”Rudele mele dupã trup”… Dar ale tale?


1  Spun adevãrul în Cristos, nu mint. Martor îmi este constiinta în Duhul Sfânt.  2  Mare îmi este întristarea si nesfârsitã durerea în inima  mea.  3  Cãci  as  dori  sã  fiu  eu  însumi  anatema de  la  Cristos pentru fratii mei, rudele mele dupã trup.  4  Acestia sunt israeliti, ale lor sunt înfierea si mãrirea, aliantele si Legea, cultul si promisiunile;  5  ai lor sunt patriarhii si din ei vine, dupã trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin. (Romani 9:1-5, NTC)

Asa scria Sfantul apostol Pavel/Paul despre ”rudele sale dupa trup” – evreii. Scrie cu amar si obida, si precizeaza, important, ”rudele mele dupa trup”. El insusi era iudeu, ba inca fariseu, si nu orice fariseu – ”fariseu, fiu de farisei”(Fapte 23:6):

cu atât mai mult eu, 5  circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu;  6  dupã zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce priveste justificarea care vine din Lege, fãrã cusur. (Filipeni 3:4-6 NTC)

4  Asadar, toti iudeii cunosc viata mea încã din tinerete, cãci de la început am trãit în mijlocul neamului meu, ba chiar la Ierusalim.  5 Ei mã cunosc de mult timp si, dacã vor, pot sã dea mãrturie cã am trãit ca fariseu în tagma cea mai strictã a religiei noastre. (Fapte 26 NTC)

Tot cam asa, ca spirit, s-ar cadea sa scrie orice crestin despre  ”rudele sale dupa trup” din care a ”iesit” cand l-a intalnit pe Cristos:

  • biserica stramoseasca/parinteasca in care s-a nascut,
  • banda de rockeri cu care te-ai distrat ,
  • anturajul/ gasca de la bloc unde ”ti-ai facut veacul” de atatea si atatea ori

Si pentru ca adesea lipseste patima lui Pavel pentru rudele sale dupa trup, de aceea misionarismul crestin este in regres si ajunge inlocuit cu ”conserve” surogate si expirate. Daca fiecare nou convertit ar patimi – la propriu – ca Pavel,  pentru cei ai lui ”dupa trup” care inca nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci Biserica nu s-ar mai uita neputincioasa la declinul numeric din ce in ce mai accentuat. Nu s-ar mai lamenta cu privire la asaltul secularismului si nu s-ar mai da de ceasul mortii datorita lupelor intestine fratricide si paricide.

Desi probabil mai aproape mi-ar fi fost sa vorbesc despre fratii mei dupa trup in mijlocul carora m-am nascut (si intre care am crescut si slujit) – adventistii – risc o aplicatie ”omiletica” la ceilalti frati ai mei dupa trup – conationalii ortodocsi:

1  Spun adevãrul în Cristos, nu mint. Martor îmi este constiinta în Duhul Sfânt.  2  Mare îmi este întristarea si nesfârsitã durerea în inima  mea.  3  Cãci  as  dori  sã  fiu  eu  însumi  anatema de  la  Cristos pentru fratii mei, rudele mele dupã trup.  4  Acestia sunt ortodocsi, ale lor sunt Septuaginta  si Crezul, apararea Credintei si liturghia lui Gura de Aur, sinoadele si Traditia orala  5  ai lor sunt parintii bisericesti si din ei vine, dupã trup, orthodoxia care este deasupra tuturor credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Amin.

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

One Response to ”Rudele mele dupã trup”… Dar ale tale?

  1. Pingback: ”Rudele mele dupã trup”… Dar ale tale? - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: