Credinta si cultura azi – Relevanta morala si culturala a textelor biblice (25 mai 2013)

Personalități de sărbătorit în 2014 (1)

Cu drezina

 

Lista asta are un pronunțat caracter subiectiv. Dar reprezintă și un pretext pentru a citi câte ceva de/despre aceste personaje care au lăsat o urmă în istorie prin ceea ce au făcut (sau, uneori, au refuzat să facă). Alegerea numelor îmi aparține, iar lista finală e surprinzător de lungă.

1. Fratele Laurențiu al Învierii (1614 – 1691): 400 de ani de la naștere. A scris una dintre cele mai frumoase cărți de spiritualitate creștină. El se ocupa de bucătărie într-o mănăstire carmelită din Paris. Deși catolic credincios, nu a fost călugăr. Însă voia ca, în condițiile date, să se apropie de Dumnezeu. Rezultatul acestei dorințe este consemnat în cartea Viața cu Dumnezeu (titlul vechi: Practicarea prezenței lui Dumnezeu), ce reprezintă un manual de spiritualitate pentru oameni ocupați.

2. Antonie de Suroj (1914 – 2003): 100 de ani de la naștere. Abia când am descoperit cartea Școala rugăciunii am…

Vezi articol original 1.401 cuvinte mai mult

Ce cărți au cumpărat cititorii în 2013 – cele mai vândute titluri de la unele dintre cele mai importante edituri

Ce cărți au cumpărat cititorii în 2013 – cele mai vândute titluri de la unele dintre cele mai importante edituri.

Despre prieteni; are si Epicur dreptate…

Prietenii autentici nu ne judecă după criteriile lumeşti – pe ei îi interesează sufletul; ca şi la părinţii ideali, dragostea lor pentru noi rămâne mereu neinfluenţată de înfăţişarea sau de poziţia noastră socială şi, deci, nu simţim nici o reticenţă faţă de ei in a ne îmbrăca în haine purtate şi nu ni se face ruşine dacă le spunem că am câştigat prea puţini bani in ultimul an. […]

Nu putem trăi decât dacă există cineva care să ne vadă trăind, ceea ce spunem nu are nici o semnificaţie până când nu ne înţelege cineva, iar, dacă suntem înconjuraţi de prieteni, înseamnă că identitatea noastră este, în mod constant, confirmată; faptul că ei ne cunosc şi ne poartă de grijă ne dă puterea să ne trezim din toropeală. Prin comentarii scurte, multe dintre ele tachinări, ne arată că ne cunosc slăbiciunile şi le acceptă şi că, in felul acesta, acceptă faptul că avem, fiecare dintre noi, locul nostru in lume. […]

Identificând această nevoie esenţială a omului, Epicur a recunoscut că o mână de prieteni adevăraţi ne pot dărui afecţiunea şi respectul pe care nici măcar bogăţiile nu ni le pot oferi.

Alain de Botton, Consolarile filosofiei – Curtea veche (2006)

O fabula ruseasca despre si pentru…porci

Sub un Stejar din veac crescand
Un Porc, avînd de ghindã burta plinã,
A tras întîi un somn adînc.
Apoi, cu mintea-i de jivinã,
Pe cel Stejar sã-l rîme-a prins la rãdãcinã.
„Pãi rãu Stejarului îi faci,
Îi spuse-o Cioarã din copaci,
De-l rîmi la rãdãcini, Stejarul se usucã.“

„Usuce-se, îi spuse Porcul prost,
Si pe pustie poate sã se ducã,
Nu vãd la el nici un folos,
De n-ar mai fi si-un veac, nu m-ar durea pe mine,
Cînd ghindã am aici si pot sã prind grãsime.“
Stejaru-i spuse : „Esti ingrat porceste !
De-ai fi în stare rîtul a-ti sãlta,
Pînã si tu atuncea ai vedea
Cã ghinda tot pe mine creste“

F M Dostoievski , Jurnal de scriitor

„ Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa,[…] ” (Faptele apostolilor 17:28, VDCC)

„ Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. ” (Romani 11:36, VDCC)

PS: „Stejarul” nu se usuca, dar porcii…

Interviu cu pastorii metodiști ai Bisericii ”Calea Credinței” din Cluj

Reflecții creștine

              Iubiți prieteni, suntem onorați astăzi să îi avem alături, prin intermediul acestui articol, pe cei doi pastori ai Bisericii Metodiste Unite ”Calea Credinței” din Cluj.

  -Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți de a cunoaște câteva lucruri privitoare la sfânta și rodnica dumneavoastră lucrare spirituală!

-Va multumim si noi pentru interesul dvs. de a face cunostință cu biserica noastră.

-Care este, pe scurt, istoria Bisericii Metodiste ”Calea Credinței”?

– În anul 1994, pastorul american Matthew Elliot, împreună cu familia, a primit chemarea de la Dumnezeu să slujească națiunii române. Începuturile nu au fost uşoare, acesta hotărând, după câţiva ani de slujire în Cluj-Napoca, să locuiască la sat, în condiţii similare cu cele ale ţăranilor români, departe de confortul din SUA.

Pastorul, având o inimă plină de pasiune pentru Dumnezeu, a reuşit să câştige încrederea multor români. Aceştia au văzut inima sa şi dorinţa arzătoare de a transmite…

Vezi articol original 987 de cuvinte mai mult

Adolescenta de doar 14 ani ??! Da, dar evreica!

Asta- i dificultatea timpului nostru: idealurile, visele, speranţele frumoase nici nu apucă să apară bine, și numaidecât sunt lovite de realitatea atroce și distruse cu totul. E un mare miracol că n-am renunţat la toate speranţele mele, căci ele par absurde și irealizabile. Cu toate astea, eu ţin la ele, fiindcă tot mai cred în bunătatea interioară a oamenilor.
Îmi este absolut imposibil să construiesc totul pe baza morţii, mizeriei și confuziei. Văd cum încet lumea se transformă din ce în ce mai mult într- un deșert, aud tot mai tare tunetul care se apropie și ne va omorî și pe noi, simt suferinţa milioanelor de oameni, și totuși, dacă privesc cerul, mă gândesc că toate astea vor lua iarăși o întorsătură bună, că și cruzimea asta se va sfârși, că pacea și liniștea vor reveni în ordinea lumii.

Ce frumoși și buni ar fi toţi oamenii dacă, în fiecare seară, înainte de culcare, și- ar rememora întâmplările zilei și apoi ar analiza cu atenţie ce a fost bun și ce a fost rău în ce- au făcut. Involuntar, încerci atunci în fiecare zi din nou să te îndrepţi și, după o vreme, bineînţeles că progresele vor fi însemnate. Oricine se poate folosi de metoda asta, nu costă nimic și este cu siguranţă foarte folositoare. Căci cine încă nu știe trebuie să înveţe și să afle: „O conștiinţă împăcată te face puternic!“

[… ] imi dau seama din ce în ce mai bine cât de adevărate au fost cuvintele tatei: „Fiecare copil trebuie să se autoeduce.“ Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.

Jurnalul Annei Frank

%d blogeri au apreciat asta: