Despre vechiul si noul Sabat – Macarie egipteanul



1.  In  Legea  data  prin  Moise  —  care  nu  era  decît  o  umbra  (a  celei adevarate)  —  Dumnezeu  poruncea  ca,  în  zi  de  Sabat,  fiecare  sa  se  odih­neasca  si  sa  nu  faca  nimic.  Dar  acest  (Sabat)  era  doar  o  preînchipuire si  o  umbra  a  sabatului  celui  adevarat.  Cel  (care  avea  sa  fie)  dat  sufletului de   Domnul.   Intr-adevar,   sufletul   care   s-a   învrednicit    (de    adevaratul Sabat)  s-a  eliberat  de  cugetele  cele  urîte  si  murdare,  serbeaza  Sabatul cel  adevarat,  se  bucura  de  odihna  cea  adevarata  si  este  liber  fata   de toate  lucrurile  cele  rele.   Odinioara,   în  vremea  sabatului   celui  prefigurativ,  desi  (oamenii)  se  odihneau  cu  trupul,  sufletele  lor  erau  încatusate în  rautati  si  pacate.  Or  acesta  este  sabatul  cel  adevarat,  odihna  cea  ade­varata,  cînd  sufletul  este  curat  si  nu  împlineste  cugetele  lui  satan,  cînd se  odihneste  în  linistea  si  bucuria  cea  vesnica  a  Domnului.
2.  Si,  dupa  cum  atunci  (Dumnezeu)  a  poruncit  ca  si  animalele  cele lipsite  de  ratiune  sa  se  odihneasca  în  zi  de  Sabat  —  (si  anume)  boul  sa nu  fie  pus  la  jug,   asinul   sa   nu   duca   povara  ;   deci   chiar   si   animalele sa  fie  scutite  de  munci  grele  —  tot  asa  (acum),  venind  Domnul  si  dîndu-ne  Sabatul  cel  vesnic  si  adevarat,  a  dat  odihna  sufletului,  celui  apasat si   împovarat   cu   poverile   nelegiuirii   si   ale   cugetelor   celor   necurate; (El  a  eliberat  sufletul)  care  era  ca  si  robit  si  împins  cu  forta  de  niste stapîni  cruzi  sa  faca  faptele  nedreptatii,  l-a  usurat  de  poverile  insupor­tabile  si  de   cugetele   zadarnice  si   murdare.   A  luat  de  la  el  jugul  cel amar  al  faptelor  nedreptatii  si  i-a  dat  odihna  pe  cînd  era  coplesit  de cugetele  necurate.
3.  Pentru  ca  Domnul  cheama  pe  om  la  odihna  zicînd  :   „Veniti  la Mine  toti   cei   osteniti  si  împovarati   si   Eu   va   voi   odihni   pe   voi” (Matei  11,  28),  la  toate  acele  suflete  care  arata  încredere  si  se  apropie de  El,  El  le  da  odihna,  (eliberîndu-le)  de  aceste  cugete  grele,  împova­ratoare  si  necurate.  (In  aceasta  stare),  ele  înceteaza  sa  mai  savîrseasca nedreptatea  si  serbeaza  Sabatul  cel  adevarat,  plin  de  desfatare  si  sfînt, serbeaza  sarbatorirea  Duhului,  a  bucuriei  si  a  veseliei  celei  de  negrait, adora  pe  Dumnezeu  cu  o  adorare  curata  si  bineplacuta  Lui,  cu  inima curata.  Acesta  este   Sabatul  cel  adevarat  si   sfînt.   Sa   rugam,   deci,   pe Dumnezeu   sa   intram   si   noi   în   aceasta   odihna,   sa   ne   slobozeasca   de cugetele  cele  rusinoase,  viclene  si  zadarnice,  ca  sa  putem  sluji  lui  Dum­nezeu  cu  inima  curata  si  sa  serbam  serbarea  Duhului  Sfînt.  Fericit  este cel  ce  intra  în  odihna  aceasta.  Slava  Celui  ce  a  binevoit  asa,  Tatalui  si Fiului  si  Sfîntului  Duh,  în  veci.  Amin.

Sf. Macarie egipteanul – Scrieri. Omilii duhovnicesti, (Colectia „Parinti si scriitori bisericesti”, vol 34) OMILIA   A   XXXV-A

Desi nu pot fi de acord cu Macarie ca sabatul „vechi” ar fi perimat si „inlocuit” de un altul „adevarat si ne-umbra”, nu pot sa nu recunosc in cuvintele sale si ceva adevar. Si anume ca cel mai tihnit sabat al unei sambete saptamanale, nu se compara cu sabatul odihnei in El cand pacatul nu va mai fi. Din aceasta perspectiva, „banalul” sabat saptamanal  ni se reveleaza intr-o lumina noua: ca punte intre sabatul primordial paradisiac din Facerea/Geneza 2 – cand toate erau frumoase si perfecte iar perechea umana (in prima ei zi de viata) era in odihna sabatului pacii in comuniune cu Domnul pacii – si sabatul de dupa ce pacatul nu va mai fi – cand omenirea va reveni la desavarsita pace  a sabatului de la inceput, recuperat. Sabatele sambetelor de azi, ieri si maine de pe acest pamant al ne-sabatului ni se ofera ca daruri, ca niste amintiri melancolice ale Sabatului pacii cu Domnul pacii si al sabatului, si, in acelasi timp, ca niste palide prefigurari si umbre ale Sabatului pacii vesniciei in care Domnul Pacii va fi pe veci si Domnul Sabatului far-de-sfarsit. Pana atunci nu ne ramane decat sa sabatizam saptamanal fiece sambata amintindu-ne de caminul pierdut si tanjind dupa regasirea lui.

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: