Necesara rusine si nerusinatii de noi – N. Steinhardt

Unii – cei buni şi cei înaintaţi – ascultă de învăţăturile Domnului şi le urmează din dragoste pentru El. Aceştia şi‑au însuşit creştinismul, ştiu că Dumnezeu e dragoste şi au priceput ce înseamnă cuvintele apostolului, că până la urmă nu rămâne decât dragostea. Alţii de frică nu păcătuiesc. E şi aceasta o cale spre curăţenie, mult inferioară – brută –, dar nu lipsită de rezultate practice. (Părintele Benedict Ghiuş zice că şi frica poate fi o manifestare a harului.) Eu mai ales de ruşine nu cad. Mi‑e teribil de ruşine de El; Îi sunt atât de recunoscător, de îndatorat, a fost atât de nespus de bun cu mine, m‑a zărit, m‑a chemat, şi eu să nu răspund măcar cu puţină ruşine ? Dar oricine: nu se gândeşte că odată şi odată tot va fi prins, va fi prezent ?

Jurnalul Fericirii. Manuscrisul de la Rohia

”A trăi cu viată creştină, înseamnă a tine seamă de Iisus Hristos în toate lucrurile” – Sf. Ioan Gura de Aur

%d blogeri au apreciat asta: