”Saracutul” Hristos ”idiot” al lui Dostoievski


Asa cum chiar autorul declara, Idiotul este o tentativa de a prezenta un ”alter Christus” in persoana printului Maskin:

„Ideea principala a romanului este infatisarea unui om intru totul sublim. Nimic nu-i mai greu pe lume, mai ales acum… Voi aminti ca dintre chipurile sublime ale literaturii crestine cel mai apropiat de desavirsire este al lui Don Quijote. Dar acesta este sublim numai pentru ca, in acelasi timp, este si ridicol. Pickwick al lui Dickens (o idee infinit mai slaba decit Don Quijote, totusi imensa) este si el ridicol, tocmai prin asta fiind cuceritor… Jean Valjean este si el o tentativa puternica, dar trezeste simpatia datorita teribilei sale nefericiri si prin faptul ca societatea este nedreapta cu el. Pe cind la mine nu exista nimic, nimic asemanator…” (F.M. Dostoievski)

In acest demers declarat , desi nu foarte transparent pentru privirea neatenta si superficiala, Dostoievski pune ”in scena” un intreg arsenal de mare maiestrie intru desavarsirea unui portret magnific. De pilda imaginea ”saracului” – cu trimitere subtila la ”sarac cu duhul” dar si la Evanghelia dupa Isaia :

 El a crescut înaintea Lui ca un lăstar, ca o rădăcină ieşită dintr-un pământ uscat; nu avea nici frumuseţe, nici strălucire care să ne atragă, nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne placă. ”(Isaia 53:2, NTR)

Inca din primele paragrafe Maskin i se infatiseaza majordomului casei Epancin aproape ca un vagabond, imbracat saracacios. Generalul Epancin il masoara condescent din cap pana-n talpi si cauta sa-l expedieze politicos cat mai repede si definitiv. Fetele generalului il banuiesc initial pe Maskin de impostura – ca se da de fapt ruda cu mama lor doar pentru a se capatui cu ceva . Tot dand din cap condescendent il trateaza pana si secretarul generalului. Nastasia insasi rade de el si-l crede un parlit de servitor. Toti se uita la el ca la un prapadit. Si toti se vor convinge ca ”saracutul” de fapt nu e deloc sarac, nici ”cu duhul”, nici cu banii. Majordomul ii recunoaste doar dupa cateva minute ”clasa” (cand ii permite amical-complice sa fumeze), generalul care il imprumutase cu 25 de ruble pe cand printul era mostenitorul unui milion si ceva , Aglaia care se si indragosteste de el in final, Gavrila Ardalionîci care admite ca printul era mult mai perspicace si destept decat il camuflau aparentele. Nastasia se rusineaza de cearta administrata de print si-i recunoaste discernamantul pe care nimeni nu i-l depaseste. Maskin , pentru cine are ochi de vazut si urechi de auzit, este un ”ecou” dostoievskian  la celebra pericopa paulina:

„ ci S-a dezbrăcat de Sine, luând natura unui rob şi devenind asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om;  ”(Filipeni 2:7, NTR)

”Idiotul” lui Dostoievski imita cumva kenoza hristica: se ”coboara” din lumea in care era fericit( cum marturiseste Aglaei – in Alpi admirand maretia muntilor si cuprins de doruri de negrait…) pentru a se amesteca in lumea patimasilor (Rogojin,Gavrila Ardalionîci) , a nimicurilor si maruntisurilor, a sufletelor frante(Nastasia) sau a celor visand la fericire(Aglaia) .”Mîşkin se apropie de noi ca o fiinţă venită de pe o altă planetă” (Paul Evdokimov). Maskin, ca si Cel caruia tinde sa-I fie  oglindire, cauta sa fie spre mantuire tuturor celor cu care vine in contact, incearca sa-i ajute pe fiecare acolo unde sunt cazuti, cauta sa deschida ochii si sa scape din dependente pe toti patimasii pe care-i intalneste, parca intr-o reeditare a misiunii profetite de acelasi evanghelist vechi testamentar:

Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
… ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.
(Isaia 42:3,7, NTR)

Exact asa se comporta Maskin: pe Gavrila Ardalionîci cauta sa-l vindece de obsesia ”realizarii” cu un pret infinit de scump; pe Nastasia o cearta ca joaca un rol mincinos (de prostituata nerusinata) cand de fapt nu e asa; tot pe nefericita  infuriata indurerata cauta sa-o convinga cu nu-i condamnata sa ajunga o tarfa ieftina, ca nu e vina ei pentru cele ce le-a trait. Pe Rogojin incearca sa-l constientizeze ca ”iubirea” lui pentru Nastasia e bolnava si nebuna, ca-i o patima care-l va duce la pieire. Maskin este pastorul care cauta oaia ratacita, doctorul ce se lupta sa convinga fiecare bolnav sa-si inghita doctoria amara dar indispensabila. Maskin este o ”umbra” frumoasa a Celui care n-avea unde-Si pleca capul, a Aceluia care purta pe inima Sa durerile multora cu pretul propriei linisti.

”Saracutul” lui Dostoievski ar merita, dupa parere mea, un ciclu de predici. Nu stiu cate alte personaje se preteaza la o intruchipare a valorilor Evangheliei asa cum a reusit Dostoievski sa o faca prin personajul sau mai mult decat memorabil.

PS: in ce ma priveste ma gandesc la o noua postare ”Idiotul mielusel” – dupa vorba lui Rogojin.

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: