De la Dostoievski cetire:Dracul? Agnosticul de serviciu si prasila
ianuarie 31, 2011 Lasă un comentariu
– Nici tu nu mai crezi în Dumnezeu? întrebă cu un rînjet veninos Ivan.
– Cum să-fi spun… dacă vorbeşti serios…
– Există Dumnezeu sau nu există? îl soma Ivan sa răspundă, cu o implacabilă stăruinţă.
– A, vasăzică, vorbeşti serios? Dragul meu, zau nu ştiu şi te rog sa mă crezi că ti-am făcut o mărturisire grava.Fratii Karamazov, dialogul lui Ivan cu dracu in ”Diavolul. Visul lui Ivan”
Dostoievski se dovedeste inca o data un psiholog de mare clasa. Este genial modul in care il prezinta pe diavol torturandu-l pe Ivan: il toaca marunt intre credinta si indoiala intr-un sadism agnostic infernal – ”nu poti sti,pentru ca pana nici eu(care se presupune ca-I sunt dusman garantat) nu stiu”! Ivan, saracul, este prada asaltului nemilos al alternantei a crede vs a nu crede, rezultand un chin sufletesc vecin cu iadul. Diavolul nu spune ca nu crede in Dumnezeu – ar fi generat reactii adverse total nedorite de el – dar nici nu recunoaste ca Dumnezeu ar exista, asa incat Ivan sa ramana prada disperarii… agnosticului: el nu poate sti. Ivan este atat de disperat incat ii cere diavolului(!) sa-i confirme/infirme existenta lui Dumnezeu. Prost il mai credea pe diavol… Diavolul se joaca cu mintea lui Ivan: cand ii aduce dovezi – rational! -ca nu e fantasmagorie, cand il induce in eroare – tot rational! -ca n-ar fi decat o plasmuire a mintii bolnave a lui Ivan. Scaraoski il zapaceste si innebuneste pe bietul agnostic care a intrat pe terenul taclalelor cu Intunericul. Diavolul este genial: stie ca omul poate doar crede ( in ciuda indoielilor – ”cred Doamne, ajuta necredintei mele!”) si doar ”prin credinta va trai cel neprihanit”. Supravietuirea psihologica si sanatatea mintala depind de credinta in Dumnezeu. Nu intamplator afirma zdrobitor Scriptura:
„ Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” S-au pervertit oamenii, săvârşesc fapte îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele. ” (Psalmii 14:1 & 53:1, NTR)
„ Căci nebunul spune numai nebunii şi mintea lui se gândeşte numai la rău: este lipsit de evlavie şi spune neadevăruri cu privire la Domnul; îl lasă fără hrană pe cel flămând şi fără apă pe cel însetat. ” (Isaia 32:6, NTR)
Arma de maxim calibru a diavolului nu este nihilismul si a-teismul – negarea lui Dumnezeu – ci agnosticismul – pretentia ca nu poti sti. Si arma asta ii este cu atat mai eficienta cu cat se bazeaza pe ceva adevar – o doza insa buna doar pentru naucirea victimei – adevarul ca pe Dumnezeu nu-l poti sti/demonstra prin/in eprubeta, ci trebuie sa-I permiti – crezandu-L(/I Cuvantul) – sa ti se ”demonstreze” in suflet . Omul atarna intre o constatare exterioara,empirica,imposibila, si o dovada prin permisiune interioara si prin credinta. Pentru spiritul cartezian autonom si mandru, care nu recunoaste valid decat ce-i confirma ratiunea lui limitata si usor de inselat, a crede presupune umilirea sinonima cu sinuciderea si agatarea de lucrurile care nu se vad desi se confirma prin credinta.
„ Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd. ” (Evrei 11:3, NTR)
Ivan refuza credinta drept ”organ” epistemologico-comprehensiv si nu-i ramane decat sa se perpeleasca sub sagetile fierbinti ale agnostismului demonic si rationalist.
Comentarii recente