Doctrina despre A Doua Venire – intre doctorie si neghiobii aferente ( C. S. Lewis)


Doctrina despre A Doua Venire ne învaţă că nu ştim şi nu putem şti când se va sfârşi piesa de teatru a lumii. Cortina ar putea să cadă în orice clipă: să zicem, înainte de a isprăvi cititorul lectura acestui paragraf. Pentru unii oameni, aşa ceva pare frustrant la modul insuportabil. Atât de multe lucruri ar fi întrerupte. Poate că urma să vă căsătoriţi luna viitoare, poate că urma să obţineţi o mărire de salariu săptămâna viitoare; e posibil să vă fi găsit pe punctul de a face o mare descoperire ştiinţifică; e posibil să fi pregătit mari reforme sociale şi politice. Cu siguranţă un Dumnezeu bun şi înţelept n-ar fi atât de puţin rezonabil, încât să curme brusc toate astea! Dintre toate momentele posibile, în nici un caz acum.
Gândim astfel deoarece continuăm să credem că ştim piesa. Dar nu ştim piesa. Nu ştim nici măcar dacă ne găsim în Actul I sau în Actul V. Nu ştim cine sunt protago­niştii şi cine sunt figuranţii. Autorul ştie. Publicul, dacă există un public (dacă îngerii şi arhanghelii şi toată mul­ţimea cerului umplu fosa şi stalurile), s-ar putea să aibă un indiciu. Dar noi, care nu vedem piesa din afară, care nu întâlnim alte personaje cu excepţia acelei minorităţi aflate în aceleaşi scene cu noi, complet ignoranţi cu pri­vire la viitor şi foarte slab informaţi cu privire la trecut, nu putem spune în ce moment ar trebui să vină sfârşitul. Că va veni în clipa cuvenită, de asta putem să fim siguri; dar e pierdere de vreme să încercăm să ghicim când va fi. Putem fi siguri că are un înţeles, dar nu-l putem vedea. Când se încheie, ni se va putea spune. Este de aşteptat ca Autorul să aibă ceva de spus fiecăruia dintre noi despre rolul pe care l-a jucat fiecare dintre noi. A-l juca bine con­tează infinit mai mult.

Aşadar, doctrina celei de-a Doua Veniri nu trebuie respinsă pe motiv că intră în conflict cu mitologia noas­tră modernă favorită. Tocmai din acest motiv trebuie să fie preţuită mai mult şi transformată mai des în subiect de meditatie. Este doctoria de care are nevoie în mod special condiţia noastră.
Cu aceasta mă întorc la domeniul practic. Este real­mente dificil să acordăm acestei doctrine locul pe care se cuvine să-l aibă în viaţa noastră creştină fară ca, în acelaşi timp, să ne expunem unui anumit risc. Frica de riscul respectiv îi împiedică probabil pe mulţi învăţători care acceptă doctrina să spună foarte multe despre ea.
Trebuie să recunoaştem neîntârziat că, în trecut, doc­trina aceasta i-a condus pe creştini la foarte mari neghio­bii. După toate aparenţele, mulţi oameni nu pot crede în acest mare eveniment fară a încerca să ghicească data lui sau chiar fară să accepte ca sigură data propusă de orice impostor sau isteric. Pentru aşternerea în scris a istoriei tuturor acestor preziceri discreditate ar fi nevoie de o în­treagă carte, una cât se poate de tristă, sordidă şi tragi­comică.

C.S. Lewis-Ferigi şi elefanţi şii alte eeseuri despre creştinism

Despre Liviu
Crestin, absolvent al unei facultati de teologie (protestanta). Pasionat de Biblie, carte buna, muzica buna, film bun,alte bunatati... si teologie comparata si istoria Bisericii. De orientare teologica Wesley-ana, simpatizant al paleo-ortodoxiei.

3 Responses to Doctrina despre A Doua Venire – intre doctorie si neghiobii aferente ( C. S. Lewis)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: