Cluj/Bucuresti, 4 August (1964): pomeni,pasi maruntei si ochi vioi


— In tren, fireste, nu dormim. Suntem cu totii prea agitati (Scurtu   ne povesteste cele doua evadari ale lui, de pe bac în delta)  si  toata  lumea  ne  recunoaste  de  unde  venim  –-  dupa capetele rase, dupa îmbracamintea ponosita, dupa totala paloare, dupa miros (mai cu seama) – –,  ne face loc, ne da de mâncare, ne vâra bani în hainele atârnate de cuierele compartimentelor…

Pe tata îl gasesc în strada, aproape de casa. Il sprijina varul care a venit sa-l scoata la plimbare si la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit si face pasi maruntei, dar umbla fara teama  si ochii-i sunt vioi. Il iau de bratul drept fara sa ma fi observat si când întoarce capul îi cer sa nu plânga.
— – Sa plâng ? zice. Ce-s prost ? Ia spune, tu ai mâncat ceva astazi ?

Jurnalul fericirii

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: