De ce unii nu „aud” Creatia – Sf/Fer Augustin, Confesiuni

„19. Căci adevărul despre Dumnezeu le este cunoscut în mod intuitiv. Dumnezeu a pus această cunoaştere în inimile lor. 20. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au văzut pământul şi cerul şi tot ce a făcut Dumnezeu şi au avut cunoştinţă despre existenţa sa, precum şi despre marea sa putere eternă. Aşa că nu vor avea nici o scuză când vor sta înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecăţii. 21. Au avut cunoştinţă despre el – ba bine că nu! – dar n-au vrut să-l recunoască ori să i se închine, n-au vrut nici măcar să-i mulţumească pentru toată grija sa zilnică. Şi, după o vreme, au început să inventeze tot felul de idei stupide cu privire la înfăţişarea lui Dumnezeu şi la ce dorea el de la ei. Drept consecinţă, minţile lor neroade s-au întunecat şi au luat-o razna. 22. Pretinzându-se înţelepţi, au devenit, în schimb, proşti de-a binelea.”

(Romani 1:19-22, Noul Testament pe Intelesul Tuturor)

Oare nu tuturor celor care au simturile în bunå stare li se aratå deopotrivå aceastå frumusete a lumii ? Atunci de ce nu le vorbeste ea tuturor în aceeasi limbå? Animalele – atît cele mici, cît si cele mari – o våd, dar nu sunt în stare så-i punå întrebåri; cåci nu se aflå în ele, ca så îndrume simturile purtåtoare de mesaj, ratiunea, asemenea unui judecåtor. Oamenii pot înså så punå întrebåri pentru ca cele nevåzute ale lui Dumnezeu så poatå fi våzute cu întelegerea, cu ajutorul a ceea ce el a creat ; numai cå din prea mare iubire pentru lucrurile create ei le devin robi, iar robii nu pot fi judecåtori  . Lucrurile create nu dau råspunsuri decît oamenilor care le întreabå, stiind så le judece; ele nu-si schimbå vorbirea, adicå înfåtisarea lor frumoaså, dacå cineva doar le priveste, iar altcineva le si priveste, le si pune întrebåri, cåci, dacå ai face asa, ar avea o aparentå diferitå în fiecare caz; nu, aparenta lor råmîne aceeasi pentru fiecare, doar cå pentru cel care doar le priveste lucrurile råmîn mute, iar pentru cel care le si întreabå, ele vorbesc; sau, mai bine-spus, ele vorbesc tuturor, înså mesajul lor nu îl înteleg decît aceia care comparå acest glas primit din afarå cu adevårul care se aflå înlåuntrul lor.

Sf/Fer Augustin, Confesiuni, Cartea a X-a

Deci:

1. „din prea mare iubire pentru lucrurile create ei le devin robi, iar robii nu pot fi judecåtori”

2. pentru ca nu (o) intreaba

3. „Lucrurile create nu dau råspunsuri decît oamenilor care le întreabå, stiind så le judece” – nu stiu sa judece raspunsurile ( robiti fiind de iubirea pentru lucrurile create)

4. pentru ca nu compara glasul „extern” cu cel „intern”

Foarte fin observator Augustin. Ateii/agnosticii iubesc prea mult creatia , devenindu-i robi, robi incapabili sa-L mai perceapa pe Creator.

%d blogeri au apreciat asta: