Despre existenta diavolului – N. Steinhardt


Să nu crezi în Dumnezeu, treacă meargă. Nu oricine are destulă minte ca să-­L conceapă ori destul suflet ca să­-I cunoască dragostea. Dar să nu crezi în diavol! Asta-­i de neînţeles! Pe diavol, slavă Domnului, avem îndeajuns material aperceptiv ca să-­l putem simţi mereu în jurul nostru, mereu la pândă, foindu-­se, forfotind, fâţâindu­-se — waiting, ca Mr. Micawber, for something to turn up, poate pică ceva ­, la dispoziţia noastră oricând, folosind orice prilej, gata la orice chemare, chelner atent, cerşetor neobosit, mulţumindu­-se cu oricât. Să nu se uite că principala lui tactică — ştiută de Thomas Mann şi Dostoievski şi toţi cei ce l­-au studiat de aproape — constă în a pretinde că nu există. Luther, când azvârlea călimara după el, făcea lucrul cel mai firesc — şi mai cuminte — din viaţa lui.

Jurnalul fericirii

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: