Scylla si Caribda sabatului


Nicolae Steinhardt lauda ”dreapta socotinta” drept virtutea suprema, echilibrul perfect. Dar acest echilibru nu se atinge in orice conditii si de catre oricine. Cel mai adesea dreapta socotinta este rodul maturizarii , dupa oscilatii si pendulari pana la ”linistirea” la punctul de echilibru .

Sabatul ca zi de inchinare a fost si ramane motiv de disputa printre crestini. Si ca orice disputa, partizanatul si polarizarea numai spre dreapta socotinta nu pot aspira… Asa se face ca unii dis-pretuiesc si neglijeaza ceea ce nu-i de neglijat, in timp ce partida adversa supraliciteaza si exagereaza dorind sa contracareze/”echilibreze”  pozitia adversa.

Unii socotesc sabatul ”fanionul adevarului prezent” , nici mai mult nici mai putin  decat ”sigiliul lui Dumnezeu”, nodul gordian in functie de care se va transa insasi problema mantuirii. Altii vor sa se descotoroseasca de el cat mai rapid , ca de o pacoste aducatoare de ghinion, ca de o fosila dezgustatoare a unor radacini demodate si incomode.

Dar despre ce e vorba de fapt? Despre doar un aspect al inchinarii, al liturgicii corecte. Sabatul este raspunsul corect la intrebarea: cand  ne inchinam, cand este timpul special regulat dedicat devotiunii comunitare? Raspunsul: in sabatul Creatiei, binecuvantat si sfintit de Dumnezeu, si conceput special pentru inchinare.

Dar Sabatul raspunde doar la una din intrebari:

  • cui ne inchinam? – lui Dumnezeu,  Sfintei Treimi
  • de ce ne inchinam? – din dragoste fata de Dumnezeu
  • cum ne inchinam? – ”in duh si adevar” ( Ioan 4:23,24)
  • unde ne inchinam? – oriunde ( Ioan 4:21)
  • cand ne inchinam? – in Sabat (in mod special)

Mai mult decat atat, porunca a patra, care stipuleaza timpul consacrat de Dumnezeu Insusi intalnirii cu inchinatorii Sai, nu da raspunsul complet la intrebarea ”Cui ne inchinam?”. ”Creatorului” este un raspuns relativ ambiguu, caci si evreii (ortodocsi) cred in Creator dar Il identifica incorect (ca si musulmanii). Doar crestinii stiu cu adevarat cui trebuie sa I se inchine: Creatorului =  Sfanta Treime ( Tatal, Fiul si Duhul Sfant).

Si daca ar fi sa aleg intre doua rele – a intelege gresit Cui sa ma inchin sau a intelege eronat cand e timpul cuvenit pentru inchinare– cred ca mai mica ar fi greseala de a nu recunoaste corect mai degraba timpul inchinarii decat Subiectul inchinarii. Altfel spus: mai bine sa te inchini sfintei Treimi fie si la un timp nu cel mai indicat (duminica -precum crestinismul traditional) decat sa te inchini in timpul corect dar sa gresesti Adrisantul ( ca evreii – doar lui Iahve, sau ca altii…).

Asadar, sabatul raspunde doar unei intrebari( nu cea mai importanta – cand) legate de liturgica – domeniu al raportarii omului la Dumnezeu. Musulmanii se inchina vinerea(timp gresit) nu dumnezeului adevarat (Allah nu-i tot una cu Sfanta Treime) , evreii sambata (timp corect) dar tot unui dumnezeu ”incomplet”( IHWH nu-i tot una cu Sfanta Treime), majoritatea crestinilor duminica ( timp gresit) dar Dumnezeului adevarat, putini crestini sambata(timpul corect) Dumnezeului adevarat.

De unde si pana unde gonflarea artificiala a importantei sabatului in retorica unora…? Faptul ca o majoritate greseste este motiv sa gresesti si tu facand din tantar armasar? Asistam la o deviere de la un aspect fundamental (Cui I Se cuvine inchinarea) spre un detaliu liturgic ( important, dar detaliu – timpul corect al inchinarii).

Si iata cum ajungem la Scylla si Caribda sabatului: unii il neglijeaza desi este porunca dumnezeiasca ce nu se schimba, in timp ce altii il impopotoneaza si-l fac sa fie mai proeminent decat e cazul. Ajung pana acolo ca-si pun in chiar numele confesiunii specificatia cu pricina – o dovada doar de infantilism teologic( si nu cu sens pozitiv), teribilism adolescentin, nicidecum de maturitate spirituala.

De celalalta parte, este scandaloasa inertia si ignoranta crestinismului majoritar care in ruptul capului n-ar admite ca a luat-o pe ulei si ar fi cazul sa-si vina-n fire.

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

15 Responses to Scylla si Caribda sabatului

  1. Florin Lăiu says:

    Dragă Liviu,
    În Biblie, doctrina despre Dumnezeu nu este prezentată sistematic, ci trebuie să tragi concluzii din citirea multor afirmaţii, nu puţine fiind paradoxale – contradictorii. De aceea, măsura în care cineva reuşeşte să înţeleagă pe Dumnezeu şi să admită exact o dogmă sau o poziţie teologică a Bisericii referitoare la Dumnezeire, nu poate fi un criteriu al dreptei credinţe şi al priorităţilor creştine. Criteriul a fost stabilit dintotdeauna şi reafirmat în NT. Ortopraxia te duce în rai, nu ortodoxia:
    „Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1Cor 7:19). „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!” (Iac 2:19) Parafrazând, se poate afirma: „Tu crezi că Dumnezeu este UNUL în TREIME, şi bine faci. Dar….”
    Asta e, NICĂIERI Biblia nu face din asemenea lucruri criterii de mântuire şi nici măcar criterii şi imperative supreme ale credinţei. Poruncile lui Dumnezeu sunt MULT mai importante, pentru că Biblia insistă asupra lor şi le explică fără echivoc. Sper că înţelegi acum de ce a te închina lui Dumnezeu aşa cum spune El este mai important decât a cunoaşte tot felul de taine despre Dumnezeu. A cunoaşte despre Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu „a cunoaşte pe Dumnezeu”. Dreptul Iiov a cunoscut pe Dumnezeu mai bine decât noi amândoi, dar e greu să dovedeşti că avea habar de dogma Trinităţii, sau că el credea neclintit într-o formă de supravieţuire. Auzise despre înviere, dar nu ştia ce să creadă (Iov 14:14); izbucnirea lui de credinţă din 19:25-27 nu vine dintr-o atitudine ortodoxă, ci din credinţa că Dumnezeu există şi va face dreptate, că de la El trebuie să vină mântuirea. Iov îl numeşte pe Dumnezeu cu vechile nume patriarhale ale lumii canaanite şi arabe: Elion (Cel de sus, Preaînaltul), Şaddai (Atotputernicul?), El (Dumnezeu, Puterea) şi Eloah (Allah, Zeul). Niciuna din aceste denumiri nu arată că Iov ar fi ştiut mai mult, chiar dacă despre îngeri auzise mai multe. De altfel Iiov era un edomit din Ţara Uţului, o regiune din Seir în vecinătatea Arabiei (Pl 4:2; Ier 25:20; Gn 36:21-28). Scriitorii VT arată că erau conştienţi de o pluralitate în unitatea Dumnezeirii, confundă în mod intenţionat pe Ambasadorul ceresc al lui Dumnezeu cu Însuşi Dumnezeu (Ex 3 etc) şi vorbesc despre Duhul lui Dumnezeu în termeni care arată că Îl socoteau de origine divină. Dar nicăieri nu este exprimată clar şi oficial credinţa în Triunitate. În NT este o mai mare descoperire a acestui adevăr, dar nici acolo în formă explicită, sistematică, ci ca o deducţie. Nu poţi spune tu că acei credincioşi care nu au înţeles şi admis explicit dogma trinitară sunt credincioşi de mâna a doua. Acestea sunt ultimele întrebări în dreptul cuiva la Judecata de apoi. Se începe cu ceea ce este esenţialul: exprimarea credinţei şi dragostei în ascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Fără îndoială, că dracul şi-a băgat coada şi aici, şi prin dogmele sfintei biserici (care are opinia corectă despre Triunitate), a înnăbuşit unele porunci ale lui Dumnezeu care erau cât se poate de clare, şi astfel dreptcredincioşii venerează astăzi oase şi umbre de sfinţi, chipuri interzise de Dumnezeu dintotdeauna, a schimbat sfânta zi de închinare şi a încălcat sistematic porunca a şasea, dând la moarte oameni nevinovaţi, pentru că erau „eretici”.
    Sunt de acord cu tine că „obiectul” închinării (Creatorul, sau creatura?) este mai important decât timpul închinării (sâmbăta sau vinerea etc?). Faptul că cineva se închină Creatorului, indiferent că îl numeşte Allah, sau Bog, sau Devla, şi indiferent cât ştie corect despre fiinţa, persoana sau familia Lui, este un criteriu esenţial. A adăuga în preajma lui Dumnezeu ajutorul necesar al unui Anton, Rafail ori Sisoe este însă păcat de moarte, chiar dacă eşti ortodox în ce priveşte dogma Trinităţii. În Pentateuc, încălcarea poruncilor lui Dumnezeu era sancţionată, din ordinul lui Dumnezeu, mergându-se până la pedeapsa capitală în cazurile grave, inclusiv pentru profanarea Sabatului. Nu am găsit nicăieri că era cineva pedepsit pentru că nu pricepea natura sau persoana lui Dumnezeu. Afară de cazul că nepriceperea aceasta îl făcea creativ şi încerca să-şi reprezinte Dumnezeirea prin chipuri înaintea cărora să se închine.
    Sâmbăta nu este doar o chestiune de liturgică, ci de recunoaştere a autorităţii supreme a lui Dumnezeu şi de supunerea faţă de programul săptămânal pe care El l-a lăsat de la Facere. Este bun idealul echilibrului şi al dreptei socotinţe, dar mă tem că în dragostea ta după valori creştine autentice, încerci să minimalizezi importanţa actuală a poruncii lui Dumnezeu. O accentuăm nu pentru că este mai importantă decât celelalte, ci pentru că este mai mult decât neglijată: este urâtă, condamnată, aruncată la gunoi, în numele unor Părinţi antisemiţi care au părăsit calea cea dreaptă asemenea lui Balaam.

    În concluzie, mi se pare mai preferabil „infantilismul teologic”, decât acea ortodoxie care ucide porunca divină şi numele celor care se străduiesc s-o împlinească. Iisus a blagoslovit pe copii, nu pe eclesiologii timpului, fiindcă ştia El ceva.
    Când omul s-a îmbolnăvit, uneori nu sunt suficiente măsurile moderate. Adesea este nevoie de intervenit urgent şi chirurgical pentru salvarea vieţii. De aceea suntem noi „exageraţi” în această privinţă, fiindcă nu tratăm chestiunea sabat-duminică precum o problemă de opţiuni creştine în numele libertăţii evanghelice. În această privinţă şi evanghelicii sunt la fel de intoxicaţi cu aceleaşi teorii patristice. Nu degeaba zice Apocalipsa că religia falsă a îmbătat pe toţi locuitorii pământului cu falsa ei euharistie.

    • Liviu says:

      Este o scuza subtire si usoara(adica fara greutate) a incerca diminuarea importantei doctrinei Trinitatii pe motiv ca ”nu este prezentata sistematic in Biblie”. Nici o doctrina nu este prezentata sistematic in Biblie; de sistematizari se ocupa dogmaticile si teologiile sistematice.
      De asemeni, a incerca minimalizarea importantei dogmei Sfintei Treimi pe motiv ca anticii(Iov) nu o (re)cunosteau este o tentativa hilara si de prost gust. Caci

      „ Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; ” (Faptele apostolilor 17:30, VDCC)

      .
      Deci nu poate fi invocata cunoasterea partiala a anticilor pentru mofturile revizionist-restaurationiste(dintr-o nestiinta/respingere vinovata) de dupa un mileniu si jumatate de istorie crestina si ”sedimentare” si cristalizare a conceptiei corecte despre Dumnezeire.
      Mantuirea este problema exclusiva a lui Dumnezeu si eu nu am facut/pus nici o conditie de mantuire . Dumnezeu Singur stie cum si pe cine mantuie.
      Aspectul critic spre care am atras atentia este lipsa dreptei socotinte la ambele tabere( hiper-anti-sabat si ultra-pro-sabat), exagerarile si aberatiile ambelor taberi combatante, orbirea si subiectivitatea nascute din baricadarea in niste transee ale mandriei si prostiei gratuite.
      Obsesia ”poruncilor”(bineinteles cu accent pe PoruncA incercuita de un halou de aur de prin unele ”viziuni”…) cuplata cu ignorarea si minimalizarea fundamentului doctrinei crestine care este dogma Sfintei Treimi (toate teologiile sistematice si dogmaticile de luat in seama construiesc intreaga teologie crestina pe ”scheletul” Sfintei Treimi si a rolurilor Persoanelor Divinitatii in planul de salvare) nu-i decat fructul bolnav ce se alimenteaza din radacini heterodoxe si revizioniste.
      Observatia mea ca sabatul este raspunsul la doar o intrebare privitor la liturgica corecta este cat se poate de pertinenta. Asa cum ”in duh si adevar” raspunde la intrebarea ”cum?”(modalitatea), tot asa sabatul raspunde la intrebarea ”cand?”(situarea pe axa timpului). Restul sunt povesti si propaganda de partid.

      Sper că înţelegi acum de ce a te închina lui Dumnezeu aşa cum spune El este mai important decât a cunoaşte tot felul de taine despre Dumnezeu.

      Nu inteleg decat ca o anumita propaganda si-ar pierde obiectul muncii daca ar recunoaste ca a deturnat accentul corect de la ”Cine” la ”cand”, un ”cand” cu font nepermis de mare sau permis doar in caz de patologii…

      ”Faptul că cineva se închină Creatorului, indiferent că îl numeşte Allah, sau Bog, sau Devla, şi indiferent cât ştie corect despre fiinţa, persoana sau familia Lui, este un criteriu esenţial. ”

      Ma asteptam sa aud asa ceva din gura unui adept New Age sau Baha’i, dar nu incetati sa ma surprindeti. De fapt ce ma mir: daca si mormonii sau iehovistii sunt ”crestini”, dupa dvs, de ce n-ar fi loc si pentru hinduisti,budisti si altii care se inchina ”Creatorului”( fiecare concepandu-l cum ii taie prin cap!). Ma intreb ce diferenta mai este intre idolatrii si adevaratii credinciosi. Nu va intreb pe dvs ca cine stie ce minunatie mai aud…

      DACA Sâmbăta AR FI (desi nu e!)

      nu doar o chestiune de liturgică, ci de recunoaştere a autorităţii supreme a lui Dumnezeu şi de supunerea faţă de programul săptămânal pe care El l-a lăsat de la Facere.

      atunci evreii care l-au rastignit pe Cristos si Il socotesc un sarlatan si un profet mincinos ar fi OK. Doar se supun ”programului săptămânal pe care El l-a lăsat de la Facere.” si si ”recunosc autoritatea suprema…”(hmmm!) Ce mai conteaza ca-L resping pe Dumnezeu venit pe pamant si ca pacatuiesc astfel impotriva Duhul Sau loctiitor( cu consecinte vesnice)…

      In concluzie, nu mi se pare, ci sunt din ce in ce mai sigur, ca in incercarea de a impune o agenda confesionala suspecta sunteti in stare sa deveniti si universalist si eretic, numai pasenta sa iasa si sa nu se ”mute hotarul”( chit ca proiectantii erau repetenti la matematica si desen tehnic…).
      Cat despre infantilismul teologic poate il realizati mai bine cand veti auzi de noi patente denominationale dupa tiparul inaugurat de dvs: ”Biserica X care se inchina in duh si in adevar”, ”Biserica Y care se inchina orisiunde”,” Biserica Z care se inchina din dragoste de Dumnezeu” etc
      Isus a binecuvantat copiii dar nu cu sensul vizat de dvs. Pavel insa bine va avertizeaza:

      „20. Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi.” (1 Corintieni 14:20, NTR)

      Unii vor sa vindece bolnavul dandu-i doze imense spre letale pentru a-l ”vindeca”. Si se mira ca li arunca cu ”doctoria” in cap…

  2. Florin Lăiu says:

    OK. DĂ-mi un singur exemplu în NT atunci, prin care să-mi arăţi că Apostolii îşi recunoşteau confraţii pe criterii trinitariene, sau că era obligatorie dogma Trinităţii. Eu n-am găsit aşa ceva. Doctrina poate fi găsită în NT, dacă ai puţină răbdare, dar nu în felul cum o pui tu, deasupra poruncilor. Porunca Sabatului e menţionată pozitiv, nu numai în polemici (unde Iisus întotdeauna Se apără că nu a încălcat-o), dar şi confesional (Luca 23:56b):
    καὶ τὸ μὲν σάββατον ἡσύχασαν κατὰ τὴν ἐντολήν = et sabbato quidem siluerunt secundum mandatum (Vulgata) = Durant le sabbat, elles observèrent le repos selon le commandement (TOB).

    Evangheliile sunt pline de exemple cu draci care, fiind alungaţi de Iisus, ţipau, recunoscând mesianitatea Lui. Niciodată Biserica istorică nu a fost mai intolerantă şi mai inumană, decât după ce a fixat în sinoade dogmele corecte şi a început să le impună prin legi şi pedepse civile. Ca să nu mai vorbim că unele din acele dogme nu erau deloc corecte, au rămas până astăzi nişte preacinstite erezii.
    Iar ţie ţi-a căşunat acum pe mormoni şi pe martori. Începe cu începutul relelor, maestrino! Începe cu rătăcirile Părinţilor, cu mănăstirile din Răsărit şi din Apus, cu relaţiile legale dar nelegitime dintre stat şi biserică, cu Imperiul creştinat după chipul şi asemănarea lui Constantin, şi după aceea mai vorbim de dogme şi de sinoade ecumenice.

    A crede că nu este necesară o restaurare (sau zi-i altfel: reformă, etc.), o adevărată restitutio ad integrum, este naivitate. Nu se poate răspunde că „ce a mâncat lupul e bun mâncat”, sau că pocăiţii trebuie să se întoarcă la pravoslavă şi nu invers. Cel mai sigur este că şi unii şi alţii trebuie să se întoarcă la Dumnezeu şi la autoritatea Lui, care se reflectă obiectiv şi cu autoritate supremă în Scriptură.

    • Liviu says:

      Puneti gresit/tendentios problema. Bineinteles ca dogma Trinitatii ,in forma cunoscuta noua, a aparut in epoca post-apostolica si evident ca apostolii nu aveau cum testa ortodoxia cuiva prin ea. In acelasi timp este mai mult decat probabil ca un ”crestin” care nu recunostea dumnezeirea Domnului Iisus sau nega botezul si calauzirea Duhului Sfant era cel putin suspect de necredinta daca nu de erezie pura. E foarte greu sau imposibil de imaginat ca apostolii ar fi fost la fel de toleranti ca dvs cu martorii si mormonii daca ne gandim la texte retinute in canonul Scripturilor precum:

      „2. Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu,
      3. iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume.”
      (1 Ioan 4:2-3, NTR)

      „9. Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul.
      10. Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!”
      11. Căci cel ce-i spune „Bun venit!” se face părtaş la lucrările lui rele. ”
      (2 Ioan 1:9-11, NTR)

      cuplate cu pasaje precum:

      „1. În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri de multe ori şi în multe feluri, prin profeţi,
      2. însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile.
      3. El este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui. El susţine toate lucrurile prin Cuvântul Său puternic. După ce a realizat curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi.
      4. A fost făcut cu atât mai mare decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai mare decât al lor.
      5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!”? Şi, din nou: „Eu voi fi Tatăl Lui, iar El va fi Fiul Meu.”
      6. Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut, spune: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
      7. Iar despre îngeri spune: „Din vânturi El Îşi face îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.”
      8. Însă despre Fiul zice: „Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci, iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
      9. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”
      10. Şi: „Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
      11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină.
      12. Le vei înfăşura ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate ca pe o haină. Tu însă rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”
      13. Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Şezi la dreapta Mea până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!”?
      14. Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea? ”
      (Evrei 1:1-14, NTR)

      ”Argumentul” cu dracii care recunosteau mesianitatea Cristosului este unul de paie. Recunoasterea pur teoretica este egala cu zero in absenta consecintelor logice ce decurg din faptul ca Iisus este Dumnezeu: a I te supune din dragoste, a-L asculta.
      In ce priveste aversiunea dvs vis-avis de dogme si sinoade… nimic nou nu spuneti. Aceeasi retorica isterica(nu istorica) de sorginte revizionist-anarhica specifica ”reformei” radicale. Fara crezuri si dogme, crestinismul ar fi fost o nevertebrata de genul hinduismului sau budismului. Chiar si cu crezuri si dogme si schismele si ereziile au proliferat. Daca n-ar fi existat macar aceste repere (desi unele imperfecte – asa cum amandoi suntem de acord) dvs n-ati mai fi avut ce reforma si critica :).
      Mormonii si iehovistii sunt niste eretici cu care va inruditi cel putin ca moment al aparitiei pe scena ”pietei” religioase americane si in ce priveste zelul misionar agresiv si tehnicile de… racolare .
      Biserica istorica (cu ambii ”plamani” – oriental si occidental) a avut destule greseli, erori si nebunii. Insa precum comunistii- in numele unor idealuri utopice superioare lumii reale au legitimat rele mai oribile decat tarele ”vechiului regim” – tot asa si restaurationistii/revizionistii – in numele revenirii utopice la standardele bisericii apostolice/primitive – au pulverizat crestinatatea intr-o puzderie de secte care mai de care mai ”restaurationiste” si mai ”Sola Scriptura”. Desi intre doua rele e mai bine sa nu alegi nici unele, parca uneori sunt mai preferabile erorile Bisericii ”imperiale” decat nebuniile mormone, iehoviste si altele de teapa lor.

  3. Florin Lăiu says:

    Alege ce doreşti, este dreptul tău constituţional. Dar aceşti mormoni şi martori şi ce alţi revizionişti mai vrei tu, nu au ucis şi nu au persecutat în numele lui Christos. Toată vina lor este că au crezuri diferite de sfintele sinoade şi că îşi propagă ereziile (cu sau fără ghilimele), sacrificându-şi timpul şi mijloacele. La modul general, civilizaţia şi educaţia mormonă şi iehovistă în US sunt diferite de priveliştea pe care ne-o oferă Europa dreptcredincioasă, indiferent că te referi la educaţia tinerilor sau la aspectul veceurilor publice.
    Iar în ce priveşte revizionismul, dacă tu recunoşti că ortodoxia trebuie să se întoarcă la sâmbătă şi să abandoneze cultul moaştelor şi alte superstiţii materialist-mistice, eşti şi tu revizionist. Why not? Iisus Însuşi când a venit a fost un protestant, răspunzându-i Satanei în pustie cu Sola Scriptura, şi scandalizând pe farisei cu revizionismul Lui: “La început n-a fost aşa!”

    • manole says:

      Imi cer scuze pentru indrazneala , maestre,dar nu rabd sa nu ma amestec si eu in discutie;aceşti „mormoni şi martori şi ce alţi revizionişti mai vrei tu”, nu au ucis si nu au persecutat, pentru ca nu au avut ocazia.Am fost martor la niste judecati medievale in biserica adventista, pe care si torquemada ar fi fost invidios,si chiar in familii unde era cate un bigotzel. De altminteri istoria e plina de excesele de zel religios ale protestantilor,care s-au lasat cu macelarirea celor ce nu incapeau in stramtele sabloane,n-are sens sa le mai amintesc eu.
      argumentele acestea subrede la care feceti apel,vin inaintea imprecatiilor si blestemelor, o sa alunecati din nou pe aceasta panta,si e pacat!

  4. Florin Lăiu says:

    „Pentru că n-au avut ocazia…” Să fim serioşi. Există confesiuni care recunosc legitimitatea libertăţii religioase, iar altele care s-au obişnuit să se ţină strâns de putere, pentru a împiedica pe alţii şi a-i persecuta, ajungând până la orice mijloc. Au persecutat şi protestanţii uneori, dar ei sunt pe locul al treilea. De cele mai multe ori s-au apărat, iar cu privire la excese, acolo unde au fost, protestanţii au recunoscut că aceste metode sunt necreştineşti şi le-au abandonat. Pe locul patru sunt restauraţioniştii şi heterodocşii pe care cineva nu-i suportă. Aceştia sunt primii care, împreună cu protestanţii, cu evreii şi cu liber-cugetătorii au creat un stat normal (US), în care bisericile îşi văd libere de treaba lor şi nu este necesar un minister al cultelor. Aceştia nu persecută din principiu, nu pentru că n-au avut ocazia. Catolicii şi ortodocşii s-au lăsat cu greu influenţaţi de o asemenea filozofie politică. Acum şi ei cred în ea, şi sunt paşnici, pentru că nu mai au ocazia. Dar o privesc ca pe o ciudăţenie impusă din vest. Sfinţii aceia de pe pereţi nu se sinchisesc de această teorie inventată de eretici.
    Mai aveţi de învăţat istorie.
    Cât priveşte imprecaţiile, există din belşug în Psaltire. Dar şi în Evanghelii. Citiţi-le că vă prind bine, ele mută accentul de pe bogoslove, pe virtute.

    • Liviu says:

      Suntem foarte seriosi. Eu unul cel putin cand ma gandesc la o replica moderna si cunoscuta a ”marelui inchizitor” nu-mi vine in minte vreun personaj mai nimerit ca ”fratele prietene” . In cel mai pur stil de ”big brother” cu scoala securistica. Persecutia fizica este mai usor de indurat decat alte genuri …mai rafinate si subtile. Este in natura umana abuzul si coercitia, iar daca bisericile istorice au avut timpul si prilejurile nu inseamna ca doar ei ar cadea in ispita asta. As fi tare curios ce recorduri orto-catolice ar bate un ev mediu de coloratura confesiunii d-lui profesor. ”Bineinteles” ca asa ceva ”n”-ar fi posibil…
      Statul ”normal” dupa d-ul Laiu ar fi statul in care e liber la facut ”biserici” care cum il taie capu.Pe banda, pe toate gusturile si poftele. Libertate maxima sectelor si parnaie celor care au ”tupeul” sa nu recunoasca de crestini de-ale mormoni si iehovisti. Halal normalitate! ”Aferim”!
      Daca visul d-lui Laiu este o america globala, unde fiecare e liber sa faca ce-i pofteste sufletelul ii recomand o calatorie in timp pe vremea cand in Israel fiecare facea ce-i placea. La intoarcere din excursie poate s-ar mai razgandi cu privire la statul ”ideal” si ”normal”…
      Apropo de impercatii…interesant e de observat cum ele preced…persecutia. De la du-te la scaraoschi pana a-l trimite tu cu ascutisul sabiei sau limbii nu e decat o neglijabila diferenta de temperatura si mobilizare.

      La modul general, civilizaţia şi educaţia mormonă şi iehovistă în US sunt diferite de priveliştea pe care ne-o oferă Europa dreptcredincioasă, indiferent că te referi la educaţia tinerilor sau la aspectul veceurilor publice.

      Cred ca puteati veni cu civilizatii si mai avansate precum cea nazista, cea bolsevica… Daca dreapta-credinta s-ar masura in albeata gulerelor si zambete mormone atunci hinduistii ar fi pe locul intai la zambete iar japonezii la eticheta. Asta nu i-ar face insa mai crestini, ci doar mai igienici. Nu vad de ce domnul profesor confunda si substituie stelele de igiena cu stralucirea dreptei credinte…

      Iar în ce priveşte revizionismul, dacă tu recunoşti că ortodoxia trebuie să se întoarcă la sâmbătă şi să abandoneze cultul moaştelor şi alte superstiţii materialist-mistice, eşti şi tu revizionist. Why not? Iisus Însuşi când a venit a fost un protestant, răspunzându-i Satanei în pustie cu Sola Scriptura, şi scandalizând pe farisei cu revizionismul Lui: “La început n-a fost aşa!”

      Este distanta de la cer la pamant intre o atitudine respectuoasa dar vigilenta fata de traditie si o ostilitate premeditata,continuu si gratuit scandalizata. Problema sambetei nu o puteti confisca drept apartinand revizionistilor, data fiind ”fosila” bisericii ortodoxe etiopiene/copte, care ”tine sambata” desi nu in termenii de ”sigiliu” si alte nazbatii post-millerite. Deci in ce priveste sabatul sunt, daca tineti mortis, fidel traditiei ortodoxe etiopiene :D.
      Cultul moastelor este intemeiat pe infiltrarea in crestinism a ideii pagane grecesti a nemuririi sufletului. Aici sunt tot la fel/atat de ”revizionist” pe cat este Oscar Cullmann. 🙂 Daca Cullmann este ”revizionist”, sunt si eu. ( Nu pot sa nu observ cum vreti sa dati o conotatie pozitiva revizionismului care nu-i tot una cu o atitudine vigilenta fata de excesele si derapajele Traditiei.)
      Isus a fost tot atat de ”protestant” pe cat de ”ortodox” si ”catolic” a fost. Iisus nu i-a raspuns satanei cu ”Sola Scriptura” din visele reformei radicale ci cu Scriptura(Vechiului Testament). ”Revizionismul” lui Iisus n-are mai nimic a face ce mofturile unora si altora, care uita ca teologia n-au inventat-o ei in secolul XIX ci a fost forjata secole inainte. Acesti revizionisti insa nu vor sa stie ca ”La inceput n-a fost asa” Biserica, asa cum se prezinta ei drept ”ramasita” model . Cand insa vrei s-o pui de-o afacere religioasa ai nevoie de ambalaje si noutati pentru a intra si ramane pe piata…

  5. manole says:

    „Au persecutat şi protestanţii uneori, dar ei sunt pe locul al treilea.”
    as vrea sa cred ca sunteti de o candoare nesfarsita…
    Am vazut ca apelati frecvent la invective ( citate din scripturi ,binenteles )Chiar credeti ca aveti legitimitatea sa apelati la amenintari si blesteme in felul acesta?
    Domnul sa va binecuvinteze.

    • Florin Lăiu says:

      De ce să nu avem legitimitatea să apelăm la Scripturi? Biblia spune că blestemul neîntemeiat nu se prinde. Prin urmare, nu aveţi de ce vă teme de imprecaţiile Psaltirii, dacă sunteţi în regulă. Cu atât mai puţin imprecaţiile mele ar avea vreo valoare.

      Binecuvântă, Doamne, pe toţi cei cu inima curată,
      Şi risipeşte tastele celor ce urăsc fără temei.
      Toarnă împlinire, Dumnezeule, peste cei ce iubesc legea Ta
      Şi cărbuni aprinşi pe creştetul celor mişei.

  6. Florin Lăiu says:

    LiviuS, dacă vrei să fii consecvent, adaugă acolo că teologia n-a fost inventată de Părinţi sau de teologii de mai târziu, ci ea exista deja la evrei şi există până astăzi. Când tradiţionaliştii vor recunoaşte autoritatea tradiţiei dinaintea tradiţiei, atunci mai vedem de ce este nevoie de restauraţionism. Asemenea Nicodimului înţepenit în rabinisme, Biserica a trebuit şi ea să se „nască din nou”, din apă şi din Duh. A te baza doar pe virtuţile secolelor trecute este tot atât de valoros ca şi circumcizia care îţi dă o apartenenţă formală (eventual şi superstiţioasă) la religie şi neam.

    • Liviu says:

      Traditia are autoritate fie ca dvs i-o recunoasteti sau nu. Biblia este autoritatea ultima, suprema, dar nu ignorand Traditia ci impreuna cu ea(desi tot Biblia ramane vioara intai). Reiau aici citatul drag din Chesterton care mi se pare magistral ca si concizie si plasticitate a exprimarii:

      Traditia ar putea fi definita ca o extindere a drepturilor civile.Traditia inseamna sa dai drept de vot celei mai obscure dintre clase, stramosilor nostri. E democratia celor morti. Traditia refuza sa se supuna maruntei si arogantei oligarhii a celor care se intampla sa umble pe pamant. Toti democratii obiecteaza la descalificarea oamenilor prin accidentul nasterii; traditia obiecteaza la descalificarea lor prin accidentul mortii. Democratia ne spune sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este grajdarul nostru. Traditia ne cere sa nu neglijam opinia unui om cumsecade, chiar daca acesta este strabunul nostru. Eu oricum nu pot separa cele doua idei, democratia si traditia. Mi se pare evident ca reprezinta una si aceeasi idee. Ii vom avea pe cei morti la sfatul nostru. Vechii greci votau cu pietre, ei vor vota cu pietre de mormant. E cat se poate de regulamentar si de oficial, de vreme ce majoritatea pietrelor de mormant, ca si majoritatea buletinelor de vot, sunt marcate cu cruce.

      ORTODOXIA SAU DREAPTA-CREDINTA

      • Florin Lăiu says:

        E frumos, e poetic, dar cum majoritatea morţilor s-ar putea trezi la învierea de pedeapsă, potrivit cu Apocalipsa 20 („numărul lor era ca nisipul mării”), îţi dai seama ce încurcătură faci… Morţii nu votează mai drept decât cei vii. Ba mai sunt şi încăpăţânaţi că nu mai pot fi convinşi cu nimic. Grăjdarii precum şi dascălii şi clericii lui Chesterton au drept de vot când este vorba să alegem un şef de grajd sau de episcopie (oops!), precum şi alte treburi pământeşti. Dar când este vorba de a şti un adevăr ştiinţific sau religios, votul viilor şi morţilor la un loc nu are mare greutate. Ei pot exprima prin vot care este părerea lor, dar aceasta poate să nu aibă nici o legătură cu adevărul.

      • Liviu says:

        Nu e doar frumos si poetic ci e si adevarat. A face exegeza biblica(nu ma refer la persoana dvs, ci la un anumit gen de raportare la…) intr-un ”atotstiutor” dispret fata de traditia hermeneutica numai dovada de intelepciune nu e… A crede ca pe tine te calauzeste Duhul dar generatii intregi de crestini inaintea ta au fost lipsiti de calauzirea Duhului (pentru ca nu zic ca tine, sau ca ”mama ta bisericeasca”) este lipsa de modestie si altele…
        In ce priveste votul grajdarilor se aplica nulitatea majoritatii si pentru voturile in plen ale grajdarilor delegati la GC? 😀 „Of course” ca ”nu”! 😀 Majoritatile sinodale/conciliare ortodoxe, catolice, vechi protestante gresesc sigur. Majoritatile ”ramasitei” nu. Hai sa fim seriosi…

  7. Pingback: Toată lumea are IN PARTE dreptate – N. Steinhardt | Pro(-)scris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: