Despre iezuiti – ortodocsii Dostoievski si Steinhardt

Dostoievski :

” Cine sint acesti detinatori de taine care accepta sa poarte povara nu mai stiu carui blestem pentru a ferici omenirea? Cind s-a vazut asa ceva? Ii cunoastem noi pe iezuiti si stim cite lucruri urite se spun pe socoteala lor! Cum ii infatiseaza insa poemul tau? Sint altfel, crede-ma, cu totul altfel decit ii prezinti tu… De fapt, menirea lor e sa alcatuiasca armata Romei in slujba viitorului imperiu mondial, in frun­tea caruia urmeaza sa fie suveranul pontif… asta e idealul lor. Un ideal care nu ascunde nici o taina si nici un fel de sublima melancolie… in fond, nu este decit cea mai vulgara rivnire de putere, o lacomie dupa josnicele placeri lumesti, dorinta de a subjuga… de a introna o noua stare de sclavie, in care ei sa joace rolul unor latifundiari… asta-i tot. Se prea poate ca pina la urma nici sa nu creada in Dumnezeu… „CONTINUAREA

Desi dupa cum se vede , Dostoievski n-a avut deloc o parere buna despre catolicism si in mod special despre ordinul Iezuit, papa Francisc, iezuitul, „este cunoscut ca un cititor pasionat al lui Jose Luis Borges şi Dostoievski,” 🙂

Nuantata si ridicandu-se peste ranile trecutului, este pozitia parintelui Steinhardt. Admirabila si tentativa de a-l absolvi pe Dostoievski cel atat de drag lui de „vina” judecarii prea aspre a vajnicilor fani ai papei de la Roma.

82. Morala iezuiţilor

Eu nu sunt un adversar al iezuiţilor. În polemica lor cu janseniştii, sunt întru totul de partea lor. Cazuistica a fost o lucrare liberală şi generoasă. O condamnă numai cei care nu-s informaţi. Dostoievski, cred, nu pe ei i-a avut în vedere, ci spiritul totalitar în sine – şi inchiziţia, născocire a dominicanilor, nu a iezuiţilor! Să nu uităm că în cazul Galilei, iezuiţii sunt cei care i-au luat apărarea şi au propus o foarte judicioasă soluţie a ipotezelor ştiinţifice.

Nicolae Steinhardt

365 de întrebări incomode (adresate de Zaharia Sângiorzan)

Primul papa iezuit

Nici nu s-a risipit bine fumul alb care l-a anuntat pe noul Suveran Pontif si mass-media deja scormoneste adanc si publica masiv curiozitati despre noul sef al celei mai mari ramuri a crestinismului: catolicismul.

Faptul ca exista o „profetie”  a lui Malachi conform careia proaspat alesul papa va fi ultimul din istorie, coroborat cu unicatul si „premierele” acestei alegeri (primul papa american si, mai ales, primul papa venit din sanul ordinului iezuit) face ca spiritele si speculatiile sa se incinga la maximum.

Pe de o parte catolicii jubileaza ca au un nou succesor la carma imperiului „lui Petru”. Deja modestia noului papa si umorul sau incep sa-l faca simpatic si unora mai putin inclinati spre asemenea simpatii.

Pe de alta parte adversarii papalitatii sau catolicismului vad o amenintare in ivirea noului pontif. Fobia ortodoxa fata de iezuiti ( legitimata istoric cel putin partial) ca si cea protestanta ( la fel de acoperita in istorie, macar partial…)  deja „produc valuri”. O reactie elocventa este cea a pastorului baptist Daniel Branzei. Aceasta retorica este specifica laturii dure a protestantismului. Adventistii au la randul lor socotelile lor cu iezuitii , profeta lor avand citate elocvente in „Marea lupta” la adresa soldatilor lui Loyola.

( Renumele iezuitilor este „binemeritat”: ordinul lor reprezinta spuma intelighentiei catolice inca de cand Loyola si-a organizat adeptii. Societatea lui Iisus a fost replica cea mai dura si mai eficace a Contra-reformei catolice la „dizidenta” protestanta initiata de „ereticul” neamt Martin Luther. Eficienta iezuitilor in combaterea protestantismului si recuperarea teritoriilor pierdute este spectaculoasa si incontestabila. Mi-ar trebui multe pagini sa enumar doar ispravile mai mult decat remarcabile ale calugarilor „negri”. )

O alta parte a protestantilor, mai putin incrancenati, privesc binevoitori si cu speranta spre aspectele pozitive ale unui papa ce si-a propus sa aminteasca de Sfantul Francisc de Assisi, cel supranumit „alter Cristus” , si atat de placut portretizat in pelicula lui Zefirelli.

Nucleul dur al ortodoxiei nici el nu se va lasa mai prejos,papa-iezuit fiind o tinta perfecta pentru tirul fanilor Athosului. Nu m-ar mira deloc daca retorica lui Dostoievski  vis-a-vis de „Societatea lui Iisus” va fi citata si ras-citata, comentata si ras-comentata.

Ca unul care am fost mereu fascinat de iezuiti  (de care m-am interesat indeaproape, pomenindu-i si in predici …) , sunt si voi fi foarte curios de evolutia acestui papa destept si de impactul sau asupra detractorilor Societatii lui Iisus. Va fi un pontificat provocator si controversat. Dar sunt sigur ca papa Francisc – primul papa iezuit – va marca papalitatea si catolicismul cum numai un iezuit o poate face…

%d blogeri au apreciat asta: