Haydn. La Creación. Parte 1. nº 1 a 11

Victorie sau… zeama de varza

10 În cele din urmă, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

11 Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului.

12 Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.

13 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare.

14 Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii

15 şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii.

16 Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău.

17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Efeseni 6

Expresia aceasta : „rãzboiul nevãzut“ referitoare la conditia crestinului în legãturã cu un puternic si nemilos adversar nu e o poveste metaforicã, e o treabã serioasã. Crestinul duce un rãzboi pe care trebuie neapãrat sã-l câstige, nu încape „onorabilã predare“ si de aceea el nu poate considera rãzboiul drept ceva superficial. El îsi concentreazã toatã viata în jurul victoriei urmãrite, el îsi însuseste pe deplin cuvintele feldmaresalului Rommel : odatã declarat rãzboiul, nimic alta nu mai conteazã decât sã-l câstigi, restul tot e zeamã de varzã.

Jurnalul fericirii p. 535 (Polirom)

Taina cea mai de tainã a învãtãturii crestine

Iunie 1968
Nu pot rezista ispitei de a-mi repeta, de a-mi însirui, bucurându-mi sufletul si mintea, colectia mea de paradoxuri despre care sunt convins cã duc toate cãtre Hristos. Un fel de litanie, de via dolorosa analecticã, dar plinã de încântãri.
Luther: Hier stehe Ich. Ich kann nicht anders. Gott helfe mir.Amen.
Salvador Dalí: Singura diferentã dintre un nebun si mine este cã eu nu sunt nebun. (Frazã evanghelic de ametitoare,paulinianã.)
Kierkegaard: Contrariul pãcatului nu este virtutea, contrariul pãcatului este libertatea. (Cea mai puternicã rostire omeneascã.Vine imediat dupã Evanghelii.)
Thomas More: I trust I make myself obscure. Adevãrata dovadã a prieteniei si încrederii : Hristos vorbind ucenicilor sãi, la sfârsit, ca unor prieteni, devine din ce în ce mai obscur. (Pe mãsurã ce ai de spus lucruri mai însemnate, pe mãsurã ce te încredintezi mai deplin si te mãrturisesti mai nereticent trebuie sã devii mai greu de înteles si sã te exprimi mai paradoxal.)
Adaog listei una din lozincile revolutiei franceze din Mai, luna trecutã : „Fiti realisti, cereti imposibilul“. (Probabil cã nici nu si-au dat seama cât de claudelianã si de strict crestinã e lozinca.)
Si, iarãsi, mereu, neîncetat : Marcu 9,24. Dac㠄Iubeste pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din tot cugetul tãu, si din toatã puterea ta“ poate fi rezumatul Legii – Matei 22,37 ; Marcu 12,30 ; Luca 10,27 –, apoi „Cred, Doamne, ajutã necredintei mele“ îmi pare a fi – cum sã spun ? – taina cea mai de tainã a învãtãturii crestine, noua învãtãturã, si într-un anume fel pecetea darului Duhului Sfânt.

Jurnalul fericirii, p. 336(Polirom)