Oare nu mi-ar fi destula nenorocirea daca nu Te-as iubi?

Cine-mi va da putinta så må odihnesc întru tine? Cine va face så intri în inima mea si så o îmbeti cu vinul dumnezeiesc, asa încît så uit de råutåtile mele si så te îmbråtisez pe tine, singura mea avutie?
Ce esti tu, Doamne, pentru mine? Îndurå-te de mine ca så pot spune! Dar ce sunt eu însumi în fata ta ca så-mi poruncesti så te iubesc astfel încît, dacå n-as face-o, så te mînii împotriva mea si så må ameninti cu nenorociri cumplite? Oare nu mi-ar fi destulå nenorocirea dacå nu te-as iubi? Vai, mie! Spune-mi, Doamne, Dumnezeul meu, în îndurarea ta, spune-mi ce esti tu pentru mine! Spune sufletului meu: Eu sunt mîntuirea ta! Spune aceasta, ca så aud. Iatå, auzul inimii mele se deschide înaintea ta, Doamne! Deschide-mi urechile si spune sufletului meu: Eu sunt mîntuirea ta! Voi alerga dupå acest glas si te voi cuprinde cu mintea. Nu ascunde de mine fata ta! Fie så mor – ca så nu mai mor niciodatå –, dar fie så våd fata ta!

Confesiuni – Sf. Augustin

%d blogeri au apreciat asta: