Top 50 Novels Of All Time

Sfantul apostol Paul/Pavel si in-amicii sai

„22. Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt!
23. Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte;
24. de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,
25. de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării,
26. adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi,
27. muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine
28. şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile.”
(2 Corintieni 11:22-28, NTR)

Dialogurile TVR Cluj: Biblia – adevăr sau mit? via http://infocrestin.wordpress.com

Despre Preotie – Sf.ioan Gura de Aur

Vezi acest document pe Scribd

O carte care ar trebui musai sa fie materie de examen pentru cei care aspira la vreun ”job”  duhovnicesc/pastoral/clerical. Ar realiza mai bine si candidatii la ce se inhama, daca-s pentru asa ceva si la ce sa se astepte.

Despre iluzii,masti si vraji cu Steinhardt si Tillich

Iar despre „neluarea în tragic a păcatelor”. În ce sens? În sensul că pe diavolul care ne batjocoreşte ispitindu-­ne cu iluzia poftelor, trebuie şi noi să-­l batjocorim batjocorind păcatele, adică demascându-­le, demis­tificându-le şi dându-­le în vileag drept ceea ce sunt: nişte prostii ridicole. (Aceasta este şi tema Visului unei nopţi de vară de Shakespeare: ridicolul şi nerozia patimilor trupeşti apar — în regia lui Peter Brook — atunci când Titania se îndrăgosteşte de Bottom prefăcut în măgar; caricaturizarea obscenităţii îi răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului, îl reduce la ipostaza de paiaţă caraghioasă. Putem şi noi râde pe seama lui Mefisto.)

Daruind vei dobandi

(…) În acest sens lumea stâpânită de diavol este reală, dar numai în acest sens. Căci, altminteri, diavolul nu a creat o a doua lume, tot asupra celei făurite de Dumnezeu lucrează, parazitar; e tot aceeaşi, dar „vrăjită” şi asupra acesteia, imaginare (pentru că există prin ochii, conceptele, convingerile şi patimile noastre numai), este el voievod. De aceea a putut mult iubita mea Simone constata foarte exact: lucrurile de care suntem înlănţuiţi sunt ireale, dar lanţurile care ne leagă de ele sunt foarte reale. Structurile nu diferă, „structural” vorbind diavolul nu lucrează pe altă arie decât Binele, Cuvântul.

Ca atare, diavolul nu ne poate oferi decât ce posedă: adică iluzia, maya (asta e influenţa doctorului Al­G.), imaginea sărită la tipar. Câtă vreme însă relaţia noastră cu această iluzie sau vrajă este întemeiată pe actul nostru de adeziune, el se ţine de cuvânt: dă ceea ce a promis. În clipa morţii însă (ori a pocăinţei cutremurătoare ori a oricărui alt prilej de bilanţ), când suntem rechemaţi la realitate (îşi are momentul încheierii soldului comercial la sfârşitul anului măreţia lui şi puţin bănuita lui alegorie — şi oare Soll und Haben, umila carte a lui Gustav Freytag, nu preînchipuie ea într­un anume fel empireul din Sein und Zeit  30  ), desigur că acordul stabilit „se lichidează” (vezi Faust) şi aportul diavolesc se dovedeşte iluzoriu, simplă reflecţie în oglindă.

Jurnalul Fericirii

Angoasa noastră pune măşti înspăimântătoare peste toţi oamenii şi peste toate lucrurile. Dacă le lăsăm fără aceste măşti, se iveşte propria lor înfăţi­şare şi atunci frica pe care o produc se risipeşte. Acest lucru este adevărat chiar şi în privinţa morţii. Din moment ce în fiecare zi ni se ia câte puţin din viaţă – deoarece murim cu fiecare zi – ora fina­lă când încetăm să mai existăm nu aduce moartea de la sine; aceasta doar împlineşte procesul morţii. Ororile asociate cu acest moment tin numai de imaginaţie. Aceste orori dispar când masca este îndepărtată de pe chipul morţii.

Dorinţele noastre necontrolate sunt acelea care creează măşti şi care acoperă cu ele oamenii şi lu­crurile.

Curajul de a fi

Arabic Christian Worship Song and Hymn

Patrimoniul muzical crestin ne-europeano-nord-american merita valorizat la adevaratu-i pret: nepretuit, inestimabil.

Ratacind departe de cuib

„8. Ca o pasare care rataceste de la cuibul ei, asa este omul plecat din caminul lui. ” (Proverbe 27:8, NTR)

Si cum caminul omului a fost Paradisul, inseamna ca pentru omul care-si stie obarsia si caminul, viata in afara paradisului este pribegie. Cum se vor numi insa oamenii care si-au uitat casa si ceea ce nu le e cuib cu adevarat au ajuns a crede ca li-i casa? Oameni care si-au pierdut memoria? Inconstienti? Vagabonzi acomodati cu „strada” care le-a ajuns „camin”?

Si poti totusi fi dincolo de portile Paradisului si sa nu fii „pasare ratacitoare”? Da, daca cuibul iti este dincolo de un paradis oricat de frumos : iti ai „cuibul” la caldura „sanului” Tatalui. Asa a fost Dumnezeu-Fiul cand umbla pe pamant.

 2. In casa Tatălui Meu sunt multe sălaşuri. Altfel, v-aş fi spus că merg să pregătesc un loc pentru voi?
3.  Şi, când voi merge şi voi pregăti un loc pentru voi, voi  veni iar şi vă  voi  lua la Mine, pentru ca unde sunt Eu să fiţi şi voi.
(Evanghelia dupa Ioan, editie bilingva C. Badilita,2010)

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător. Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de stră­lucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit ini­ma mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

SURSA

AUDIO: Lumina si Glorie – O istorie a constituirii Americii

• Lumina si glorie – introducere.mp3
• Lumina si glorie 01.mp3
• Lumina si glorie 02.mp3
• Lumina si glorie 03.mp3
• Lumina si glorie 04.mp3
• Lumina si glorie 05.mp3
• Lumina si glorie 06.mp3
• Lumina si glorie 07.mp3
• Lumina si glorie 08.mp3
• Lumina si glorie 09.mp3
• Lumina si glorie 10.mp3
• Lumina si glorie 11.mp3
• Lumina si glorie 12.mp3
• Lumina si glorie 13.mp3
• Lumina si glorie 14.mp3
• Lumina si glorie 15.mp3
• Lumina si glorie 16.mp3
• Lumina si glorie 17.mp3
• Lumina si glorie 18.mp3
• Lumina si glorie 19.mp3
• Lumina si glorie 20.mp3
• Lumina si glorie 21.mp3
• Lumina si glorie 22.mp3
• Lumina si glorie 23.mp3
• Lumina si glorie 24.mp3
• Lumina si glorie 25.mp3
• Lumina si glorie 26.mp3
• Lumina si glorie 27.mp3
• Lumina si glorie 28.mp3
• Lumina si glorie 29.mp3
• Lumina si glorie 30.mp3
• Lumina si glorie 31.mp3
• Lumina si glorie 32.mp3
• Lumina si glorie 33.mp3
• Lumina si glorie 34.mp3
• Lumina si glorie 35.mp3

Muzica veche crestina

„Let All Mortal Flesh Keep Silence” is derived from the „Prayer of the Cherubic Hymn” from the Litany of St. James, written during the 4th century. More

TULBURĂ-NE, DOAMNE (Rugăciunea lui Sir Francis Drake, 1577)

Tulbură-ne, Doamne,

Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,

Când ni se împlinesc visurile,

Fiindcă am visat prea mărunt;

când am ajuns în siguranţă la destinaţie

fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne, Doamne, când,

Sătui de lucrurile pe care le avem,

Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;

Când, îndrăgostiţi de viaţă,

Am încetat să mai visăm la veşnicie;

Când, în strădania de a zidi un pământ nou

Am dat uitării Cerul.

Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,

să ne-avântăm în mările învolburate,

În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta

Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.

Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe

Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,

Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.

Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,

Isus Cristos.

http://gandurar.wordpress.com/2010/03/20/deranjeaza-ne-doamne/

Curăţenia inimii – povestire zen

Un grup de cerşetori leproşi au venit odată împreună la maestrul Zen Bankei, un mare învăţător al oamenilor de rând. Bankei i-a primit la el, ba chiar i-a spălat pe cap şi i-a şters cu propriile lui mâini atunci când a venit vremea iniţierii.

Tocmai atunci s-a nimerit să fie de faţă un anume domn, reprezentantul nobilului care credea în Bankei şi care chiar construise un templu în provincia sa pentru ca maestrul să poată să-şi prezinte învăţătura oamenilor din acele locuri.

Revoltat la vederea maestrului Zen care spăla pe cap pe cei de neatins, domnul respectiv s-a grăbit să aducă un vas cu apă curată pentru ca Bankei să se spele numaidecât pe mâini.

Maestrul a refuzat însă, spunând: „Dezgustul tău este mai murdar decât rănile acestor sărmani.”

„11. Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!”
12. Atunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis: – Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?
15. Petru I-a zis: – Explică-ne pilda aceasta!
16. Isus a zis: – Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?
18. Dar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile.
20. Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! ” (Matei 15:11-20, NTR)

Pretul si deliciile slujirii Evangheliei

3 Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată,

4 ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări,

5 în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi,

6 în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie,

7 în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă,

8 în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi;

9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi;

10 ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.

A doua scrisoare/epistola catre  Corinteni a Sfantului Apostol Pavel/Paul, capitolul 6 ( NTR)

O secventa mai mult decat superba cu apostolul neamurilor, Apostolul prin excelenta, prea-iubitul meu Pavel. Genial jucat si portretizat de Antony Hopkins in ”Petru si Pavel”.

„Te mândreşti cu succesele ce le ai? Aminteşte-ti de legăturile lui Pavel,  că  tu  nu  ai  suferit  nimic  din  ceea  ce  a suferit  acela,  şi  totuşi  el niciodată  nu  s-a  îngâmfat  de  succesele  lui.  Ai  poftit  poate  ceva  din bunurile aproapelui? Aminteşte-ti de legăturile lui Pavel, şi vei vedea cât de  absurd  este,  ca  aproapele  tău  să  se  primejduiască,  iar  tu  să  te dezmierzi. Doreşti încă a te îmbuiba în dezmierdări? Ia aminte la temnita lui Pavel, căci eşti discipolul lui, eşti împreună ostaş cu el, şi atunci care-ti este ratiunea ca tovarăşul tău să fie în legături, şi tu să te dezmierzi?”
(Ioan Gura de Aur, Comentariile  sau  Explicarea  Epistolei  către  Coloseni,  omilia  XII,  p. 144)

Vivaldi Motet Nulla in mundo pax sincera RV630

Psalm 112 – Laudate pueri

Handel

Vivaldi

Mendelssohn

Psalm 112

Protejat: Tetzel reloaded/redivivus

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Protejat: Fundamente crestine si… alte fundamente

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Franz Schubert – Ave Maria For Violin

Promo: ”Stropi de cultura si credinta crestina” la radio Ciocarlia – Londra

Pentru ca  ”Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta” a parintelui Nicolae Steinhardt merita  mediatizata – am considerat atat eu cat si Radio Ciocarlia – in fiecare duminica la ora 10 ora Londrei (ora 12 ora Romaniei) veti putea urmari in serial inregistrarea eseurilor-omilii in cadrul emisiunii: ”Stropi de cultura si credinta crestina” la Radio Ciocarlia Londra – un radio cu suflet.

Steinhardt despre specificul britanic

In volumul ”Articole burgheze” Steinhardt are doua descrieri-caracterizari ale obiceiurilor vietii politice britanice sub acelasi titlu: ”Obiceiuri si traditii engleze”, tratand ”Pitorescul in parlament”(p. 64-73, Polirom,2006)  si ” Ceremonialul deschiderii parlamentului”(p. 85-90, Idem).

Citez mai jos concluziile celor doua prezentari :

Alese mai mult la întâmplare şi în număr foarte mic, exemplele de mai sus dovedesc caracterul tradiţional, pompos, al vieţii parlamentare engleze. Multora aceste formule, aceste eufemisme, aceste solemnităţi li se vor părea exagerate, de nu chiar inutile. Alţii vor merge mai departe şi considerându-le ipocrite vor cere înlăturarea lor, le vor batjocori. Amândurora n-ar trebui să le iasă din gând că Anglia e ţara unde respectul individului nu e o formulă goală, că Anglia e ţara unde libertatea e o realitate. Tradiţiile şi obiceiurile nu numai că n-au împiedecat progresul, ci au întărit simţul demnităţii omeneşti. In numele libertăţii nu trebuie să ceri despărţirea omului de tot ceea ce face nobleţea vieţii. Fanatismului mecanizării şi nivelării trebuie să i se opuie voinţa de a păstra acele instituţiuni maiestuoase al căror efect e favorabil naturii violente şi pripite a oamenilor. Un democrat, încercatul profesor francez de drept constituţional Joseph Barthelemy, a scris pagini aproape lirice despre preşedintele Camerei deputaţilor, singurul care poate veni la şedinţe în frac şi intră cu pălăria în mână în incintă. Ceea ce înseamnă că marele autor a înţeles armonia care există întte libertate si tradiţie, între sinceritate şi formalism. Şi poate că formulele puţin învechite, dar cât de glorioase, ale parlamentarilor londonezi, poate că sacul de lână, buzduganul şi perucile, cuvintele onorabile şi mărunte, supunerea la reguli şi micile curiozităţi sunt garanţia cea mai sigură a onoarei umane.

Ziua deschiderii a fost încă un prilej fericit şi grandios pentru Parlamentul englez ca să-şi evidenţieze vitalitatea. In Anglia – această ţară fericită unde cele două cuvinte atât de frumoase : tradiţie şi libertate sunt sinonime – parlamentul e o instituţie puternică şi conştientă. De atâta fast, de atâta respect faţă de sine însăşi e capabilă numai o instituţie care ştie ce vrea şi că naţiunea întreagă, alături de ea, voieşte acelaşi lucru.