52 Week Bible Reading Plan

Ca la fiecare inceput de an postez acest plan de citire a Bibliei la rand. Am mai spus: gasesc foarte echilibrat acest gen de lectura regulata a Sfintelor Scripturi.  Iar aceasta repartizare cu lectura Epistolelor duminica – zi liturgica pentru majoritatea crestinilor –  si cea a Evangheliilor pentru  Sabat pare chiar mai potrivita ca precedenta…

Cum apusul soarelui nu-i departe, si biblic vorbind, ziua intaia va incepe deja, lectura biblica pentru prima seara a Anului Nou este deci primul capitol al Epistolei catre Romani  (capitolul 2 poate fi citit maine dimineata).

1. Iubiţi prieteni din Roma, această scrisoare este din partea lui Pavel, robul lui Isus Cristos, ales să fie misionar şi trimis să predice Vestea Bună a lui Dumnezeu.
2. Această Veste bună fusese promisă de mult prin profeţii lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
3. Este Evanghelia despre Fiul său, Isus Cristos, Domnul nostru, care a venit ca un copilaş, s-a născut din spiţa regală a familiei regelui David
4. şi, fiind înviat din morţi, s-a dovedit a fi slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, având natura sfântă a lui Dumnezeu însuşi.
5. Astfel, prin Cristos, toată bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu au fost revărsate peste noi, păcătoşii lipsiţi de orice merit; şi acum el ne trimite în toată lumea să vestim popoarelor de pretutindeni marile lucrări pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei, aşa încât şi ei să-l creadă şi să-l asculte.
6. Şi voi, scumpi prieteni din Roma, vă număraţi printre cei mult iubiţi de el:
7. da, şi pe voi Isus Cristos v-a chemat la el ca să fiţi ai lui Dumnezeu – poporul lui sfânt. Ale voastre să fie toată pacea şi toate îndurările care vin de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Domnul nostru!
8. Mai întâi de toate, permiteţi-mi să spun că, oriunde mă duc, aud vorbindu-se bine despre voi, deoarece credinţa voastră în Dumnezeu a ajuns să fie cunoscută în toată lumea. Cât de mult îi mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru aceste veşti, şi pentru fiecare din voi în parte!
9. Numai Dumnezeu ştie cât mă rog pentru voi: zi şi noapte vă aduc pe voi şi nevoile voastre în rugăciunile mele către cel pe care-l slujesc cu toată puterea mea, spunând altora Vestea Bună despre Fiul Său.
10. Un lucru pentru care mă rog neîncetat este ca Domnul să-mi dea prilejul de a veni să vă văd, în cele din urmă, şi – dacă e cu putinţă – să am o călătorie lipsită de primejdii.
11. Căci tânjesc să vă fac o vizită, pentru a vă putea împărtăşi credinţa care va ajuta bisericii voastre să crească puternic în Domnul.
12. Apoi, am nevoie şi eu de ajutorul vostru, căci n-aş vrea doar să împărtăşesc credinţa mea cu voi, ci să fiu şi eu la rându-mi încurajat de a voastră. Astfel, fiecare din noi va fi o binecuvântare pentru celălalt.
13. Doresc să ştiţi, iubiţi fraţi, că am plănuit să vin de multe ori (dar am fost împiedicat) pentru a putea lucra printre voi şi a vedea rezultate bune, cum sunt cele obţinute în alte biserici dintre Neamuri.
14. Căci am o mare datorie faţă de voi şi faţă de toţi ceilalţi – fie popoare civilizate, fie naţiuni păgâne; şi mă consider dator şi faţă de cei cu carte, şi faţă de cei fără carte.
15. Aşadar, în ce mă priveşte, voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a veni şi la voi, cei din Roma, să predic Vestea Bună a lui Dumnezeu.
16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos această veste bună despre Cristos. Ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturora care cred. Mesajul acesta a fost vestit mai întâi iudeilor în exclusivitate dar acum toţi sunt invitaţi să vină la Dumnezeu în acelaşi mod.
17. Vestea aceasta bună ne spune că Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer – ne pune într-o stare după voia lui Dumnezeu – când ne punem credinţa şi încrederea în Cristos, pentru a fi mântuiţi. Acest lucru se realizează, de la început până la sfârşit, prin credinţă. Sau, cum spune Scriptura: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”
18. Dar Dumnezeu îşi revarsă mânia din cer împotriva tuturor oamenilor răi şi păcătoşi care resping adevărul.
19. Căci adevărul despre Dumnezeu le este cunoscut în mod intuitiv. Dumnezeu a pus această cunoaştere în inimile lor.
20. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au văzut pământul şi cerul şi tot ce a făcut Dumnezeu şi au avut cunoştinţă despre existenţa sa, precum şi despre marea sa putere eternă. Aşa că nu vor avea nici o scuză când vor sta înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecăţii.
21. Au avut cunoştinţă despre el – ba bine că nu! – dar n-au vrut să-l recunoască ori să i se închine, n-au vrut nici măcar să-i mulţumească pentru toată grija sa zilnică. Şi, după o vreme, au început să inventeze tot felul de idei stupide cu privire la înfăţişarea lui Dumnezeu şi la ce dorea el de la ei. Drept consecinţă, minţile lor neroade s-au întunecat şi au luat-o razna.
22. Pretinzându-se înţelepţi, au devenit, în schimb, proşti de-a binelea.
23. Şi atunci, în loc să se închine slăvitului Dumnezeu, cel viu în vecii vecilor, au pus mâna pe lemn şi piatră şi şi-au făcut idoli, cioplindu-i în forme de păsări, animale, şerpi sau în chip de om.
24. Aşa că, Dumnezeu i-a lăsat să se dedea la tot felul de perversiuni sexuale şi să facă tot ce-i taie capul cu trupurile lor – ah, lucruri din cale-afară de rele şi păcătoase.
25. În loc să creadă adevărul despre Dumnezeu – care le era cunos cut – au preferat să creadă, în mod deliberat, în minciuni. Astfel, s-au rugat lucrurilor făcute de Dumnezeu dar au refuzat să asculte de binecuvântatul Dumnezeu care le-a făcut.
26. De aceea, Dumnezeu şi-a luat mâna de pe ei şi i-a lăsat să facă toate lucru rile acestea rele, încât până şi femeile lor şi-au schimbat rostul lor normal într-unul împotriva naturii complăcându-se în relaţii sexuale una cu alta.
27. Iar bărbaţii, în loc să aibă raporturi normale cu femeile lor, ardeau de pofte unul pentru celălalt, făcând lucruri ruşinoase între ei şi primind, drept rezultat în sufletele lor, pedeapsa pe care o meritau cu vârf şi îndesat.
28. Astfel, s-a întâmplat că atunci când l-au părăsit pe Dumnezeu, nemaivoind să-l recunoască, Dumnezeu i-a părăsit, lăsându-i în voia minţii lor bolnave.
29. Viaţa lor s-a umplut de tot felul de răutăţi şi păcate, de lăcomie şi ură, de invidie, de crime, de lupte, de minciuni, de amărăciune şi bârfeli.
30. Şi astfel au devenit clevetitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, lăudăroşi, îngâmfaţi. neascultători de părinţii lor, veşnic concepând alte şi alte forme de păcătuire.
31. Complet dezorientaţi, îşi călcau promisiunile, erau fără pic de inimă în ei – lipsiţi de cel mai elementar simţ al milei.
32. Ei erau întru totul conştienţi de pedeapsa lui Dumnezeu cu moartea pentru aceste încălcări, şi cu toate acestea nu s-au sfiit să le facă în continuare – ba încă i-au încurajat şi pe alţii.

(Romani 1:1-32, Noul Testament pe Intelesul Tuturor)

Data fiind proaspata aparitie a Pentateucului pe filiera romano-catolica, lectura zilelor de luni in anul 2012 ar putea fi constanta din acest pentateuc (eventual comparat cu Septuaginta de la NEC/Polirom volumul de debut sau Sinodala Anania Bartolomeu). Pentru alte sugestii de versiuni( cu linkuri) vedeti tot aici.

PS: celor tentati sa se renunte la lectura biblica regulata zilnica le amintesc de timpii morti din timpul rutinei zilnice (transport etc) si de faptul ca Biblia poate fi mereu ”la purtator”, disponibila pe telefonul mobil.

BBC – Sacred Music – Bach and the Lutheran Legacy – Part 1/6

Part 2: http://www.youtube.com/watch?v=i7-fUPwPHaE
Part 3: http://www.youtube.com/watch?v=uu1rfLUTzow
Part 4: http://www.youtube.com/watch?v=8gZKv19KEtA
Part 5: http://www.youtube.com/watch?v=5lecMZDofRw
Part 6: http://www.youtube.com/watch?v=Wr6g9B4nCnI

NOU! Biblia Romano-Catolica online ( in lucru)

Iata in sfarsit si mult asteptata traducere romano-catolica a Bibliei! Desi in lucru si ramasa in urma traducerilor ortodoxe si protestante, traducerea integrala a Sfintelor Scripturi in limba romana, in secolul XXI,  pe filiera romano-catolica,  promite sa fie una serioasa, asa cum ii merge faima scolii teologice catolice. Daca ortodoxia romana s-a imbogatit in ultimul deceniu cu doua traduceri de exceptie ( de fapt una este o diortosire – Anania Bartolomeu 2001, respectiv Septuaginta NEC/Polirom 2004-2011) iar familia protestanta n-a ramas un urma gratie Noii Traduceri a Bibliei (2007), a venit si randul catolicismului mioritic sa se primeneasca cu o traducere moderna si actualizata. Cum Noul Testament si Psalmii au aparut deja de cativa ani(2005), doar Testamentul Vechi a mai ramas de tradus pentru a avea astfel o tripleta de traduceri moderne si actualizate ale Scripturii pe toate cele trei filiere majore crestine.

Pe situl mai sus prezentat puteti gasi asadar Pentateucul , Psalmii si Noul Testament.  De precizat ca si aceasta traducere catolica beneficiaza de bogate note de subsol menite clarificarii si aprofundarii intelegerii textului sacru.  Asa cum se precizeaza in Nota, traducerea este una noua, direct din limbile originare si cu consultarea celor mai competente traduceri pe plan international si multiconfesional. Sunt intrunite asadar toate premizele pentru a beneficia peste nu mult timp de Biblia ”in trei culori” la un nivel academic care impune tot respectul.

Este cat se poate de laudabila initiativa de a pune deja la dispozitia publicului aceasta traducere si online  gratuit dupa ce doua dintre celelalte traduceri(Sinodala Anania Bartolomeu si NTR)  sunt deja disponibile iubitorilor Bibliei prin intermediul softului biblic romanesc RoBible.

Multumim pentru cadoul de sarbatori!

UPDATE

CS Lewis – Despre Minuni, Cele Patru Iubiri, Problema Durerii

Bach – Christmas Oratorio, BWV 248

The Christmas Oratorio (German: Weihnachtsoratorium) BWV 248, is an oratorio by Johann Sebastian Bach intended for performance in church during the Christmas season. It was written for the Christmas season of 1734 incorporating music from earlier compositions, including three secular cantatas written during 1733 and 1734 and a now lost church cantata, BWV 248a. The date is confirmed in Bach’s autograph manuscript. The next performance was not until 17 December 1857 by the Sing-Akademie zu Berlin under Eduard Grell. The Christmas Oratorio is a particularly sophisticated example of parody music. The author of the text is unknown, although a likely collaborator was Christian Friedrich Henrici (Picander).

The work belongs to a group of three oratorios written towards the end of Bach’s career in 1734 and 1735 for major feasts, the others being the Ascension Oratorio (BWV 11) and the Easter Oratorio (BWV 249). All include a tenor Evangelist as narrator and parody earlier compositions, although the Christmas Oratorio is by far the longest and most complex work.

The oratorio is in six parts, each part being intended for performance on one of the major feast days of the Christmas period. The piece is often presented as a whole or split into two equal parts. The total running time for the entire work is nearly three hours.

The first part (for Christmas Day) describes the Birth of Jesus, the second (for December 26) the annunciation to the shepherds, the third (for December 27) the adoration of the shepherds, the fourth (for New Year’s Day) the circumcision and naming of Jesus, the fifth (for the first Sunday after New Year) the journey of the Magi, and the sixth (for Epiphany) the adoration of the Magi.

Narrative structure
The structure of the story is defined to a large extent by the particular requirements of the church calendar for Christmas 1734/35. Bach abandoned his usual practice when writing church cantatas of basing the content upon the Gospel reading for that day in order to achieve a coherent narrative structure. Were he to have followed the calendar, the story would have unfolded as follows: 1. Birth and Annunciation to the Shepherds
2. The Adoration of the Shepherds
3. Prologue to the Gospel of John
4. Circumcision and Naming of Jesus
5. The Flight into Egypt
6. The Coming and Adoration of the Magi

Parts
0:00 – Part I: For the First Day of Christmas
27:33 – Part II: For the Second Day of Christmas
55:54 – Part III: For the Third Day of Christmas
1:19:46 – Part IV: For New Year’s Day (Feast of the Circumcision)
1:44:33 – Part V: For the First Sunday in the New Year
2:08:42 – Part VI: For the Feast of Epiphany

[Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Christmas_Oratorio]

În iesle stă, şi zguduie lumea!

„Dar  ce  să  spun,  ce  să  grăiesc?  Văd  pe  teslar  şi  ieslea,  văd  pe prunc  şi  scutecele,  văd  naşterea  Fecioarei  lipsită  de  cele  de  trebuintă. Toate  încărcate  de  sărăcie,  toate  pline  de  lipsă.  Iată,  bogătie  în  mare sărăcie! Cum a sărăcit pentru noi, când era bogat? Cum n-a avut nici pat, nici  aşternut,  ci  a  fost  aruncat  în  ieslea  goală?  O,  sărăcie,  izvor  de bogătie!  O  bogătie  nemăsurată,  ce  ai  chip  de  sărăcie!  În  iesle  stă,  şi zguduie lumea! În scutece se înfăşoară, şi va sfărâma legăturile păcatului. Încă  n-a  rostit  cuvânt  desluşit,  şi  a  şi-nvătat  pe  magi,  i-a  şi-ntors  la credintă.”

(Ioan Gura de Aur – Cuvânt  la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinti, p. 31)

A Christmas Carol (1935/1951/2001)

Pilda magilor si nepilda lui Irod – N. Steinhardt

NOU DOWNLOAD: Noul Testament de la Balgrad 1648/1998 (cadou de Nasterea Domnului)

In final iata in format digital si una dintre cele mai importante traduceri ale Bibliei in limba romana: Noul Testament de la Balgrad 1648. Fiind primul Nou Testament tradus integral in limba romana, acest document este de mare valoare istorico-teologica.

Datorita iubirii de Biblii vechi a unui pasionat crestin, versiunea digitala este de acum disponibila. Desi cuvantul inainte si paginile introductive nu au fost scanate, pdf-ul contine textul integral al Noului Testament si glosarul. Marimea fisierului este considerabila si probabil un mai mester decat truditorii de pana acum ar putea sa-l reduca.

Truditorii spera ca aceasta versiune digitala sa fie de folos iubitorilor Bibliei.

Scanarea s-a facut in memoria preasfintitului Emilian – cel care a iubit aceasta lucrare si a contribuit la aducerea ei la lumina.

Linkurile de descarcare a pdf-ului sunt: aici  si aici.

Mai multe despre acest celebru Nou Testament romanesc gasiti la linkurile de mai jos:

http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=789:noul-testament-de-la-blgrad-1648&catid=119:grand-format&Itemid=2

Vremea colindelor – vechi colind romanesc

via Oglindanet

… ca să se creadă adevărul întrupării şi să se coasă gurile ereticilor

„Dar când a binevoit să ia chip de rob, să primească pârga noastră, n-a  luat  închipuire  de  trup,  nici  aparentă  de  trup,  ci  trup  adevărat.  De aceea a primit să vină cu toate cele ale noastre; să se nască din femeie, să fie  prunc,  să  fie  înfăşat,  să  fie  hrănit  cu  lapte  şi  să  sufere  de  toate celelalte,  ca  să  se  creadă  adevărul  întrupării  şi  să  se  coasă  gurile ereticilor. Pentru aceea a dormit în corabie, a călătorit, a ostenit, a îndurat toate  cele  omeneşti,  ca  prin  fapte  să  poată  fi  încredintati  toti  oamenii. Pentru  aceea  a  stat  înaintea  scaunului  de  judecată,  a  fost  răstignit,  a suferit, moartea cea plină de ruşine şi a fost pus în mormânt, ca prin toate să se învedereze întruparea Sa. Dacă n-a luat cu adevărat trupul nostru, atunci nici n-a fost răstignit, nici n-a murit, nici n-a fost îngropat, nici n-a înviat.”

(Ioan Gura de Aur – Omilii la Facere, omilia LVIII, III, în col. PSB, vol. 22, pp. 250-251)

Acum știu, am aflat și eu… – Nicolae Steinhardt

  “Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori.

Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne emişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie scunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. (…) viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..”

“Acum știu, știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.

Acum știu, am aflat și eu… “

Nicolae Steinhardt

Sursa

O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi

18 Decembrie 1904 – convertirea lui Sundar Singh

” Timp de două zile am fost foarte nenorocit. Nu am putut să îndur acest chin sufletesc şi am luat hotărârea să-mi pun capăt zilelor: dacă nu puteam găsi adevărul în această viaţă, îl voi obţine în viaţa viitoare”.

Sundar nu avea decât 15 ani, însă un tânăr hindus este mult mai dezvoltat decât un european de aceeaşi vârstă. Şi sinuciderea nu este condamnată în India cum este la noi. Sundar merse la tatăl său: „Am venit să-ţi spun „adio”,- mâine dimineaţă voi fi mort”.

„Pentru ce vrei să te omori?”

„Pentru că religia hindusă nu poate să mă mulţumească şi nici bogăţia, nici belşugul, nici altă stare şi nici averea noastră. Toate acestea pot să satisfacă trebuinţele corpului, dar nu năzuinţele sufletului meu. Am trăit destul din mizerabila viaţă, acum vreau să-i pun capăt”.

Sundar se deşteptă la ora trei dimineaţa. Era în 18 decembrie 1904. El făcu o baie rece, apoi începu să se roage: „Dacă există un Dumnezeu, să vrea atunci să mi se reveleze şi să-mi arate calea spre risipirea tulburării inimii mele şi îl voi servi toată viaţa”.

„Eram ferm hotărât, în caz că rugăciunea mea nu primea răspunsul, să merg mai înainte de a se crăpa de ziuă, să-mi pun capul pe şina căii ferate, la trecerea trenului. Am rămas la rugăciune o oră şi jumătate, sperând să văd apărând pe Krishna sau Budha sau oricare sfânt din credinţa hindusă, dar ei nu au apărut. Nu mai aveam la dispoziţie decît o jumătate de oră. Mă rugai şi cu mai multă stăruinţă încă: „O, Dumnezeule! Dacă Tu exişti, descoperă-mi-Te!”

Deodată o mare lumină deosebit de strălucitoare inundă camera, de crezui că a luat foc casa. Am deschis uşa, dar afară era întuneric. Şi atunci se petrecu un lucru pe care nu mi l-am închipuit vreodată: camera se umplu de o lumină minunată care luă forma unui glob şi eu văzui un bărbat viu şi strălucitor în centrul acestei feerii. Nu era nici Budha şi nici Krishna, ci era Cristos. Nu voi uita toată veşnicia Faţa Sa glorioasă prea plină de iubire, nici cele câteva cuvinte pe care le pronunţă: „Pentru ce Mă prigoneşti? Eu am suferit pentru tine, Mi-am dat viaţa pentru tine, Eu sunt Mântuitorul lumii”.

Aceste cuvinte au fost înscrise ca şi cu litere de foc în inima mea. Cristos pe Care-L credeam mort, era viu, înaintea mea. Am văzut semnele cuielor; fusesem duşmanul Său, dar acum am căzut în genunchi în faţa Lui şi am început sâ-L ador. Acolo inima mea a fost umplută de o inexprimabilă bucurie şi pace minunată; viaţa mea a fost în întregime transformată: Sundar cel vechi a murit şi un nou Sundar Singh se născu pentru a servi lui Cristos.

Când m-am sculat plin de bucurie, totul dispăruse.

După câteva clipe, m-am dus la tata care încă dormea; i-am povestit vedenia pe care am avut-o şi i-am declarat că sunt creştin.

„Cum se poate, îmi spuse: cu numai două zile în urmă ai ars Biblia şi acum zici că eşti creştin? Ai urât pe Cristos şi acum vrei şi-I serveşti? Cum vine asta?”

„Pentru că am văzut viu pe Cristos şi I-am auzit glasul. Eu vreau şi trebuie să-I consacru viaţa”.

Această apariţie a lui Cristos a fost punctul de răscruce al vieţii lui Sundar Singh. Ceea ce nici o religie, cu toţi anii de căutări arzătoare şi stăruitoare nu putuse să-i aducă, Cristos într-o clipă i-a dat. El a răspuns deselor sale rugăciuni umplându-i inima de acea pace miraculoasă, atât de profund dorită pe care nici o încercare sau prigonire nu va putea de acum înainte să i-o răpească.

O zi nouă şi glorioasă a luat locul întunericului!”

”Un martor al lui Cristos: Sadhu Sundar Singh” de Alice van Berchem

Sinaxar: sfantul prooroc Daniel

Sinaxar: sfantul prooroc Agheu/Hagai

5. Şi acum, acestea zice Domnul Atotţiitorul: „Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!:
6. Aţi semănat mult şi aţi cules puţin, aţi mâncat şi nu v’aţi săturat, aţi băut şi nu v’aţi îmbătat, v’aţi îmbrăcat în haine şi nu v’aţi încălzit în ele, iar cel ce adună simbriile le-a adunat într’o pungă spartă”.
7. Aşa zice Domnul Atotţiitorul: „Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!:

(Agheu 1:5-7, VBA)

6. Că aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Eu încă o dată voi clătina cerul şi pământul şi marea şi uscatul;
7. şi voi clătina toate neamurile; şi va veni tot ceea ce au neamurile mai ales, iar Eu voi umple Casa aceasta cu slavă, zice Domnul Atotţiitorul.
8. Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul Atotţiitorul.

(Agheu 2:6-8, VBA)

20. Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către profetul Agheu, în douăzeci şi patru ale lunii, zicând:
21. „Grăieşte către Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, zicând: Eu scutur cerul şi pământul şi marea şi uscatul;
22. şi voi doborî tronurile regilor şi puterea regilor neamurilor; şi voi doborî carele de luptă şi călăreţii; iar caii şi călăreţii lor se vor năpusti fiecare cu sabie împotriva fratelui său.

(Agheu 2:20-22, VBA)

Gustave Dore: Dante – Divina Comedie în Imagini

Today in Christian History

December 14, 1591: Spanish poet John of the Cross, one of the greatest Christian mystics, dies. His „Dark Night of the Soul” is one of the era’s best known religious poems, and his treatises have profoundly influenced both Catholic and Protestant thought.

Ioan al Crucii – Wikipedia

NICHIFOR CRAINIC DESPRE SFÎNTUL IOAN AL CRUCII

SFÎNTUL IOAN AL CRUCII: POEMELE MAJORE

„Fiul lui Dumnezeu este şi fără tată şi fără mamă”

„După  ce  a  zis  avem  mult  de  vorbit  şi  lucruri  grele  de  tâlcuit,  a spus:  Căci acest Melchisedec (…) împăratul dreptătii, apoi şi împăratul Salemului,  adică  împăratul  păcii,  fără  tată,  fără  mamă,  fără  spită  de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vietii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pururea (Evrei 7, l, 2-3).

Oare nu s-au tulburat auzurile voastre, auzind despre un om că este fără tată, fără mamă? Cred că da, căci nedumerirea aceasta se referă şi la Hristos. Dacă este fără de tată, cum este Fiu şi încă Unul Născut? Fiul trebuie să aibă tată, altfel nu va fi fiu. Dar Fiul lui Dumnezeu este şi fără tată şi fără mamă. Cum? Fără tată după naşterea cea de jos, iar fără de mamă, după
cea de sus. Căci n-a avut tată pe pământ, nici mamă în cer. Fără spită de neam. Să audă cei ce iscodesc fiinŃa Lui.”

(Ioan Gura de Aur, Cuvânt că de folos este să fie neluminate  proorociile  cele  pentru  Hristos,  pentru  neamuri  şi  căderea iudeilor, în vol. Din ospătul stăpânului, p. 52)

The Message of the Tibetans 1.- Buddhism

%d blogeri au apreciat: