”Placinta” mea si ”placinta” cronicarului londonez


”Placinta” cronicarului londonezo-bucurestean mi-a catalizat curiozitatea sa-mi evaluez propria ”placinta”. Asa a aparut ce se vede mai sus.

  1. Ortodoxie (”steinhardt-iana” = purjata de superstitii populare babesti – practic a luat locul puritanismului si baconianismului):  Sfanta Treime ca fundament pivotal  in jurul Careia graviteaza si se organizeaza intreaga dogmatica si liturgica crestina, LXX ca VT crestin, NT si ca ”produs” al Bisericii, conceptia despre euharistie, o abordare mai degraba apofatico-existentialista a credintei ( cu accent pe paradox ca mega-paradigma a credintei crestine – versus rationalism-empiricism baconian) etc
  2. Wesley-anism ( diferit de ceea ce este astazi metodismul…) : ”prima Scriptura”, autoritatea in religie: patrulaterul wesleyan, conceptia non-anabaptista despre botez, conceptia despre sfintire, eclesiologia ,anti-predestinatie, reevaluarea pozitiva a Fecioarei Maria ( Theotokos), etc
  3. Paleo-ortodoxie (a luat locul milenianismului si anabaptismului) : abordarea hermeneutica in context patristic, ”consensus fide” = ”crestinism redus la esente”(C.S. Lewis), importanta Crezului, abordarea axiologica eclectic-ecumenica( chiar in defavoarea protestantilor si alaturi de catolico-ortodocsi: avort, anti-hirotonire femei&gay),  respingerea iconoclasmului radical
  4. Restaurationism : sabatarianism & conceptia despre nemurirea sufletului( via Oscar Cullmann) – dreptul de veto al constiintei, istoriei si ratiunii in fata abuzurilor traditiei 🙂
Comparativ cu fosta ”placinta” azs mutatia arata acum asa:
  1. Respingerea radicalismelor de sorginte anabaptista (botez numai adult si prin scufundare, antagonism Biserica-stat, iluzia puerila ”Sola Scriptura”, ostilitatea apriorica fata de crezurile Bisericii)
  2. Respingerea speculatiilor milenariste (stabiliri de date ale Parusiei, cu tot cu scorneala ”Sanctuarului” si tot ce deriva din inventie…)
  3. Respingerea deviatiilor heterodoxe capitale (ex: anti-trinitarianismul ”parintilor” azs )
  4. Respingerea obsesiilor puritane ( nu semnul crucii, nu vin – corectat in ”nu abuzului/betiei”)
  5. Respingerea substituirii autoritatii traditiei hermeneutice multimilenare  de catre ”revelatiile Spiritului Profetic”(aka EGW – practic,  azs inlocuiesc parintii bisericesti cu o unica mama bisericeasca)
  6. Revenirea la filonul teologic crestin ”clasic” , trinitaro-centric, si  recuplarea la marea traditie hermeneutica apofatico-patristica.
  7. Plasarea undeva la intersectia dintre ortodoxia ”steinhardt-iana”, paleo-ortodoxie si wesley-anism,  ”corectate” prin biblism ancorat in adevarul istoric(sabat si natura omului) .

Rezumand, tendinta ar fi de aliniere la protestantismul evanghelic de sorginte wesleyana in dialog amical si acord partial cu ortodoxia in ce are ea mai bun si valoros, pastrand in acelasi timp ”reminiscente restaurationiste” precum sabatul si nemurirea conditionata a sufletului(argumentata a la Oscar Cullmann).

PS: de mare mirare mi-au fost cuvintele frumoase despre John Wesley ( : ”a fost un personaj extraordinar de important in istoria crestinismului si ramane asa pana astazi”) din partea cronicarului… (tinand cont de ”filiatia” sa si de aversiunea fatisa a guru-ului de la Chicago vis-a-vis de fratii Wesley – cei care au tinut piept deismului rationalist al timpului)

PPS: trebuie sa-i amendez cronicarului cateva scapari/erori grave istorice( si nu ma voi lega de subiectivismele lui triumfaliste vis-a-vis de cultul pe care il deserveste si de cate este platit; cred ca Sorin era la fotbal cand s-au predat la seminar subiectele din orele pe care se vede ca le-a chiulit):

  1. pentru sabat, proto-azs-ei sunt indatorati mai degraba baptistilor de ziua a saptea (pe filiera Rachel Oakes – Frederick Wheeler – T. M. Preble ) decat celor de la Christian Connection ( domnia sa, cronicarul, poate consulta: George R. Knight – În așteptarea revenirii lui Isus O scurtă istorie a adventiștilor de ziua a șaptea, V&S, p. 30-32 + C. Mervyn Maxwell, Tell it to the World. The Story of Seventh-day Adventists, cap.11 –  A Widow Witnesses + Richard W. Schwarz,  Light bearers to the remnant  denominational history textbook for Seventh-Day Adventist college classes, CHAPTER 4  After the Disappointment + 1 + 2). Bates a preluat sabatul nu de la Christian Connection ci de la baptistii de ziua a saptea
  2. conceptia adventista despre Scriptura difera masiv de cea metodista: in timp ce prima face din EGW un corset hermeneutic, metodistii sunt scandalizati de pretentiile fostei lor coreligionare si sunt adeptii ”patrulaterului wesleyan” – paradigma primatului Bibliei secondata de traditie, ratiune si experienta

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: