Steinhardt despre specificul britanic

In volumul ”Articole burgheze” Steinhardt are doua descrieri-caracterizari ale obiceiurilor vietii politice britanice sub acelasi titlu: ”Obiceiuri si traditii engleze”, tratand ”Pitorescul in parlament”(p. 64-73, Polirom,2006)  si ” Ceremonialul deschiderii parlamentului”(p. 85-90, Idem).

Citez mai jos concluziile celor doua prezentari :

Alese mai mult la întâmplare şi în număr foarte mic, exemplele de mai sus dovedesc caracterul tradiţional, pompos, al vieţii parlamentare engleze. Multora aceste formule, aceste eufemisme, aceste solemnităţi li se vor părea exagerate, de nu chiar inutile. Alţii vor merge mai departe şi considerându-le ipocrite vor cere înlăturarea lor, le vor batjocori. Amândurora n-ar trebui să le iasă din gând că Anglia e ţara unde respectul individului nu e o formulă goală, că Anglia e ţara unde libertatea e o realitate. Tradiţiile şi obiceiurile nu numai că n-au împiedecat progresul, ci au întărit simţul demnităţii omeneşti. In numele libertăţii nu trebuie să ceri despărţirea omului de tot ceea ce face nobleţea vieţii. Fanatismului mecanizării şi nivelării trebuie să i se opuie voinţa de a păstra acele instituţiuni maiestuoase al căror efect e favorabil naturii violente şi pripite a oamenilor. Un democrat, încercatul profesor francez de drept constituţional Joseph Barthelemy, a scris pagini aproape lirice despre preşedintele Camerei deputaţilor, singurul care poate veni la şedinţe în frac şi intră cu pălăria în mână în incintă. Ceea ce înseamnă că marele autor a înţeles armonia care există întte libertate si tradiţie, între sinceritate şi formalism. Şi poate că formulele puţin învechite, dar cât de glorioase, ale parlamentarilor londonezi, poate că sacul de lână, buzduganul şi perucile, cuvintele onorabile şi mărunte, supunerea la reguli şi micile curiozităţi sunt garanţia cea mai sigură a onoarei umane.

Ziua deschiderii a fost încă un prilej fericit şi grandios pentru Parlamentul englez ca să-şi evidenţieze vitalitatea. In Anglia – această ţară fericită unde cele două cuvinte atât de frumoase : tradiţie şi libertate sunt sinonime – parlamentul e o instituţie puternică şi conştientă. De atâta fast, de atâta respect faţă de sine însăşi e capabilă numai o instituţie care ştie ce vrea şi că naţiunea întreagă, alături de ea, voieşte acelaşi lucru.

%d blogeri au apreciat asta: