Preotul,revolta si 2+2=4
februarie 22, 2014 Lasă un comentariu
Poza de mai sus, care face mai mult decat o mie de cuvinte, m-a provocat . Numai prezenta in sine (ce sa mai vorbim despre privirea indarjita…) a acestui preot ucrainean pe Euro-maidan este in sine stimulatoare de meditatie . Dar de actiune?! Asta e intrebarea.
Un domeniu fierbinte al eticii se ocupa de raportul dintre crestin si violenta/razboi. La zi: are ce cauta acest preot in sutana cu crucea intr-o mana si cu scutul (sau pusca?) in focul evenimentelor sangeroase?
Un raspuns memorabil la intrebarea printului protector al lui Luther daca acesta se va alatura rascoalelor taranesti germane (indreptatite – cel putin partial – de exploatarea nedreapta…) a fost: „el este doar teolog stapane si lupta doar cu cuvantul, nu cu sabia”.
Cu toate acestea Dietrich Bonhoeffer, e drept, dupa ezitari si dileme, a pus mana pe pistol sau mai bine zis a binecuvantat glontul destinat lui Hitler. Nicu Steinhardt n-a pus mana pe revolver, dar o armata intreaga de securisti inarmati erau mereu pe urmele lui…
Are ce cauta preotul din imagine pe Euromaidan? Nu stie oare ca libertatea intre USSR/Rusia si UE/Germania et co e discutabila? Nu stie preotul ca libertatea pentru care lupta ucrainenii vine la pachet cu lipsa libertatii de a spune ca homosexualitatea e pacat? Nu stie preotul ca lupta pentru o libertate care poate duce la inchisoare pentru ca nu va dori sa oficieze „casatorii” gay?
Si totusi preotul e acolo pe Euro-maidan. Si lupta in sutana. Si poate plati cu sange. Nu-l cred inconstient de cele mai sus observate. De ce totusi lupta? Indraznesc/banuiesc un raspuns problematic/dilematic: pentru ca o libertate este mai esentiala ca alta. Pentru ca libertatea – generic – negata de Rusia, merita sange si jertfa. Odata castigata aceasta libertate (fara de care alte libertati nu-s posibile) va vedea preotul ce va face cu ingradirile libertati pe care celalalt stapan va cauta sa i le impuna.
Tot asa gandea si Nicu Steinhardt cand il critica pe Wurmbrandt pentru nemintosenia de a lovi in inchisoare, alaturi de comunisti, in iehovisti :
Se organizeazã sedinte. La una din ele, pentru combaterea sectantilor, ia cuvântul si pastorul luteran Wurmbrandt care-i besteleste pe iehovisti. (Urât. Nu-mi place. Iehovistii sunt cum sunt, dar deocamdatã ne aflãm camarazi de suferintã. Dar nu-i adevãrat ce spune Wurmbrandt ? E, adevãrul însã nu se cuvine a fi rostit oricând si oriunde. Nu e valoare absolutã. În curtea închisorii si-n prezenta administratiei adevãrul despre iehovisti nu este cã sunt niste bieti nãtângi, ci cã sunt niste victime si niste martiri.) Sunt cu atât mai nelãmurit cu cât despre Wurmbrandt nu stiu si n-am aflat decât lucruri foarte bune.
Jurnalul fericirii
Oarecum, parafrazand si adaptand: or fi UE dusi cu pluta , cum si sunt ,cand vine vorba de drepturile gay-lor si alte nebunii, dar cand marionetele rusilor iti tin cizma pe grumaz si nu poti zice nici pas, cand ti le ingradeste libertatea de a gandi si hotari destinul propriu, atunci lupti pentru eliberarea de rusi. Odata liber, mai vezi apoi ce faci cu nebuniile UE si ingradirile libertatii pe care vor ei sa ti le impuna …
Imi place sa cred ca preotul din poza de mai sus s-a „prins” de intelepciunea (unii ar zice siretenia…) lui Pavel: important e sa ajungi la Roma… (Faptele Apostolilor 23:1-11) 🙂
La final, tot parintele Steinhardt – care cred ca l-ar fi laudat pe parintele ucrainean din imagine cu vorbele din finalul a ce urmeaza:
[…] tiraniile nu interzic rostirea adevãrurilor, ci numai a unora, mai bine zis a unuia anume, a celui de care o doare pe respectiva tiranie. Omul si el înghite sã-i spui multe de la obraz, dar se cutremurã când dai peste ceea ce Englezii numesc ”cadavrul din dulap” ori „adevãrul de-acasã” si începi a dezvãlui ce singur nu îndrãzneste a-si mãrturisi, când risti sã atingi punctul fragil si vulnerabil despre care arhitectura esotericã spune cã existã în orice clãdire înãltatã pe suprafata pãmântului acestuia si poate duce într-o clipitã la nãruirea edificiului întreg.
Când alãturi de tine oamenii sunt tãiati cu ferestrãul, dacã vrei sã enunti cã doi si cu doi fac patru înseamnã cã trebuie sã urli cât te tine cosul pieptului : este o nedreptate strigãtoare la cer ca oamenii sã fie tãiati în douã cu ferestrãul. Sub domnia lui Robespierre afirmau cã doi si cu doi fac patru cei care se revoltau împotriva faptului cã niste oameni erau trimisi la ghilotinã numai pentru cã se nãscuserã nobili. (Prevestise el ceva, Beaumarchais, dar nimerise pe de lãturi, ca Ieremia !) Sub Calvin, la fel, cei care nu puteau sã nu se cutremure vãzând ca sunt sortiti mortii toti cugetãtorii care nu aprobau întocmai teologumenele lui maître Calvin. Sãnãtoasã aritmeticã ar fi fãcut cine i-ar fi expus lui Caligula îndoielile sale cu privire la putinta de a conferi calitatea de consul unui cal. Si asa mai departe de fiecare datã. Pe doi ori doi patru, alde Vianu, Cãlinescu sau Ralea l-ar fi putut aritmetiza vorbind, bunãoarã, despre Canal, drumul cel fãrã pulbere.
[…] eram amãgit si impresionat de cifrele 2 si 4, cu înfãtisarea lor atât de concretã si de aritmeticã, de serioasã si (vorba lui Manole) de onorabilã ;pânã ce, în sfârsit, sã pricep cã formula aceasta aparent numericã este de fapt abstractã si algebricã, ea cerându-se mereu tradusã, exemplificatã, surprinsã în timp ; si anume de fiecare datã în conformitate cu adevãrul atunci interzis. A ! bietii de noi, tot robi ai istoriei suntem si tot sub vremi.
Jurnalul fericirii
Azi, pentru preotul din imagine, a spune ca 2+2=4 inseamna ca parintele ucrainean are de luptat pentru Adevar cu tirania Rusiei. Si o face. Mai tarziu,2+2=4 va inseamna, poate, ca va fi in acelasi loc, in aceeasi postura, luptand cu tirania UE tot pentru Adevar.
Ancient Faith Music
Calendarul Intercultural
Părintele Nicolae Steinhardt
Pro(-)scris 
Comentarii recente