”… nemaidorindu-mi nimic din câte sunt în case, în magazine…” – N. Steinhardt

August – septembrie 1964:
În ziua de 13 ajunez. Iar la 14 Septembrie, ziua Crucii, primesc la sfârşitul Sfintei Liturghii, prima împărtăşanie. (Pe cea luată în închisoare din mâna lui Marinică Popescu o pot socoti – fără a-i contesta efectele – doar ca o prefigurare.) Aştept de atâta amar de vreme, cu mereu crescândă curiozitate şi emoţie, această primă împărtăşanie! Voi simţi oare cu adevărat că pâinea şi vinul din potir nu-s doar pâine şi vin? Mi se va transmite ceva din misterul transsubstanţierii? Prefacerea aceasta miraculoasă îmi va fi, măcar într-o cât de mică măsură, accesibilă altfel decât pe cale strict intelectuală?
Încă din clipa în care mă ridic să pornesc înspre altar încep să tremur totul. Se poate totuşi să nu fie decât foame, emoţie şi curiozitate. Cortegiul închinătorilor cu lumânări aprinse este şi el înzestrat cu o mare putere incantatorie. Dar numai după ce am primit cuminecătura îmi dau progresiv seama că am luat parte la o „taină“ , că mi s-a întâmplat cu adevărat „ceva“. Exaltat şi plin de avuţii de negrăit, nemaidorindu-mi nimic din câte sunt în case, în magazine, în biblioteci şi-n sălile de spectacol, iubind lumea toată şi slobozit de orice legături cu ea, ca şi la botez, înţeleg că sacramentul a operat şi că mă aflu sub efectul unei lucrări transformatorii. Îmi bate inima nebuneşte cu toate că sunt cu desăvârşire liniştit şi nu-mi vine a crede că, treaz fiind, pot cunoaşte o atare neînchipuită, nemaiîntâlnită, „instantanee“ fericire.

Senzaţionala bucurie a Sfintei Împărtăşanii

Mariana şi Sorin V. mă duc la ei acasă, alături, în Vasile Lascăr, mă ghiftuiesc cu bunătăţi, mănânc cu poftă nebună şi turui de parcă aş fi beat şi alta nu. Ei, pricepând, se uită la mine cu drag.

SURSA:  Jurnalul fericirii, varianta a III-a, Arhivele Mânăstirii Rohia, pp. 174-176.

Un ecclesiast moritic – vesnicul Eminescu: Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?…
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

„2. „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!
3. Ce câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?
4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.
5. Soarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6. Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.
7. Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.
8. Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9. Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!
10. Dacă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.
11. Nu ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.” ”
(Eclesiastul 1:2-11, NTR)

Mic atlas istoric al Antichitatii romane

Vezi acest document pe Scribd

Istoria Crestinismului La Nordul Dunarii de Jos Secolele I-XIV

Vezi acest document pe Scribd

Noutate: ”N. Steinhardt in evocari”

Editie ingrijita de Florian Roatis

Personalitatea sa efervescenta si preocuparile polivalente sint evocate de reprezentanti ai lumii literare si religioase care l-au cunoscut in diferite etape ale vietii sale – in Bucurestiul tineretii, in inchisoarea Jilava sau in „oaza de pace” a Manastirii Rohia.

Scriitor si publicist, condamnat politic si monah ortodox, atras in egala masura de literatura si muzica, de teologie si drept, N. Steinhardt este una dintre figurile de prima marime ale culturii românesti.

Textele cuprinse in acest volum au fost scrise dupa incetarea din viata a lui N. Steinhardt – 30 martie 1989. O parte au fost publicate in reviste, in ziare sau in carti. O alta parte au fost trimise pentru volumul II al Caietelor de la Rohia, intitulat N. Steinhardt in amintirea contemporanilor (Helvetica, Baia Mare, 2000). Cea de-a treia parte – citeva texte inedite, solicitate si primite de editor in vederea alcatuirii prezentului volum.

Lista autorilor marturiilor cuprinse in acest volum: Arsavir Acterian, Dorina Al-George, Bartolomeu Anania, fost Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Alexadru Baciu, Nicolae Balota, Nicolae Baciut, Alexa Gavril Bile, Ioan M. Bocu, Miron Alexandru Bogdan, Augustin Botis, Gheorghe Bratescu, Virgil Bulat, Iordan Chimet, I.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, Virgil Ciomos, Alexandru Cioranescu, Maria Cogalniceanu, Vasile Cormos, I.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, Ov.S. Crohmalniceanu, Arhimandrit Mina Dobzeu, Sorin Dumitrescu, Radu Enescu, Theodor Enescu, Ioan Filip, Terezia Filip, Parintele Constantin Galeriu, Alexandru George, P.S. Justin Hodea Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, Stefan Iloaie, Arhimandrit Paulin Lecca, Monica Lovinescu, Serafim Man, Nicolae Mecu, Achim Mihu, Virgil Nemoianu, Costion Nicolescu, Alexandru Paleologu, Amelia Pavel, Monica Pillat, Ioan Pintea, Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului, Adrian Popescu, Nicolae Rosca, Eugen Simion, Sanda Stolojan, Geo Serban, Mihai Sora, Eugenia Tudor-Anton, Cornel Ungureanu, Viola Vancea, Alexandru Vlad.

PRET: 29.95 RON

John Wesley – Christian Movie

Viata lui Avraam – Subtitrare limba romana

Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii

Ortodoxia şi eroarea evoluţionistă

Vezi acest document pe Scribd

Monarhia salveaza Romania

Un vis frumos: Romania sa revina la monarhie! Cum?

„PDL şi USL, aceeaşi mizerie” – s-a strigat la Cluj. Clujul are perfecta dreptate! Daca cineva mai poate aduce normalitatea si ordinea in Romania , acesta este Regele! Revenirea la monarhie este sinonima inceperii normalizarii Romaniei. Daca Crin Antonescu vrea sa intre in istorie, o poate face din postura unuia care a pus umarul la normalizare, NU prin jinduirea dupa un scaun ce nu-i apartine si nu-l prinde bine, ci prin aducerea pe tron a stapanului lui de drept.

Un PDL care (se descotoroseste de Basescu si Udrea si) trece de partea Regelui impreuna cu un PNL pro-monarhic ar fi salvarea Romaniei: Regele si o majoritate de dreapta ar insemna poate ultima sansa pentru romani. Un PDL radical reorientat, impreuna cu un PNL care se regaseste, impreuna cu Regele Mihai, ar fi in ochii romanilor o speranta si o renastere a tarii.

Prea frumos ca sa fie adevarat? Mi-e teama ca da… desi mai cred in minuni.

UPDATE 1: PROCLAMAŢIA de la CLUJ: PROTESTATARII cer reducerea TAXEI AUTO şi vor MONARHIA în România

UPDATE 2 : La Sibiu, numărul MANIFESTANŢILOR a ajuns la 1.800. Protestatarii scandează numele regelui Mihai

UPDATE 3: A 10-a zi de proteste in Bucuresti: Cateva sute de persoane s-au adunat in Piata Universitatii, majoritatea mesajelor sunt pro monarhie

UPDATE 4: A zecea zi de proteste – ziua pro-monarhie

Celibatul – ”supraideal” paulin (doar)?!

Un articol recent al profesorului Laiu despre 1 Corinteni 7  ( ”Darul casniciei si al celibatului”) este generatorul acestei postari. Domnia sa face un comentariu la controversatul capitol paulin care a dat atatea dureri de cap atatora. Catolicii s-au folosit de acest pasaj pentru a impune abuziv si inuman preotilor lor celibatul ( cu toate aberatiile oribile generate de aceasta maltratare a bietilor oameni), protestantii – pe cat de paulini s-au dat ei mereu – s-au simtit mai mereu deranjati si perplexati de ceea ce apostolul lor favorit le scrie in aceasta scrisoare catre corinteni: ca celibatul este superior casatoriei. Ortodoxia, asa cum ne-a obisnuit, a pastrat si la acest capitol via media, calea de mijloc, dreapta socotinta: a propus/recomandat celibatul celor in stare de el si nu l-a impus preotului care aveau nevoie de sotie. ( Protestantii, in genere,  s-au dus in cealalta extrema(fata de catolici) : pastorii necasatoriti au fost si sunt priviti cu suspiciune, evitati/amanati la hirotonisire tocmai datorita lipsei consoartei. Celibatul este suspect in mediile protestante iar presiunile pentru a ”intra in randul lumii” cresc cu fiecare an/luna de stare civila neschimbata. )

Domnul Laiu , ca un filo-mozaic ce se recunoaste , ajunge la concluzia (subiectiva/eronata! – zic eu) ca celibatul este doar un ”supraideal” al lui Pavel, supra-pus idealului casatoriei. Dintr-o analiza mai putin partinica, cred ca raportul este exact cel invers: Domnul Insusi ca si apostolul Sau Pavel ridica ”ştacheta”/idealul la nivelul superior al celibatului, casatoria ramanand o optiune valabila, rezonabila, perfect onorabila, modesta si cuminte.

Daca ar fi sa folosesc o ilustratie pe care am mai uzitat-o, raportul dintre celibat-casatorie-curvie poate fi mai bine inteles pe modelul ideal-ingaduit- inacceptabil.  Spuneam mai de mult in legatura cu dieta ca lucrurile stau cam asa:

• dieta ideala/optima/ ”the best” – este cea paradisiaca, predestinata omului de la facerea lui – cea vegetariana ( Facerea/Geneza 1:29,30 )
• dieta ingaduita/acceptabila/ ”cu pogoramant” – este cea care respecta distinctia curat/necurat specificata de Domnul lui Noe ( Facerea/Geneza 7:2,3 ) si repetata/amintita evreilor in Levitic 11
• dieta inacceptabila/ ”the worst” – cea fara nici o limita si retinere – ”tot ce zboara si misca” (Faptele Apostolilor 10:12-15)

Pe acelasi model putem intelege si raportarea la conditia optima de vietuire: celibat autentic/casatorit si fidel / libertin(curvar).

• ideal/ ”the best”, atat dupa Domnul (Matei 19:11,12) cat si dupa Pavel ( 1 Corinteni 71:1, 8, 27-29, 32-34, 37,38, 40) este celibatul – care este superior casatoriei (pentru cine se poate ridica fara probleme la acest nivel)
• ingaduita/ ”cu pogoramant” este casatoria monogama si fidela, o solutie onorabila si legitima care tine cont de slabiciunea omului( Matei 19:11,12, 1 Corinteni 7:2,5,6,9,28,32-38,40) ; inferioara celibatului dar net ”preferabila” curviei sau ”perpelirii” ( este traducerea perfecta gasita de domnul Laiu pentru a exprima realitatea din spatele literelor)
• inacceptabila/ ”the worst” – este curvia/viata dezordonata/perpelirea

Cu alte cuvinte:

• celibatul este echivalentul ”dietei fara carne” 😀 ,
• casatoria monogama si fidela – ”dieta carnata” ”cu pogoramant”,
• curvia – ”ingurgitarea spurcaciunilor fara nici o selectie” .

O alta ilustrare ar fi pe modelul supra-firesc/ firesc/ anti-firesc sau supra-rational/rational/anti-rational:

• Celibatul    –  supra-firesc/rational,
• casatoria   –               firesc/rational
• curvia etc –  anti-firesc/rational.

Imi este chiar foarte de mirare cum de domnul profesor poate sa vina cu concluzia cu care vine cand cuvintele apostolului Pavel sunt atat de clare si impotriva ierarhie propuse de prof. Laiu:

1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. 2 Dar, din pricina desfrânăriia, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

5. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni. 6 Şi aceasta o spun ca pogorământc, nu ca poruncă.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.

27 Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie. 28 Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.

32 Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului; 33 dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii, 34 şi iată-l împărţitk. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.

36 Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s’o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească. 37 Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face. 38 Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n’o mărită, mai bine face (m).

40 Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Este foarte greu de inteles deturnarea sensului foarte clar al cuvintelor apostolului. Faptul ca noi nu ne ridicam la inaltimea propusa ( ceea ce nu-i de neinteles…) nu inseamna sa-l coboram pe Pavel la micimea  noastra. A-i suci insa cuvintele ca sa ne simtim mai confortabil este inadmisibil. Mai degraba recunoastem ca suntem noi slabi si avem nevoie de ”pogoraminte”  – inclusiv de cel al casatoriei – decat sa rasturnam valorile intru iluzionarea  si ”mangaierea” noastra.

Stimate domn profesor, rogu-va, sa-l lasam pe Pavel sa spuna exact ceea ce spune, fara a-i face cuvintele mai soft spre ”alinarea” noastra.

PS: Un eseu-omilie despre monahism (”Daruind vei dobandi”, eseul ”Vocatia monahala”) despre  ”starea de plasma” este deplin aplicabil si discutiei de aici despre celibat. Puteti (re)audia eseul accesand linkul atasat titlului. Redau mai jos doua citate dar pentru a intelege contextul este de citit/audiat intregul eseu

(… ) definitia cea mai exacta a monahismului, care aceasta chiar e : lumea lui Non-A, a geometriei neeuclidiene si antimateriei ; scurt spus : lumea opusa celei obisnuite, lumea contrara si contradictorie – daca-mi este îngaduit a ma exprima astfel – a lui Ion Anapoda.

Calugarul însa, parasind conditia euclidiana de mirean  si  dobândind  acces  la  starea  de  antimaterie monahala,  ce  isprava  face ?  Faureste  si  întretine  în sufletul, în cugetul si în inima lui – si nu pentru o fractiune de secunda, ci pe durata unei vieti întregi – o temperatura de trei sute de milioane de grade ! Aceasta, poate, este chiar definitia corecta, riguroasa a vocatiei monahale : posibilitatea pentru cel în cauza de a mentine – ca un adevarat personaj de literatura stiintifica, în sinea lui, sub smeritele sale vesminte si îndaratul saracutei sale înfatisari – o stare continua de Non-A, de neeuclidianitate, de antimaterie, o – din afara – nebanuita si – dinauntru – neîncetata temperatura de trei sute de milioane de grade.
Votul  saraciei,  al  fecioriei  si  ascultarii ?  Desigur, desigur. Dar si al nestingerii Duhului, care stim prea bine ca e foc arzator. Dupa nasterea crestinului din apa si din Duh, nasterea monahului din Duh Sfânt si din foc !

Regele, printesele si ”Tatal nostru”

Cele mai timpurii amintiri despre tatăl meu sunt din Anglia, acolo unde mi-am petrecut primii ani din viaţă. Prezenţa tatei mă face să mă simt ocrotită, a fost mereu omul care s-a aflat întotdeauna lângă mine. In fiecare seară, înainte de a adormi, el venea să spună, cu surorile mele şi cu mine, „Tatăl Nostru”.

Principesa Margareta a Romaniei – Carte Regala De Bucate (Curtea Veche, 2010)

Jesus – Romanian subtitle (full movie)

Carol I (filmul 2009)

Carol I – Un destin penteru Romania
Regia: Sergiu Nicolaescu
Scenariul: Sergiu Nicolaescu, Emil Slotea
Imagine: Viorel Sergovici
Muzica: Anton Suteu
Decoruri: Radu Corciova
Cu: Marina Procopie, Andreea Măcelaru Şofron, Sergiu Nicolaescu, Razvan Vasilescu, Cristian Motiu

Un preţios produs al apiculturii – Propolisul

Vezi acest document pe Scribd

”Asta e crestinismul, baiete! Nu…” – N. Steinhardt

Rasfatatura bucuresteana ce esti, fecior de bani gata, becher tomnatic, ovreias frantuzit, crestin, nu cumva proaspat cocolosit în credinta de frica si din nevoia de cuib, de bârlog, de adapost,  desteapta-te  si  priveste  unde  te-ai  bagat :  la  umbra crucii, a unei unelte de tortura de pe care suroieste sângele, pe care sta unul caruia i se destrama bojocii, maruntaiele, rarunchii si nu e numai chinuit si omorât, cu încetul, ci si batjocorit, mai ales batjocorit – si mai ales omorât, ca vita jertfita, ca ucisul ciopârtit cu satârul de un oarecare spintecator. Mate sfârtecate, nadusala,  sânge,  batjocura,  cuie.  Asta  e  crestinismul,  baiete. Nu clopotele bisericii din Pantelimon în zilele de Duminica si sarbatori, nu bradul de Craciun din frumoasa casa Seteanu, nu barba generalului Zossima, nu bomboanele batrânei doamne Eliza Boerescu, vaduva lui Costica, fratele lui Vasile ministrul lui  Alexandru  Ioan  Cuza,  nu  sfatoasele  glume  ale  lumetului popa Georgescu-Silvestru, nu botezul din celula 18 – atât de umil  si  deci  atât  de  maiestos,  atât  de  ascuns  si  deci  atât  de stralucitor – , nu, nu ecumenismul fagaduit atât de grabnic (si oricum evocator al fastului Romei, splendorilor Italiei si rafinatei  topologii  latine),  nu  gesturile  de  împacaciune  atât  de lesnicioase de fapt si, oricum, de izvoditoare de pace, liniste si subterana mândrie, ci asta : crucea adevarata, enorma, puturoasa, indiferenta ; mânjitura, scârba…

Crestinismul e dogma, e mistica, e morala, e de toate, dar e în special un mod de a trai si o solutie si e reteta de fericire. Mai ca as spune ca e supradeconectare, supra-LSD. Pe lânga doctrina crestina, cerintele si rezultatele ei, toate stupefiantele si halucinogenele sunt leac babesc, dilutie Hahnemann  minimala, roaba neolitica.
Nu exista mai zguduitoare terapeutica (ne cere imposibilul) si nici medicament mai eficace (ne da libertatea si fericirea fara a mai fi nevoie sa trecem pe la traficantii de heroina).
Crestinismul da pace, liniste si odihna – dar nu searbede si monotone,  ci  pe  calea  aventurii  celei  mai  temerare,  a  luptei neîncetate, acrobatiei celei mai riscate. Un trapez la mare înaltime –  si nici o plasa dedesubt.
Nu înteleg cum de nu vad pelerinii aventurilor si petitionarii fericirii ca trec pe lânga ceea ce cauta. Eu unul vad crestinismul ca pe un hiperacid lisergic si o versiune mai ”tare” a unor carti ca Arta de a fi fericit sau Cum sa reusesti în viata a lui Dale Carnegie.
Isihie : fericire. Si nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O reteta universala.

Jurnalul Fericirii

Concert dedicat Majestatii Sale Regelui Mihai I – 2011

Principesa Margareta

Monarhia salveaza Romania – documentar