Despre semnele timpului ,versiunea indiana – cu Andrei PLEŞU

Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere. Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili. Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucrătorii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al „castelor“, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă dezordine socială. Necinstea va căpăta o răspîndire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! Nu fac decît să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. Proştii, impostorii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „drepţi“, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mîncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de fast-food! n.m., A.P.). Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa. Vor fi mai multe femei decît bărbaţi, vor prolifera asociaţiile criminale, va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspîndi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pîntecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.

(Linga Purana, II, 39-40) via Andrei PLEŞU |Semnele timpului

Restul articolului

For the Beauty of the Earth – John Rutter (lyrics) , performed by St. Phillip’s Boys’ Choir

Am ajuns astfel să înţeleg că singura şi cea din urmă nenorocire care se poate abate asupra noastră este să ne simţim ca acasă aici jos pe pământ. Atâta vreme cât suntem străini aici, nu ne putem uita adevărata ţară.

(Malcom Muggeridge – Jesus Rediscovered)

http://mirosdecafea.wordpress.com/2012/04/27/un-gand-1-2/

Daca prostia ar durea…sau despre laudarea dictatorilor de catre ”destepti”

Stirea cum ca liderul mondial al azs-ilor a laudat conducerea lui Mugabe al Zimbabwe si a chemat la ruga pentru aceasta conducere mi-a adus aminte de prostia cu care ceva decenii in urma liderii ”destepti” ai aceleiasi denominatiuni vorbeau laudativ despre comunism – fapt ce a starnit protestele viguroase ale lui Richard Wurmbrand care a trimis o scrisoare de protest si mustrare Conferintei Generale.

Stupiditatea unor asemenea gafe este greu explicabila( daca pot fi explicate…). Oricate motive politicianist-”strategice” ar fi invocate, asemenea pozitionari compromit iremediabil. Intentiile nu scuze faptele. Vorba lui Steinhardt cand scrie despre nebunia lui Iuda:

Crima, adulter, tradare sunt numele date cu cinism si egalitara indiferenta de lumea fenomenala unor actiuni înapoia carora stau complicate si câteodata nespus de pure consideratii. Ce-i pasa realitatii ? Ea nu-ti cerceteaza inima, rarunchii si mintea, ci deschide vechile dictionare mucegaite si cele mai noi suplimente argotice  spre  a  scoate  dintr-însele  denumirile  cele  mai împutite si mai „ordinare“, mai grele de povara tuturor strabunelor faradelegi.

Daruind vei dobandi, p. 226 (Polirom)

In virtutea observatiilor monahului de la Rohia, ceea ce a facut mr Wilson, seful mondial al azs-ilor, se cheama aprobarea tacita a unui individ numai lider de laudat nu : Mugabe. A chema la supunere fata de un asemenea individ si a te ruga pentru conducerea lui este… incalificabil. Sau se califica intr-o eticheta deloc confortabila: prostie crasa sau complicitate implicita. Caci ce altceva inseamna a aproba indirect abuzurile si mizeriile de care este acuzat nu degeaba acest individ?

“Let us pray for the leadership of this country. The Bible requires us to do so. We should respect and submit to the leadership of this country because all leaders are appointed by God,” said Pastor Wilson.

Chiar asa mr Wilson? Ei nu ma-nnebuni! ”All leaders are appointed by God”????????? Mai sa fie ! Acu inteleg eu de ce azs-ii germani au fost ok cand ii ciuruiau pe azs-ii din tabara non-hitlerista. Si cate alte atrocitati venite via ”All leaders are appointed by God”!

Se pare insa ca istoria cardasiilor azs cu Mugabe nu e chiar recenta: Adventist Vice President: „President Mugabe preaches the same gospel we preach.” Si ce perle l-au facut demn pe Mugabe de asa ”sfinte” bune relatii cu azs-ii? Iaca una doar:

Mugabe has garnered almost world-wide criticism for destroying his country’s economy, murdering citizens, and saying things like, „Hitler has only one objective: justice for his people, sovereignty for his people, recognition of the independence of his people and their rights over their resources. If that is Hitler, then let me be a Hitler tenfold.”

Cine este Mugabe? Doar un click pe wikipedia si inca unul aici.

Robert Mugabe (n. 21 februarie 1924, în Masvingo) este președintele Republicii Zimbabwe din 1987. Între anii 1980 – 1987, Mugabe a fost prim-ministru. Încetul cu încetul, Mugabe a instituit o dictatură brutală.[1] Situația economică a statului este deplorabilă, inflația ajungând în 2008 la 2,2 milioane de procente.[2] Populația suferă de foame, Mugabe răspunzând cererilor maselor cu măsuri brutale, care sunt condamnate de ONU și de organizațiile care militează pentru drepturile omului.[3]

Mr Wilson, daca taceai… destept ramaneai! Ar fi oare contraindicat ca liderii sa aiba un IQ minim pentru a ocupa o functie de top? Intrebare retorica…

”Sfintele” minciuni ale ”adevaratei” biserici

Indiferent despre care ”biserica” cu pretentii de ”cea adevarata” vorbim – fie ea catolica, ortodoxa sau vreuna dintre cele protestante – minciuna pare ok atat timp cat serveste intereselor… partidului cu pricina. Fix ca si printre politicieni, fetele bisericesti nu au nici o problema de constiinta sa trambiteze sus si tare minciuni atat timp cat sansele de a fi demascate sunt mici sau cei care descopera fraudele nu-s suficient de periculosi.

Si nu vorbim aici de ”fraus pia” desi asa se incearca sa fie prezentate cand iese la iveala adevarul. Adesea minciunile ”sfinte” ale ”bisericilor” care mai de care ale Adevarului – cica – nu-s decat niste manarii si gainarii necesare insa pentru propaganda de partid. O alta tactica jegoasa de PR este ca atunci cand mizeriile ajung la lumina soarelui ele sa fie regretate ca si ”exceptii” care nu reprezinta ”adevarata” stare de lucruri.

Cu atat mai de mirare este cand un raport oficial ”forteaza” mana celor deloc veseli la investigatii sa ia ”taurul de coarne” si sa o lase mai moale cu ”cosmetizarea” realitatii – mai corect spus cu parfumarea deseurilor urat mirositoare.

Este de-a dreptul hilar sa observi insa ce motivatii ”sfinte” ajung sa reclame ”stringenta unor interventii de ajustare la realitate”. De pilda, cazurile preotilor catolici prinsi ca sunt mult prea ”iubareti” cu enoriasii lor minori sau majori. Sau cazul fotografiei unui patriarh din care in Photoshop este sters ceasul de lux. Mizeria iese la iveala si patriarhul se face toata rusinea( in caz ca mai exista vreun dram ramas)… Sau cazul unei confesiuni – sa zicem protestante – care contrariata de discrepantele dintre veniturile din diverse zone ale lumii, hotaraste sa verifice numarul real de contribuabili. Nu de alta dar intre doua rele uneori trebuie sa alegi: ori ajustezi numarul de contribuabili la realitate si renunti la umflarile registrelor de membrii, ori te iau sefii de guler ca nu stii sa ”stimulezi” darnicia oilor ( inclusiv cele fictive de prin registre) care nu-si mai dau dijma de ”lapte” catre ”sfintii” ciobani.

Si uite-asa, iese la iveala si urat mirositorul adevar: statisticile triumfaliste ale ”cresterii bisericii”. De teama sa nu fie acuzati de necredinciosie la contributii, iaca se ajunge la ”verificarea corespondentei cu realitatea” a numerelor umflate de membri din registre. 😀 Cand e problema de bani, adevarul iese la iveala. Doar banii sa curga ! Sau macar sa se stie ca ”boborul” cotizeaza constiincios.

Decat lipsa 12 miliarde de dolari – valeu! – mai bine adevarul. Ca sa vezi! Tot banul vorbeste si … urneste!

Cum ramane cu ”succesurile” si ”botezurile” pe banda si la comanda intru umflarea ”sfintelor” registre pentru a da bine in rapoarte? Numai cand imi aduc aminte de directivele legate de recensamanul recent si ma cuprinde ”mirarea” de ce abia dupa recensamant se gandesc unii sa spuna adevarul mai putin ”fardat”. Curat-murdar, coane Fanica!

O, brad regal!

Certificați de Rege

mirosdecafea

Uneori cumpar carti asa…aproape intamplator. O iau, o rasfoiesc si, dupa ce am citit doua sau trei fraze, gata. M-am inselat de multe ori, recunosc. Sunt carti care ocupa doar spatiu in biblioteca mea si care nu vor ocupa niciodata vreun loc in viata mea si n-o sa le las sa-mi muste din timp.

Pe Antonie de Suroj l-am intalnit intr-o librarie din Arad si l-am luat cu mine in drum spre Cluj. Am citit aproape pe tot parcursul calatoriei. A fost ceea ce eu numesc o „Intalnire”. Adica acel ceva care te face sa rezonezi, sa te identifici cu cineva, cu un text, o carte si cu omul din spatele acestora, chiar daca acesta nu mai este demult de aceasta parte a cerului.

In felul acesta i-am descoperit pe Ernesto Sabato si pe Steinhardt, pe Gustave Thibon si pe Oswald Chambers. Au fost INTALNIRI, borne pe marginea drumului vietii…

Vezi articol original 234 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: