o iubeşte cu adevărat.

Pe când se pregăteau să intre în cabina lor, în peisajul romantic al apelor Mediteranei peste care strălucea o lună plină, i-am spus în cele din urmă: „Când o îmbrăţişezi seara pe soţia ta, poţi fi sigur că ea este reală?”

Nu mi-a plăcut să îi fac lucrul acesta, dar am făcut-o ştiind că era un om care înţelege cu adevărat implicaţiile întrebării şi că nu o va uita. S-a întors şi s-a uitat la mine cu nişte ochi ce semănau cu ai unei vulpi prinse în cursă, şi mi-a strigat: „Nu, nu sunt întotdeauna sigur că este reală” şi a intrat în cabina lui. Sunt sigur că i-am stricat ultima noapte pe Mediterana şi mi-a părut rău s-o fac. Dar mă rog ca atât timp cât trăieşte să nu uite că atunci când sistemul lui se opune creştinismul biblic, acesta nu poate rezista – nu într-un punct abstract, ci chiar în miezul umanităţii lui, în realitatea iubirii.

Desi pe teren strategia probabil va trebui ajustata si adaptata/personalizata, o vad cam ca singura valida si functionala … de la distanta.

„Legea lui Wesley”: Ecclesia semper reformada est

In cunoscuta sa carte “De ce cresc bisericile conservatoare”, Dean Kelly numeste principiul subliniat mai sus ‘Legea lui Wesley’: “John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste a rezumat  acest proces in ceea ce poate fi numit ‘Legea lui Wesley’:

“Cand bogatiile cresc, in aceeasi masura religia decade.  De aceea nu este posibil prin natura lucrurilor ca o anumita revitalizare religioasa sa dureze prea mult. Deoarece religia produce si harnicie si cumpatare, se ajunge la bogatie. Dar cum cresc bogatiile, asa cresc mandria, mania si iubirea de lume cu toate ramurile ei… Nu este oare nici o cale de a preveni aceasta continua decadere a religiei curate?”

In „Imbracamintea crestina si podoabele” (Christian Dress and Adornment) de Samuele Bacchiocchi, Capitolul 5 – O privire asupra verighetei

Cred ca exista un raspuns la intrebarea lui Wesley: Nu este oare nici o cale de a preveni aceasta continua decadere a religiei curate? Si raspunsul cred ca este unul vechi dar nepopular: votul saraciei – cel al calugarilor- dar asumat de bunavoie si de mireni...

Ultima duminica a Adventului

%d blogeri au apreciat asta: