Top 50 Novels Of All Time

Sfantul apostol Paul/Pavel si in-amicii sai

22. Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt!
23. Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte;
24. de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una,
25. de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării,
26. adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi,
27. muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine
28. şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile.

(2 Corintieni 11:22-28, NTR)

Dialogurile TVR Cluj: Biblia – adevăr sau mit? via http://infocrestin.wordpress.com

Despre Preotie – Sf.ioan Gura de Aur

O carte care ar trebui musai sa fie materie de examen pentru cei care aspira la vreun ”job”  duhovnicesc/pastoral/clerical. Ar realiza mai bine si candidatii la ce se inhama, daca-s pentru asa ceva si la ce sa se astepte.

Despre iluzii,masti si vraji cu Steinhardt si Tillich

Iar despre „neluarea în tragic a păcatelor”. În ce sens? În sensul că pe diavolul care ne batjocoreşte ispitindu-­ne cu iluzia poftelor, trebuie şi noi să-­l batjocorim batjocorind păcatele, adică demascându-­le, demis­tificându-le şi dându-­le în vileag drept ceea ce sunt: nişte prostii ridicole. (Aceasta este şi tema Visului unei nopţi de vară de Shakespeare: ridicolul şi nerozia patimilor trupeşti apar — în regia lui Peter Brook — atunci când Titania se îndrăgosteşte de Bottom prefăcut în măgar; caricaturizarea obscenităţii îi răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului, îl reduce la ipostaza de paiaţă caraghioasă. Putem şi noi râde pe seama lui Mefisto.)

Daruind vei dobandi

(…) În acest sens lumea stâpânită de diavol este reală, dar numai în acest sens. Căci, altminteri, diavolul nu a creat o a doua lume, tot asupra celei făurite de Dumnezeu lucrează, parazitar; e tot aceeaşi, dar „vrăjită” şi asupra acesteia, imaginare (pentru că există prin ochii, conceptele, convingerile şi patimile noastre numai), este el voievod. De aceea a putut mult iubita mea Simone constata foarte exact: lucrurile de care suntem înlănţuiţi sunt ireale, dar lanţurile care ne leagă de ele sunt foarte reale. Structurile nu diferă, „structural” vorbind diavolul nu lucrează pe altă arie decât Binele, Cuvântul.

Ca atare, diavolul nu ne poate oferi decât ce posedă: adică iluzia, maya (asta e influenţa doctorului Al­G.), imaginea sărită la tipar. Câtă vreme însă relaţia noastră cu această iluzie sau vrajă este întemeiată pe actul nostru de adeziune, el se ţine de cuvânt: dă ceea ce a promis. În clipa morţii însă (ori a pocăinţei cutremurătoare ori a oricărui alt prilej de bilanţ), când suntem rechemaţi la realitate (îşi are momentul încheierii soldului comercial la sfârşitul anului măreţia lui şi puţin bănuita lui alegorie — şi oare Soll und Haben, umila carte a lui Gustav Freytag, nu preînchipuie ea într­un anume fel empireul din Sein und Zeit  30  ), desigur că acordul stabilit „se lichidează” (vezi Faust) şi aportul diavolesc se dovedeşte iluzoriu, simplă reflecţie în oglindă.

Jurnalul Fericirii

Angoasa noastră pune măşti înspăimântătoare peste toţi oamenii şi peste toate lucrurile. Dacă le lăsăm fără aceste măşti, se iveşte propria lor înfăţi­şare şi atunci frica pe care o produc se risipeşte. Acest lucru este adevărat chiar şi în privinţa morţii. Din moment ce în fiecare zi ni se ia câte puţin din viaţă – deoarece murim cu fiecare zi – ora fina­lă când încetăm să mai existăm nu aduce moartea de la sine; aceasta doar împlineşte procesul morţii. Ororile asociate cu acest moment tin numai de imaginaţie. Aceste orori dispar când masca este îndepărtată de pe chipul morţii.

Dorinţele noastre necontrolate sunt acelea care creează măşti şi care acoperă cu ele oamenii şi lu­crurile.

Curajul de a fi

Arabic Christian Worship Song and Hymn

Patrimoniul muzical crestin ne-europeano-nord-american merita valorizat la adevaratu-i pret: nepretuit, inestimabil.

Ratacind departe de cuib

8. Ca o pasare care rataceste de la cuibul ei, asa este omul plecat din caminul lui. ” (Proverbe 27:8, NTR)

Si cum caminul omului a fost Paradisul, inseamna ca pentru omul care-si stie obarsia si caminul, viata in afara paradisului este pribegie. Cum se vor numi insa oamenii care si-au uitat casa si ceea ce nu le e cuib cu adevarat au ajuns a crede ca li-i casa? Oameni care si-au pierdut memoria? Inconstienti? Vagabonzi acomodati cu „strada” care le-a ajuns „camin”?

Si poti totusi fi dincolo de portile Paradisului si sa nu fii „pasare ratacitoare”? Da, daca cuibul iti este dincolo de un paradis oricat de frumos : iti ai „cuibul” la caldura „sanului” Tatalui. Asa a fost Dumnezeu-Fiul cand umbla pe pamant.

 2. In casa Tatălui Meu sunt multe sălaşuri. Altfel, v-aş fi spus că merg să pregătesc un loc pentru voi?
3.  Şi, când voi merge şi voi pregăti un loc pentru voi, voi  veni iar şi vă  voi  lua la Mine, pentru ca unde sunt Eu să fiţi şi voi.
(Evanghelia dupa Ioan, editie bilingva C. Badilita,2010)

%d blogeri au apreciat asta: