Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu Si Om Din Jurnalul Ultimilor Ani

Cu drezina

Am mai citat și cu altă ocazie câteva paragrafe din carteaRâuri de apă vie (scrisă de fratele Yun în colaborare cu Paul Hattaway). Nu susțin că are întru totul dreptate, însă, venind dintr-o biserică în plină efervescență, în care lucrurile se întâmplă la altă temperatură, poate că are ochiul ceva mai limpede decât noi, cei care stăm aici și ne-am cam obișnuit cu apele în care ne scăldăm. Am putea cel puțin să evaluăm cu onestitate avertismentele pe care le punctează. Plus că anumite observații tare iute te fac să te gândești la un exemplu concret, cunoscut.

Probabil că soluțiile propuse de el nu sunt nici infailibile, nici universale. Însă trebuie ținut cont că le-a văzut funcționând și dând roade în Biserica chineză, care își desfășoară activitatea în semiclandestinitate. Măcar nu-s din teorii, ci au fost încercate pe oameni.

Dacă tot vin sărbătorile, avem cel puțin un subiect de…

Vezi articolul original 644 de cuvinte mai mult

The Mill and the Cross – Moara şi crucea (2011)

Marea capodoperă a lui Pieter Bruegel, „Calvarul”, ilustrează povestea Patimilor lui Hristos, situată în Flandra în anul 1564 sub dominaţie spaniolă, în acelaşi an în care Bruegel a creat tabloul. Din cele peste cinci sute de personaje care ocupă remarcabila pânză a lui Bruegel, „Moara şi crucea” se concentrează pe câteva caractere, a căror poveşti de viaţă se desfăşoară şi se împletesc într-un peisaj panoramic populat de săteni şi călăreţi cu pelerine roşii. Printre ei se regăsesc Bruegel însuşi (jucat de Rutger Hauer), prietenul lui şi colecţionarul de artă Nicholas Jonghelinck (Michael York) şi Fecioara Maria (Charlotte Rampling).

Moara şi crucea” invită privitorul să reconstruiască din desenele pregătitoare ale lui Bruegel sensul profund al scenelor. Urmărind indiciile din schiţele pictorului, privitorul alcătuieşte o poveste epică despre curaj, provocare şi sacrificiu şi ca un detectiv pe un drum cu indicii, reuşeşte să descifreze limbajul ascuns al simbolurilor. Unul dintre cei mai aventuroşi şi inspiraţi artişti şi cineaşti, Lech Majewski, transpune „Calvarul” în cinema, invitând privitorul să trăiască în interiorul universului estetic al picturii pe măsură ce este creată. „Moara şi crucea” este de asemenea un ospăţ de efecte vizuale uluitoare, o alegorie provocativă şi un tur cinematic pe tema libertăţii religiilor şi drepturile omului…

Obedienta ca ne-virtute/pacat: despre ”mazilirea” prof. F. Laiu

Data fiind gravitatea extrema a situatiei, revin asupra mazilirii profesorului Laiu, mai ales dupa doua explicatii oferite chiar de domnia sa. Desi probabil postarea mea va fi fara efecte practice (stiu prea bine sistemul…), totusi macar cineva sa zica lucrurilor pe nume, fara menajamentele cu care domnul Laiu cauta sa atenueze din penibilul dramei.

So… conform precizarilor d-lui profesor, domnia sa va fi mentinut pana la sfarsitul anului academic desi in urma recomandarii forurilor superioare va fi mutat disciplinar. A fost deci mai mult decat suficienta o ”recomandare” de ”sus” pentru ca administratorii Uniunii si bordul institutului sa se execute si sa-l execute… cu intarziere (daca ideile sale sunt atat de ”cancerigene” cum de sunt tolerate inca luni intregi la catedra?).

Dar cum de s-a ajuns aici? Situatia ar fi comica daca nu ar fi de un tragism vecin cu absurdul. Iaca algoritmul dupa care poti fi ”debarcat” ”cu jena” de rigoare: te duci la un colocviu stiintific si-ti prezinti naiv si cu buna credinta rezultatele unor ani de studii facute in cea mai buna credinta si fidelitate fata de organizatia care te salarizeaza. Ai nesansa  ca la colocviu sa vina si niste indivizi de la inchizitia azs care se sesizeaza din oficiu cu privire la ”ereziile” din studiile tale (diseminate ”pervers” si livrate academic intru subminarea maicii si sfintei ”Biserici” a ramasitei). Drept urmare esti luat la ochi, si incepe procesul – in care daca nu spui ”retractez si ma pocaiesc in praf si cenusa” nu poti avea alta soarta decat rugul – de asta data deghizat in mutarea la o comisie gratie careia ti se va inchide gura sa nu mai se auda ”ereziile” din domeniile pe care le stapanesti mai bine ca inchizitorii tai.

O ilustratie a procesului se poate vedea in ecranizarea povestirii lui Martin Luther:

Pentru cine contesta paralela iaca o parafrazare practic a cuvintelor lui Luther in cuvintele prof. Laiu:

Este posibil ca unele din afirmaţii să se dovedească imprecise sau chiar greşite, chiar dacă eu le văd acum corecte. Sunt simple propuneri. Dar pentru multe ele nu am nici un dubiu că sunt corecte. Admit că pot fi greşit şi acolo unde am cele mai profunde convingeri. Dar am nevoie de dovezi mult mai puternice decât cele care circulă, ca să mă pot clătina cât de puţin. Iar dacă am şi convingeri puternice, care nu cedează în faţa argumentului autorităţii, nu înseamnă neapărat că sunt arogant.

Revenind – ce a vrut domnia sa:

Ceea ce doresc eu nu este un recurs, ci o normalizare a sistemului, pentru ca cercetarea teologică să fie cât mai largă şi mai progresistă. Şi doresc aceasta nu pentru a răsturna doctrinele confesionale, nu am nici o înclinaţie de acest gen (se ştie prea bine asta pe web), ci tocmai pentru a ne asigura de înţelegerea şi formularea lor mai exactă. Nu am nici o îndoială că studiul critic al acestor probleme este o datorie a noastră, ca Biserică, şi nu o catastrofă. Există riscuri, dar fără asumarea riscurilor, nu există nici un progres.

(…) Eu aş fi preferat legea, dacă ar fi existat o lege rezonabilă pe undeva. [NU ”harul” mutarii disciplinare]

si ce a iesit:

FL: ”îmi pare rău şi mi se pare straniu că de lucrurile pe care le ştiu cel mai bine nu are nimeni nevoie

FL: ”îmi pare rău că nu am putut prevedea politica de rezolvare a acestor cazuri, pentru că dacă ştiam, nu aş mai fi prezentat referatul acela. Am dorit să provoc cercetarea, nimic mai mult.”

FL: ”dacă un cadru didactic are o influenţă care este concepută ca fiind contraconfesională, nu poate fi tolerat, afară de cazul că retractează, sau se angajează să tacă.”

Urmatoarea fraza da seama de adevaratele dimensiuni ale tragicului si absurdului situatiei:

Dar de la simpatie şi până la a-ţi risca obrazul (sau jobul) pentru altul sunt câteva mile. Ca să iei public apărarea cuiva într-o situaţie foarte nepopulară ai nevoie de convingeri puternice şi/sau de o simpatie sporită, care poate să se manifeste doar în situaţii excepţionale (de exemplu, când sunt ameninţate viaţa, libertatea sau locul de muncă al amicului).

Mai pe romaneste: ”cei trei crai” de la rasarit au executat rapid sentinta pentru a-si feri/salva dosurile/scaunele. O recomandare a forurilor superioare a fost mai mult decat suficienta  pentru a trage pe linie moarta probabil cea mai erudita minte a adventismului mioritic, expertul numarul 1 in interpretare profetica si ebraica (daca nu si in greaca…) al azs-ilor romani.  N-au mai contat anii de munca asidua, nici eruditia, nici caracterul crestin deosebit ale ”ereticului”. Tot ce a contat a fost salvarea dosului/scaunului propriu si ramanerea in gratiile forurilor superioare. Cel putin unul dintre ”cei trei crai de la rasarit” i-a fost student profesorului Laiu. M-as bucura si mira sa aflu ca macar el a avut minima decenta a unui vot de abtinere, daca nu a avut curajul unui vot pentru fostul nostru profesor.

Intrand insa putin mai adanc in subtilitatile si catacombele mazilirii este important de inteles de unde vine aceasta ”ne-mila”. Doctrina sanctuarului – la care domnul Laiu a adus anumite reformulari si precizari fata de dogma infailibila oficiala este nici mai mult nici mai putin decat chiar  fundamentul azs-ismului, pivotul care sprijina intregul edificiu al cultului. Azs-ismul cade sau sta functie de doctrina sanctuarului – o spune profeta lor EGW raspicat si fara drept de apel : doctrina curatirii sanctuarului este chiar „temelia și stâlpul central al credinței advente” (GC 409). Cum ar putea ascunde aberatia numita 22 octombrie 1844 daca nu ar fi fost inventat si tinut cu dintii de aceasta ”temelie”?? S-ar face praf si pulbere tot sistemul.

Deci pacatul capital al prof Laiu este a fi zis ”sibolet” in loc de ”şiboletul” EGW+ sefii azs in ce priveste subiectul extreeeeem de sensibil al sanctuarului. Aici a nu adera fara rezerve( intelectuale, exegetice) la cea mai rigida interpretare oficiala a insasi ”fundatiei” sanctuarului este deci sinonim cu culpa infidelitatii sau cel putin cu suspiciuni ce se lasa cu ”recomandari” de tragere pe… linia moarta.”Talibanismului” azs pur, absolutizarii EGW si a GC, fundamentalismului prost (inteles) si extremist – lor le-a cazut victima profesorul Laiu. Si lasitatii celor ce mai degraba isi salveaza fundul/scaunul decat sa ia parte unui coreligionar care a avut ”tupeul” de a gandi si rosti mai mult sau altfel decat a decretat ”sfantul oficiu” al forurilor superioare ( ma intreb ce diferenta mai e intre directivele Vaticanului sau ale Turnului de Veghe si ”recomandarile” sefilor azs…)

Acestor politruci religiosi preocupati mai degraba de salvarea propriul dos/scaun si de ramanerea in gratia superiorilor decat de adevar si dreptate le dedic via ”colonelul Slade” un mini-speech . Activistii de partid azs si cadrele responsabile de bunastarea partiduletului lor ar face bine sa ia aminte la discursul lui Al Pacino. Si sa intre in pamanat de rusine (daca mai stiu ce e aceea…). Sa-si faca harakiri chiar nu ma astept. Cere prea mult prea multa demnitate…

%d blogeri au apreciat asta: