Johann Sebastian Bach – Easter Oratorio, BWV 249 (1725)

http://www.emmanuelmusic.org/notes_translations/translations_cantata/t_bwv249.htm

Dumitru Stăniloaie – Isus Hristos lumina lumii

Bach – St. Matthew Passion, BWV 244

English translation: http://www.uvm.edu/~classics/faculty/bach/BWV244.html

Parabolele Imparatiei

546 Isus cheamă la intrarea în Împărăţie slujindu-se de parabole, trăsătură tipică a învăţăturii sale 252 . Prin ele, El cheamă la ospăţul Împărăţiei 253 , dar cere şi o alegere radicală: pentru a dobândi Împărăţia, trebuie să dai tot 254 ; cuvintele nu sunt de ajuns, trebuie fapte 255 . Parabolele sunt pentru om ca nişte oglinzi: primeşte el, oare, cuvântul ca un pământ pietros sau ca un pământ bun? 256 Şi ce face cu talanţii primiţi? 257 Isus şi prezenţa Împărăţiei în această lume se află tainic în miezul parabolelor. Trebuie să intri în Împărăţie, adică să devii ucenic al lui Cristos, pentru a „cunoaşte tainele Împărăţiei cerurilor” (Mt 13, 11). Pentru cei care rămân „afară” (Mc 4, 11), totul rămâne enigmatic 258 .

252 Cf. Mc 4, 33-34.
253 Cf. Mt 22, 1-14.
254 Cf. Mt 13, 44-45.
255 Cf. Mt 21, 28-32.
256 Cf. Mt 13, 3-9.
257 Cf. Mt 25, 14-30.
258 Cf. Mt 13, 10-15.

Catehismul romano-catolic, 1993,  Bucuresti ,

Vaisamar

Citesc cu mare interes și cu multă uimire propunerile de revizuire a Constituției propuse de Uniunea Baptistă.

Cea mai mare calitate a acestor propuneri este că ele există. Prin contrast, penticostalii încă n-au reușit să-și facă auzită (necum „implementată”) propunerea de revizuire a DEX-ului. De Constituție nu vorbim. We go with the flow, pe unde trece conducta sau firul apei.

Din comunicatul de presă deduc că Uniunea Baptistă nu se ferește de cuvinte tari, căci primul principiu (pardon de pleonasm) este cel al „garantării absolute a libertății religioase” (subl. mea). Ei, „absolute” e un termen cam tare. Numai Dumnezeu garantează în sens absolut. Să nu cerem statului să fie Dumnezeu, că s-ar putea să dăm peste Necuratul.

În același registru al „sublinierilor apăsate” intră și „principiul autonomiei reale a cultelor”. Bun, dar cum probezi că autonomia e „reală” sau că e numai „închipuită”, cum probabil se sugerează că ar…

Vezi articolul original 581 de cuvinte mai mult

dyo

Anthony A. Hoekema nu este unul dintre teologii mei favoriți, în special din pricina unor accente puternic calviniste ale teologiei sale. Totuși, atunci când le zice bine, merită ascultat cu urechile ciulite și mintea cât o baniță. Iar atunci când vorbește despre nemurire … trebuie să recunosc că le zice ca la Carte.

Nemurirea sufletului este un fel de cui al lui Pepelea bătut de păgânismul elen în teologia creștină, unul pe care însă l-au scos cu fermitate, încă din fragede începuturi, un Iustin Martirul ( Sufletul ia parte la viață, din moment ce Dumnezeu dorește ca el să trăiască. Astfel, el nu va lua parte nici măcar [la viață] dacă Dumnezeu nu dorește ca el să trăiască. Căci a trăi nu este atributul sufletului, ci al lui Dumnezeu – Dialoguri VI, sublinierea mea.) și alții care i-au urmat linia de gândire.

Dr. Alexandros Kalomiros, un…

Vezi articolul original 423 de cuvinte mai mult

Reîntregirea Bisericii lui Christos – C S Lewis

N-a fost nicicând mai necesară. O creştină­tate unită ar trebui să fie răspunsul dat nou­lui păgânism. Insă cum ar urma să se întâmple această reconciliere a Bisericilor, şi nu doar sim­pla convertire a indivizilor de la o Biserică la alta, mărturisesc că nu-mi dau seama. Inclin să cred că sarcina imediată este cooperarea viguroasă pe baza a ceea ce chiar şi în acest moment este comun tuturor — alături, desigur, de o recunoaş­tere deplină a diferenţelor. O unitate experimen­tată în câteva privinţe s-ar putea apoi dovedi preludiul unei unităţi confesionale în toate pri­vinţele. Nimic nu ar oferi pretenţiilor papale un sprijin mai puternic decât spectacolul unui Papă care să funcţioneze într-adevăr ca un cap al întregii creştinătăţi.

C S Lewis – Letters 8 May 1939

Un articol recent din Semnele Timpului m-a dus cu gandul la observatia profunda a lui C S Lewis despre eventualul ecumenism de facto si cum pretentiile papale ar fi sprijinite de „spectacolul unui Papă care să funcţioneze într-adevăr ca un cap al întregii creştinătăţi.”

Ar putea fi papa Francisc un asemenea papa? Mi-e teama ca sunt sanse… Semne in acest sens?

Patriarhul ecumenic va participa pentru prima oară la inaugurarea unui pontificat

Despre iezuiti – ortodocsii Dostoievski si Steinhardt

Dostoievski :

” Cine sint acesti detinatori de taine care accepta sa poarte povara nu mai stiu carui blestem pentru a ferici omenirea? Cind s-a vazut asa ceva? Ii cunoastem noi pe iezuiti si stim cite lucruri urite se spun pe socoteala lor! Cum ii infatiseaza insa poemul tau? Sint altfel, crede-ma, cu totul altfel decit ii prezinti tu… De fapt, menirea lor e sa alcatuiasca armata Romei in slujba viitorului imperiu mondial, in frun­tea caruia urmeaza sa fie suveranul pontif… asta e idealul lor. Un ideal care nu ascunde nici o taina si nici un fel de sublima melancolie… in fond, nu este decit cea mai vulgara rivnire de putere, o lacomie dupa josnicele placeri lumesti, dorinta de a subjuga… de a introna o noua stare de sclavie, in care ei sa joace rolul unor latifundiari… asta-i tot. Se prea poate ca pina la urma nici sa nu creada in Dumnezeu… „CONTINUAREA

Desi dupa cum se vede , Dostoievski n-a avut deloc o parere buna despre catolicism si in mod special despre ordinul Iezuit, papa Francisc, iezuitul, „este cunoscut ca un cititor pasionat al lui Jose Luis Borges şi Dostoievski,” 🙂

Nuantata si ridicandu-se peste ranile trecutului, este pozitia parintelui Steinhardt. Admirabila si tentativa de a-l absolvi pe Dostoievski cel atat de drag lui de „vina” judecarii prea aspre a vajnicilor fani ai papei de la Roma.

82. Morala iezuiţilor

Eu nu sunt un adversar al iezuiţilor. În polemica lor cu janseniştii, sunt întru totul de partea lor. Cazuistica a fost o lucrare liberală şi generoasă. O condamnă numai cei care nu-s informaţi. Dostoievski, cred, nu pe ei i-a avut în vedere, ci spiritul totalitar în sine – şi inchiziţia, născocire a dominicanilor, nu a iezuiţilor! Să nu uităm că în cazul Galilei, iezuiţii sunt cei care i-au luat apărarea şi au propus o foarte judicioasă soluţie a ipotezelor ştiinţifice.

Nicolae Steinhardt

365 de întrebări incomode (adresate de Zaharia Sângiorzan)

Primul papa iezuit

Nici nu s-a risipit bine fumul alb care l-a anuntat pe noul Suveran Pontif si mass-media deja scormoneste adanc si publica masiv curiozitati despre noul sef al celei mai mari ramuri a crestinismului: catolicismul.

Faptul ca exista o „profetie”  a lui Malachi conform careia proaspat alesul papa va fi ultimul din istorie, coroborat cu unicatul si „premierele” acestei alegeri (primul papa american si, mai ales, primul papa venit din sanul ordinului iezuit) face ca spiritele si speculatiile sa se incinga la maximum.

Pe de o parte catolicii jubileaza ca au un nou succesor la carma imperiului „lui Petru”. Deja modestia noului papa si umorul sau incep sa-l faca simpatic si unora mai putin inclinati spre asemenea simpatii.

Pe de alta parte adversarii papalitatii sau catolicismului vad o amenintare in ivirea noului pontif. Fobia ortodoxa fata de iezuiti ( legitimata istoric cel putin partial) ca si cea protestanta ( la fel de acoperita in istorie, macar partial…)  deja „produc valuri”. O reactie elocventa este cea a pastorului baptist Daniel Branzei. Aceasta retorica este specifica laturii dure a protestantismului. Adventistii au la randul lor socotelile lor cu iezuitii , profeta lor avand citate elocvente in „Marea lupta” la adresa soldatilor lui Loyola.

( Renumele iezuitilor este „binemeritat”: ordinul lor reprezinta spuma intelighentiei catolice inca de cand Loyola si-a organizat adeptii. Societatea lui Iisus a fost replica cea mai dura si mai eficace a Contra-reformei catolice la „dizidenta” protestanta initiata de „ereticul” neamt Martin Luther. Eficienta iezuitilor in combaterea protestantismului si recuperarea teritoriilor pierdute este spectaculoasa si incontestabila. Mi-ar trebui multe pagini sa enumar doar ispravile mai mult decat remarcabile ale calugarilor „negri”. )

O alta parte a protestantilor, mai putin incrancenati, privesc binevoitori si cu speranta spre aspectele pozitive ale unui papa ce si-a propus sa aminteasca de Sfantul Francisc de Assisi, cel supranumit „alter Cristus” , si atat de placut portretizat in pelicula lui Zefirelli.

Nucleul dur al ortodoxiei nici el nu se va lasa mai prejos,papa-iezuit fiind o tinta perfecta pentru tirul fanilor Athosului. Nu m-ar mira deloc daca retorica lui Dostoievski  vis-a-vis de „Societatea lui Iisus” va fi citata si ras-citata, comentata si ras-comentata.

Ca unul care am fost mereu fascinat de iezuiti  (de care m-am interesat indeaproape, pomenindu-i si in predici …) , sunt si voi fi foarte curios de evolutia acestui papa destept si de impactul sau asupra detractorilor Societatii lui Iisus. Va fi un pontificat provocator si controversat. Dar sunt sigur ca papa Francisc – primul papa iezuit – va marca papalitatea si catolicismul cum numai un iezuit o poate face…

Cu drezina

O bună parte din datele biografice ale lui Cardinalului Jorge Mario Bergoglio, devenit Papa Francisc I, sunt disponibile pe site-urile de știri (și, cu siguranță, până în zori, jurnaliștii vor apuca să se documenteze și din alte surse decât din Wikipedia și scurta notiță biografică de pe vatican.va, la care se pare că s-au mărginit majoritatea pe seara asta).

Născut în 1936, e fiu de imigranți italieni – deci argentinian numai prin „adopție”. Este licențiat în chimie, filosofie și teologie, cu studii făcute în Argentina și Germania. Intră de timpuriu (1958) în Societatea lui Isus, ajungând superior al iezuiților din Argentina.

Ascensiunea lui în ierarhia bisericii catolice mă interesează mai puțin. Mai semnificativ mi se pare faptul că și în prezent este cunoscut printre credincioșii din Buenos Aires drept „padre Jorge”, cu toate că e cardinal de ceva vreme. De unde deduc că e un personaj fără ifose.

Cea…

Vezi articolul original 590 de cuvinte mai mult

Marius Cruceru

Habemus Papam! au strigat plini de bucurie prietenii mei catolici și am destui. Oameni cumsecade, oameni de nota 10.

Astăzi este o zi mare pentru dînșii și ca urmare urăsc toate glumele referitoare  la alegerea noului Papă, indiferent de cine vor fi fost făcute aceste glume, glume înainte, glume după alegerea pontifului.

Da, am avut prieteni necăjiți de recenta demisie, temători din pricina mînăriilor politice care îl vor fi împins pe Benedict al XVI-lea să renunțe la funcție, temători de posibilitatea de a veni în Scaun un liberal. Se pare că temerile lor au fost îndrituite.

Vezi articolul original 206 cuvinte mai mult

Confucius,Psaltirea & Sfantul Paul/Pavel

Maestrul spune:  „Asta e, cu asta gata ! N-am văzut pe nimeni căruia să-i placă să-şi cultive Virtutea aşa cum îl place o femeie frumoasă .”

Confucius, Analecte

Psalmi 14:1

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Psalmi 53:1

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.

Psalmi 53:3

Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Romani 3:12

Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
M-as bucura sa ajung in Cer si sa-l am vecin pe Confucius…

Confucius vs Iisus Christos

Spune cineva: ” Ce credeţi, se cuvine să răs­plăteşti răul cu bine ?”
Maestrul: ” Şi binelui atunci ce-i dai răsplată? Mai bine-i dacă răul cu dreptate-l vei plăti , iar binele cu bine îl vei răsplăti ,”

Confucius, Analecte

Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc,

 Evanghelia sfantului evanghelist Luca 6:27

Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel!

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău!

Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!

Epistola sfantului apostol Paul/Pavel catre Romani 12:17,21

Standardul lui Confucius este normal, rezonabil. Confucius e uman, firesc.
Dumnezeu cere supra-normalul, dumnezeiescul. Christos cere ridicarea la supra-uman, supra-firesc.

… cârpe murdare şi gioarse puturoase …

Splendorile, bunătăţile şi înţelepciunile lumii, în ochii lui Dumnezeu, nu‑s decât cârpe murdare şi gioarse puturoase.
Când plecăm de la Gherla ni se dă, fiecăruia, un minunat pachet‑comoară cuprinzând: şapte sute de grame de pâine, una porţie marmeladă, una porţie brânză, una porţie slănină. Varietatea felurilor, prezenţa brânzei şi a slăninei şi cantitatea de pâine ne uluiesc, ni se par a ţine de lumea fanteziei; pachetul e comoara de pe insula lui Monte‑Cristo.
În tren, însă, lumea înfulecă tartine cu unt cu pâine albă, ardei graşi şi roşii de curând spălate, duhnind a prospeţime şi răcoare, bucăţi imense de telemea grasă, cornuri şi chifle – şi rupe piepţi, picioare şi aripi de pui fript. Atunci, brusc, tezaurul nostru ni se dezvăluie în crunta lui realitate: pâine neagră necoaptă şi lipicioasă, o fărâmă de brânză potroacă, marmeladă de calitatea a zecea, slănină râncedă, puturoasă: mâncare pentru porci, infamie, netrebnicie, bună numai de aruncat pe fereastră. Şi cât de tare strângeam pachetul la piept ! Şi ne străfulgeră cuvintele Apostolului despre valoarea relativă a celor lumeşti.

Jurnalul Fericirii. Manuscrisul de la Rohia

%d blogeri au apreciat: