Despre prieteni; are si Epicur dreptate…


Prietenii autentici nu ne judecă după criteriile lumeşti – pe ei îi interesează sufletul; ca şi la părinţii ideali, dragostea lor pentru noi rămâne mereu neinfluenţată de înfăţişarea sau de poziţia noastră socială şi, deci, nu simţim nici o reticenţă faţă de ei in a ne îmbrăca în haine purtate şi nu ni se face ruşine dacă le spunem că am câştigat prea puţini bani in ultimul an. […]

Nu putem trăi decât dacă există cineva care să ne vadă trăind, ceea ce spunem nu are nici o semnificaţie până când nu ne înţelege cineva, iar, dacă suntem înconjuraţi de prieteni, înseamnă că identitatea noastră este, în mod constant, confirmată; faptul că ei ne cunosc şi ne poartă de grijă ne dă puterea să ne trezim din toropeală. Prin comentarii scurte, multe dintre ele tachinări, ne arată că ne cunosc slăbiciunile şi le acceptă şi că, in felul acesta, acceptă faptul că avem, fiecare dintre noi, locul nostru in lume. […]

Identificând această nevoie esenţială a omului, Epicur a recunoscut că o mână de prieteni adevăraţi ne pot dărui afecţiunea şi respectul pe care nici măcar bogăţiile nu ni le pot oferi.

Alain de Botton, Consolarile filosofiei – Curtea veche (2006)

Despre Liviu
Crestin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: