Cu drezina

Când se pune problema să scriu despre autorii pe care îi prețuiesc în mod deosebit (și mai ales despre cărțile lor devenite reper existențial), resimt o împovărătoare neputință de a spune ceva. În primul rând, constat că orice aș spune riscă să rateze mesajul pe care autorii înșiși l-au avut, or asta seamănă cu o trădare. În al doilea rând, îmi pare că orice aș încerca să spun eu despre ei reprezintă o formă de aroganță impardonabilă.

Singura modalitate legitimă de a scrie socot că e aceea care dă glas bucuriei de a fi descoperit respectivul autor. Recenziile și studiile savante riscă să devină forme culte de impietate, căci se referă la scrieri fundamentale, care se cer cumva asimilate și trăite, nu disecate critic, analizate stilistic și descompuse metodologic.

Cum altfel aș putea scrie despre Steinhardt, de la nașterea căruia se împlinește în acest an un secol, decât laudativ și…

Vezi articol original 389 de cuvinte mai mult

NOU! Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editeaza o varianta inedita a Jurnalului fericirii, dupa manuscrisul aflat la Manastirea „Sfanta Ana”, Rohia. 

Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sunt realizate de George Ardeleanu.

In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.

„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rand, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversand» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rand, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rand, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite…” (George Ardeleanu)

  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: Serii de autor
  • ISBN EPUB: 978-973-46-3124-7
  • ISBN PDF: 978-973-46-3125-4
  • Formate: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM)
  • Drepturi utilizare: 6 dispozitive
  • Compatibil cu: PC/Mac, iPad/iPhone, Kobo, Nook, Sony, Android (vezi detalii)
  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: HORS COLLECTION
  • Tip coperta: Cartonata
  • Format: 130×200
  • Numar pagini: 576
  • ISBN: 978-973-46-2737-0

Marius Cruceru

Steinhardt, Chesterton, Lewis în mintea mea sînt înrudiți de același raft.

sursa reteaualiterara.ning.com

Astăzi Steinhardt ar fi împlinit 100 de ani. Tot astăzi ne amintim și de moartea Mariei Ștefănescu. Ea este necunoscută, dar îmi aduce aminte de figura tatălui lui Steinhardt. Am scris ieri despre o stare pe care Steinhardt ne-a înfierat-o ca nimeni altul, opusul cărei stări am văzut-o în Maria, bucuria și seninătatea mîntuirii în locul sictirului și bîzdîcului, marcă națională.

Nu-i zi mai bună să ne amintim despre bucuria mînturii decît astăzi, zi de amintire a unor trecuți la Domnul, care vor fi înțeles că există cale de a ne depăși urile ascunse bine prin veacuri.

Iată din aceeași sursă modalitățile lui Steinhardt de a rezista sistemului. Poate ne ajută în aceste zile.

Vezi articol original 71 de cuvinte mai mult

Locul credintei in modernitate: tolerata ? Cu ce conditii?

„Occidentul a izbutit sa domesticeasca, am putea spune, credinta, sa o integreze ca pe un factor tolerat, adus la ordinea atunci cand devenea prea zgomotos”

„Pentru Statul modern, calugarul reprezinta o aberatie, un „tip” anti-social, subversiv, care refuza principiile insesi ce definesc o societate: continuitate biologica, prosperitate, proprietate materiala. Ca urmare el trebuie integrat, fie de buna voie, fie cu forta. Sau eliminat.”

Andre Scrima

Apocalyptic Time

Edited by Albert I. Baumgarten

Millennial movements are characterized by their nature and perception of time, and the ways in which these groups confront inevitable disappointment and then return to “normal” time. This is the theme for the book Apocalyptic Time.
The volume consists of revised essays based on presentations made at an international conference devoted to that theme. Authors adopt a number of disciplinary approaches to the topic, analyzing millennial movements from the three Abrahamic faiths, as well as from the East.
This book will be of particular interest to students of millennial movements, who wish to benefit from the comprehensive and comparative view it gives of the phenomenon, based on a wide variety of cases. This work greatly contributes to the theory of millennialism, by supplying specific data and theoretical reflection

Un volum interesant, mai ales pentru cei „patiti”… Este remarcabil in mod special capitolul WHEN  PROPHECY FAILS  AND WHEN IT SUCCEEDS: APOCALYPTIC  PREDICTION AND THE RE-ENTRY INTO  ORDINARY TIME by Stephen  D.  O’Leary.

Despre lumea aceasta şi despre alte lumi (ebook) – C S Lewis

„Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.“

C.S. Lewis adună în această colecţie de eseuri gânduri despre scrierile de ficţiune, discutând în special rolul basmelor şi al literaturii ştiinţifico-fantastice şi îndreptându-şi privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât şi asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis îşi afirmă poziţia în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când aşterni pe hârtie imagini şi întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, înseamnă să pui în valoare mai întâi de toate Povestea în sine şi imaginaţia, fără a uita că gusturile copiilor în materie de literatură nu se deosebesc prea mult, la urma urmei, de cele ale oamenilor mari.

%d blogeri au apreciat asta: