De ce unii nu „aud” Creatia – Sf/Fer Augustin, Confesiuni

„19. Căci adevărul despre Dumnezeu le este cunoscut în mod intuitiv. Dumnezeu a pus această cunoaştere în inimile lor. 20. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au văzut pământul şi cerul şi tot ce a făcut Dumnezeu şi au avut cunoştinţă despre existenţa sa, precum şi despre marea sa putere eternă. Aşa că nu vor avea nici o scuză când vor sta înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecăţii. 21. Au avut cunoştinţă despre el – ba bine că nu! – dar n-au vrut să-l recunoască ori să i se închine, n-au vrut nici măcar să-i mulţumească pentru toată grija sa zilnică. Şi, după o vreme, au început să inventeze tot felul de idei stupide cu privire la înfăţişarea lui Dumnezeu şi la ce dorea el de la ei. Drept consecinţă, minţile lor neroade s-au întunecat şi au luat-o razna. 22. Pretinzându-se înţelepţi, au devenit, în schimb, proşti de-a binelea.”

(Romani 1:19-22, Noul Testament pe Intelesul Tuturor)

Oare nu tuturor celor care au simturile în bunå stare li se aratå deopotrivå aceastå frumusete a lumii ? Atunci de ce nu le vorbeste ea tuturor în aceeasi limbå? Animalele – atît cele mici, cît si cele mari – o våd, dar nu sunt în stare så-i punå întrebåri; cåci nu se aflå în ele, ca så îndrume simturile purtåtoare de mesaj, ratiunea, asemenea unui judecåtor. Oamenii pot înså så punå întrebåri pentru ca cele nevåzute ale lui Dumnezeu så poatå fi våzute cu întelegerea, cu ajutorul a ceea ce el a creat ; numai cå din prea mare iubire pentru lucrurile create ei le devin robi, iar robii nu pot fi judecåtori  . Lucrurile create nu dau råspunsuri decît oamenilor care le întreabå, stiind så le judece; ele nu-si schimbå vorbirea, adicå înfåtisarea lor frumoaså, dacå cineva doar le priveste, iar altcineva le si priveste, le si pune întrebåri, cåci, dacå ai face asa, ar avea o aparentå diferitå în fiecare caz; nu, aparenta lor råmîne aceeasi pentru fiecare, doar cå pentru cel care doar le priveste lucrurile råmîn mute, iar pentru cel care le si întreabå, ele vorbesc; sau, mai bine-spus, ele vorbesc tuturor, înså mesajul lor nu îl înteleg decît aceia care comparå acest glas primit din afarå cu adevårul care se aflå înlåuntrul lor.

Sf/Fer Augustin, Confesiuni, Cartea a X-a

Deci:

1. „din prea mare iubire pentru lucrurile create ei le devin robi, iar robii nu pot fi judecåtori”

2. pentru ca nu (o) intreaba

3. „Lucrurile create nu dau råspunsuri decît oamenilor care le întreabå, stiind så le judece” – nu stiu sa judece raspunsurile ( robiti fiind de iubirea pentru lucrurile create)

4. pentru ca nu compara glasul „extern” cu cel „intern”

Foarte fin observator Augustin. Ateii/agnosticii iubesc prea mult creatia , devenindu-i robi, robi incapabili sa-L mai perceapa pe Creator.

„Tulbură-ne Doamne” – Sir Francis Drake

Suceava Evanghelica

Un prieten mi-a trimis – via WhatsApp – o rugăciune „tulburătoare” atât prin profunzimea formulării cât şi prin ineditul cererilor. Am căutat mai multe pe internet despre  această rugăciune scrisă de Sir Francis Drake pe la 1577. Am aflat că a fost tradusă de Natan Mladin iar Emil Bartoş o ştie a recita în aşa fel încât îi nuanţează profunzimea.

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.
Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.
Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

Dis-tractia – evadarea si fuga de trezire

Cine nu vede deşertăciunea lumii este însuşi plin de deşertăciune. Dar cine n-o vede; în afară de tinerii care sunt inconjuraţi de zgomot, petrec şi se gândesc la viitor? Luaţi-le  distracţiile şi-i veţi vedea uscându-se de plictiseală. Işi vor simţi neantul fără să-l cunoască; căci e o mare nefericire să înduri tristeţea de îndată ce eşti obligat să te cercetezi pe tine şi să nu mai ai nici o distracţie.

Ticăloşia vieţii umane a născut toate aces­tea; oamenii cum şi-au văzut starea au căutat distracţia.

Oamenii neputând să se vindece de moarte, de ticăloşie, de ignoranţă, au hotărât, pentru a fi fericiţi , să nu se mai gândească la ele.

PASCAL  – CUGETĂRI

Corect! Dis-tractia este o a-tractie catre desertaciune si o distragere de la gravitatea existentei. Oamenii plonjeaza in distractii pentru a evita depresia care i-ar cuprinde in fata desertaciunii vietii lor goale de sens, de Dumnezeu care da sens vietii.

Luati-i unuia ca Mazare distractiile si se va trezi din betie plangand…

Discursul lui Corneliu Coposu la congresul partidului conservator din Marea Britanie

Delegatia romana condusa de Corneliu Coposu, presedintele PNTCD, este primita de Margaret Thatcher la congresul partidului conservator din Marea Britanie in 11 octombrie 1990. Din delegatie mai fac parte Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studentilor si Paul Negrut, pastorul bisericii crestine baptista Emanuel din Oradea. Discursul lui Corneliu Coposu, in care aminteste de aspiratia Romaniei la integrarea europeana.

Song of the Angels

Perhaps the most famous example of this kind is the litany haadereth vehaemunah lehay olamim which is to be found—with a wealth of variations—in the “Greater Hekhaloth” and has been included in the liturgy of the High Holidays. The mediaeval commentators still referred to it as the “Song of the Angels,” and it is probable that it called for the deepest devotion and solemnity on the part of those who prayed. But a formal demand of this kind can hardly have been necessary, for the mighty effect of these incomparably solemn and at the same time infinitely vacuous hymns, i.e. their numinous character, can be witnessed to this day in every synagogue. No wonder that to this day this hymn is recited by many Hasidic Jews every Sabbath among the morning prayers. The following is an approximate translation of the text, which is entirely a medley of praises of God and citations of the attributes that “appertain to Him who lives eternally”:

Excellence and faithfulness—are His who lives forever
Understanding and blessing—are His who lives forever
Grandeur and greatness—are His who lives forever
Cognition and expression—are His who lives forever
Magnificence and majesty—are His who lives forever
Counsel and strength—are His who lives forever
Lustre and brilliance—are His who lives forever
Grace and benevolence—are His who lives forever
Purity and goodness—are His who lives forever
Unity and honor—are His who lives forever
Crown and glory—are His who lives forever
Precept and practice—are His who lives forever
Sovereignty and rule—are His who lives forever
Adornment and permanence—are His who lives forever
Mystery and wisdom—are His who lives forever
Might and meekness—are His who lives forever
Splendor and wonder—are His who lives forever
Righteousness and honor—are His who lives forever
Invocation and holiness—are His who lives forever
Exultation and nobility—are His who lives forever
Song and hymn—are His who lives forever
Praise and glory—are His who lives forever

Gershom Gerhard Scholem, Major trends in Jewish mysticism

Inutile dureri de cap

Cine nu ştie ce este lumea, acela nu stie nici unde trăieste. Cine însă nu cunoaşte scopul vieţii sale, acela nu ştie nici cine este el însuşi, nici ce este lumea. Cui îi lipseşte însă cunoştinţa aceasta , nu-şi poate da seama nici de propria sa menire. Acum în ce lumină îţi apare un om, care se teme de calomnie, sau aleargă după aprobarea zgomotoasă a acelora care nu ştiu nici cine sunt ei înşişi şi nici unde se află?

Marc Aureliu, Catre sine insusi

Cadou de Paste: Augustin, Toma D’Aquino and more

De pe pagina Prof. univ. dr., cercet. şt. principal gr. I Eugen Munteanu ediţii disponibile on-line:

• Lexicologie biblică românească
• Introducere în lingvistică
• De dialectica
• Aeterna Latinitas
• Carmina Burana
• Sfântul Augustin, Confesiuni
• Sfântul Augustin, De magistro
• Emanuel Swedenborg, Despre înţelepciunea iubirii
• Rivarol, Discurs despre universalitate
• Iacob Grimm, Ernest Renan, Doua tratate despre originea limbajului
• Toma d’Aquino, Despre fiind şi esenţă

St John Johannes Passion – J S Bach

John Eliot Gardiner

Vinerea Mare pe note si versuri

A Tale of Two Brothers | Christian History Magazine

A Tale of Two Brothers | Christian History Magazine.

American Adventism: The Great Disappointment | Christian History Magazine

American Adventism: The Great Disappointment | Christian History Magazine.