„Anti-depresive” de la Anne Frank cetire

MIERCURI, 23 FEBRUARIE 1944

[…] Ne-am uitat împreună la cerul albastru, la castanul golaș pe ale cărui crengi scânteiau stropi mici, la pescăruși și alte păsări care, în zborul lor la firul ierbii, păreau de argint. Toate astea ne-au emoţionat și ne-au captivat într-atât, încât n-am mai putut scoate o vorbă. El stătea în picioare, rezemat cu capul de o grindă groasă, eu stăteam așezată. Trăgeam aerul în piept, ne uitam afară și simţeam că era vorba de ceva ce nu trebuia întrerupt de cuvinte. Ne- am uitat mult timp afară […]

„Câtă vreme există toate astea, mi-am zis, iar eu pot avea parte de ele, de razele astea de soare, de cerul ăsta fără nici un nor, n-am de ce să fiu tristă.“
Pentru orice om căruia îi este frică, care e singur sau nefericit, remediul cel mai bun este în mod cert să iasă afară, să meargă undeva unde să fie cu totul singur, singur cu natura, cu cerul și cu Dumnezeu. Căci abia atunci și numai atunci simţi că totul este cum trebuie să fie și că Dumnezeu vrea să-i vadă pe oameni fericiţi în mijlocul naturii simple, dar frumoase.
Câtă vreme toate astea există și, fără îndoială, așa va fi mereu, știu că, în orice condiţii, există o consolare pentru fiecare tristeţe. Și cred cu fermitate că natura poate alunga multe nenorociri.

PS: […] Azi-dimineaţă, când stăteam la fereastră privind afară, adică uitându-mă exact și profund la Dumnezeu și la natură, am fost fericită, pur și simplu fericită. Și, Peter, câtă vreme există această fericire interioară, această fericire dată de natură, de sănătate și de încă foarte multe alte lucruri, câtă vreme porţi toate astea în tine, te vei simţi întotdeauna fericit. Bogăţie, consideraţie, poţi pierde totul,dar fericirea din inima ta nu poate fi decât ascunsă sub un văl și, cât trăiești, te va face mereu fericit.
Când ești singur și nefericit sau trist, încearcă și tu odată, pe o vreme la fel de frumoasă, să privești din pod lumea de- afară. Nu casele și acoperișurile, ci cerul. Câtă vreme te poţi uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice-ar fi, îţi vei regăsi fericirea.

Jurnalul Annei Frank

Putem FI mai buni de Crăciun?

Cu drezina

 

Dacă prin a FI mai buni înțelegem a deveni mai buni în esența ființei noastre, e foarte probabil că nu putem FI cu adevărat mai buni de Crăciun. Deși… dar mai bine să nu anticipez.

Dacă prin a FI mai buni înțelegem a ne comporta mai bine cu semenii, atunci răspunsul este, cu siguranță, afirmativ. În acest sens, putem FI mai buni.

Da, oamenii au capacitatea să se prefacă, să simuleze generozitatea, să dăruiască fără să simtă neapărat și compasiune, să facă acte filantropice ca să iasă în evidență, să fie amabili numai de pe vârful limbii, să clocotească pe dinăuntru, dar să pară serafici pe dinafară.

E și asta o formă de ipocrizie, fără-ndoială. Să te pretinzi mai bun decât ești în realitate, să maimuțărești ceea ce nu ai fost niciodată, să-i lași pe ceilalți cu impresia că ești un individ mult mai nobil decât te…

Vezi articolul original 368 de cuvinte mai mult

Prietenul meu, ingerul

Un film crestin…dragut.

Recomand: Secta (2011)

Dincolo de propaganda ortodoxa implicita, un film avertisment pentru toti cei care, aflati in momente de cumpana ale vietii, aleg drumul gresit cu consecinte adesea dramatice. Sunt foarte bine surprinse:

– tehnicile manipulatoare de care fac uz sarlatanii religiosi,

– prostia celor care ar trebui sa fie primele scuturi de protectie in fata de  pericolului,

– indiferenta si lipsa de reactie a autoritatilor

– gradul de spalare la creier la care ajung unii

– mizerabila speculare a sentimentelor victimelor ca si abuzarea lor fizica,sexuala etc…

– ipocrizia si adevarata fata a intereselor din spatele liderilor sectelor

Un film bine facut, care surprinde cu fidelitate drama multor oameni ajunsi in situatii limita si racolati in momente critice de sectanti. Filmul exceleaza la capitolul realism, situatiile de viata prezentate fiind atat de comune…