Cu drezina

Când se pune problema să scriu despre autorii pe care îi prețuiesc în mod deosebit (și mai ales despre cărțile lor devenite reper existențial), resimt o împovărătoare neputință de a spune ceva. În primul rând, constat că orice aș spune riscă să rateze mesajul pe care autorii înșiși l-au avut, or asta seamănă cu o trădare. În al doilea rând, îmi pare că orice aș încerca să spun eu despre ei reprezintă o formă de aroganță impardonabilă.

Singura modalitate legitimă de a scrie socot că e aceea care dă glas bucuriei de a fi descoperit respectivul autor. Recenziile și studiile savante riscă să devină forme culte de impietate, căci se referă la scrieri fundamentale, care se cer cumva asimilate și trăite, nu disecate critic, analizate stilistic și descompuse metodologic.

Cum altfel aș putea scrie despre Steinhardt, de la nașterea căruia se împlinește în acest an un secol, decât laudativ și…

Vezi articol original 389 de cuvinte mai mult

NOU! Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editeaza o varianta inedita a Jurnalului fericirii, dupa manuscrisul aflat la Manastirea „Sfanta Ana”, Rohia. 

Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sunt realizate de George Ardeleanu.

In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.

„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rand, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversand» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rand, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rand, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite…” (George Ardeleanu)

  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: Serii de autor
  • ISBN EPUB: 978-973-46-3124-7
  • ISBN PDF: 978-973-46-3125-4
  • Formate: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM)
  • Drepturi utilizare: 6 dispozitive
  • Compatibil cu: PC/Mac, iPad/iPhone, Kobo, Nook, Sony, Android (vezi detalii)
  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: HORS COLLECTION
  • Tip coperta: Cartonata
  • Format: 130×200
  • Numar pagini: 576
  • ISBN: 978-973-46-2737-0

Marius Cruceru

Steinhardt, Chesterton, Lewis în mintea mea sînt înrudiți de același raft.

sursa reteaualiterara.ning.com

Astăzi Steinhardt ar fi împlinit 100 de ani. Tot astăzi ne amintim și de moartea Mariei Ștefănescu. Ea este necunoscută, dar îmi aduce aminte de figura tatălui lui Steinhardt. Am scris ieri despre o stare pe care Steinhardt ne-a înfierat-o ca nimeni altul, opusul cărei stări am văzut-o în Maria, bucuria și seninătatea mîntuirii în locul sictirului și bîzdîcului, marcă națională.

Nu-i zi mai bună să ne amintim despre bucuria mînturii decît astăzi, zi de amintire a unor trecuți la Domnul, care vor fi înțeles că există cale de a ne depăși urile ascunse bine prin veacuri.

Iată din aceeași sursă modalitățile lui Steinhardt de a rezista sistemului. Poate ne ajută în aceste zile.

Vezi articol original 71 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: