… cârpe murdare şi gioarse puturoase …

Splendorile, bunătăţile şi înţelepciunile lumii, în ochii lui Dumnezeu, nu‑s decât cârpe murdare şi gioarse puturoase.
Când plecăm de la Gherla ni se dă, fiecăruia, un minunat pachet‑comoară cuprinzând: şapte sute de grame de pâine, una porţie marmeladă, una porţie brânză, una porţie slănină. Varietatea felurilor, prezenţa brânzei şi a slăninei şi cantitatea de pâine ne uluiesc, ni se par a ţine de lumea fanteziei; pachetul e comoara de pe insula lui Monte‑Cristo.
În tren, însă, lumea înfulecă tartine cu unt cu pâine albă, ardei graşi şi roşii de curând spălate, duhnind a prospeţime şi răcoare, bucăţi imense de telemea grasă, cornuri şi chifle – şi rupe piepţi, picioare şi aripi de pui fript. Atunci, brusc, tezaurul nostru ni se dezvăluie în crunta lui realitate: pâine neagră necoaptă şi lipicioasă, o fărâmă de brânză potroacă, marmeladă de calitatea a zecea, slănină râncedă, puturoasă: mâncare pentru porci, infamie, netrebnicie, bună numai de aruncat pe fereastră. Şi cât de tare strângeam pachetul la piept ! Şi ne străfulgeră cuvintele Apostolului despre valoarea relativă a celor lumeşti.

Jurnalul Fericirii. Manuscrisul de la Rohia

%d blogeri au apreciat asta: