Vaisamar

Actele colocviului de la Sighet (despre care am scris AICI și AICI) s-au întors de la tipar.

A ieșit un volumaș destul de grăsunel (576 pagini). La un preț mai mult decât slăbuțel (33 lei).

Între autori se numără și 4 evanghelici (Marius Cruceru, Otniel Vereș, Vasilică Croitor și, cu voia dvs., ultimul pe listă, subsemnatul).

Felicitări tuturor autorilor pentru textele publicate.

Pentru curioși, public mai jos cuprinsul cărții. Detalii suplimentare despre carte găsiți pe site-ul editurii (AICI).

CUPRINS

Notă preliminară
CRISTIAN BĂDILIŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . 5

Cuvânt-înainte
ANA BLANDIANA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . …

Vezi articol original 910 cuvinte mai mult

”Arta îmi provoacă invidie, la fel inteligența, dar cele ale inimii doar bucurie.” : Tolstoi despre Dostoievski

Într-o scrisoare adresată lui Strahov, după moartea lui F. M. Dostoievski, Tolstoi scria:

„Cât aș dori să pot spune tot ce simt despre Dostoievski. Dumneavoastră, descriindu-vă sentimentele, ați exprimat o parte din ale mele. Nu l-am văzut niciodată pe acest om și n-am avut niciodată legături directe cu el, și, când a murit, am înțeles deodată că el mi-a fost omul cel mai apropiat, cel mai drag și mai necesar. Am fost scriitor și scriitorii sunt cu toții orgolioși, invidioși, în orice caz eu sunt un asemenea scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă măsor cu el – niciodată. Toate câte le-a făcut el (toate cele bune și adevărate) le-am receptat așa încât cu cât va face mai multe cu atât îmi va fi mie mai bine. Arta îmi provoacă invidie, la fel inteligența, dar cele ale inimii doar bucurie. Așa că l-am și socotit un prieten de-al meu, și nici nu mă gândeam să nu-l întâlnesc, și dacă până acum asta nu s-a întâmplat, mai e, totuși, timp. Și dintr-odată la masă – prânzeam singur, întârziasem – citesc: a murit. Și mi-am pierdut un anume reazăm. M-am zăpăcit, iar apoi mi-am dat seama cât mi-a fost de drag, și am plâns și mai plâng și acum.

În zilele dinaintea morții lui am citit „Umiliți și obidiți”, și m-a cuprins duioșia.”

—L. N. Tolstoi – o scrisoare adresată lui N. N. Strahov

Această scrisoare este, probabil, cea mai importantă confesie epistolară privind atitudinea lui Tolstoi față de Dostoievski. Este datată cu 5-10 februarie 1881. Inițial scrisoarea a fost trimisă lui Strahov, iar ulterior ea a ajuns în mâinile soției lui F. M. Dostoievski, Anna Grigorevna Dostoievskaia. Atunci când s-a întâlnit cu Tolstoi, Anna G. Dostoievskaia îi mulțumește lui Tolstoi „pentru scrisoarea aceea minunată pe care ați scris-o lui Strahov după moartea soțului meu. Strahov mi-a dat această scrisoare și o păstrez ca o relicvă”. „Am scris exact ceea ce am simțit.” – îi răspunde Lev Nikolaevici.

sursa

Maria, regina noastra (2010)

Regina diplomat

Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinței de Pace și s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofițer de armată cu maniere impecabile și cu o înclinație spre femei frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit în toată splendoarea sa. Frumusețea ei era dublată de o inteligență ieșită din comun. Ea a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române. Serviciul adus României de regina Maria a fost crucial, deși puțin înțeles. Când negociatorul șef al delegației românești, primul ministru Brătianu, a început să piardă teren, regele a rugat-o pe regină să intervină, iar aceasta a plecat într-o misiune neoficială la Paris și la Londra.

A rezultat astfel România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei și Munteniei.

Regina Maria a României

Coroana Romaniei – Regii (2010)

Newton, The dark Heretic

Acest documentar ilustreaza istoria unui om destept de altfel, dar obsedat de cifre si… obscuritati . Un mare om de stiinta, dar si un eretic, pagan chiar, desi studia Biblia si incerca sa-i descifreze ”codurile” ascunse de care mintea lui era obsedata. O mostra de ce inseamna o minte stralucitoare cazuta prada unor obsesii bolnave si nebune. Ca a iesit si ceva bun din povestea asta nu este un motiv de a face abstractie de realitate totusi: Newton a fost o victima a propriei minti bolnave, un necrestin ascuns, un pagan, un obsedat de  idei fixe si chestii ascunse. Si cand te gandesti ca unii si-l asuma mandri ca precursor in ”descifrarea” profetiilor lui Daniel si ale Apocalipsei…

Vol.24 – CLASSICAL MUSIC – BLULIGHT GALLERY

SERENADA PRIVIGHETORII – ANDRE RIEU

%d blogeri au apreciat asta: