Io cu cine votez coane Mitica?

Asa cum spuneam: votez. Cu cine? Cu cine mai poti vota in Romania azi si sa-ti mentii speranta – macar atat – ca n-ai pierdut vremea degeaba?

Ce ne ofera „piata”?

• Un PSD revenit in forta, flamand, arogant, „condus” de un plagiator-marioneta la mana baronilor care mai de care mai penali si mai aroganti. Un PSD care nici macar nu face un minim efort de a-si masca intentiile : subjugarea justitiei „basiste” deranjante, adica a celor care le stau in gat/ochi/cale de la furaciuni masive de care nimeni sa nu-i poata acuza. Un PSD cu afinitati  ne-europene, ci mai degraba asiatice, autoritariste, de sorginte sino-ruseasca. Un PSD nu doar incapabil sa se reformeze, un PSD care venereaza coruptia, furtul nerusinat, aroganta maxima a la Nastase , Dragnea, Mazare et co
• un PNL foarte departe de L-ul din nume. Un PNL confiscat de un mascarici cu nume imaculat, un tip insa foarte maculat, care s-a compromis irecuperabil prin atitudini virulent anti-occidentale. Un PNL care s-a facut frate cu … de se-nvart Bratienii in mormant precum motoarele superturate… Un PNL care a pus umarul la dezastrul ultimilor ani doar de dragul  unor ramasite de ciolan…
• partidul de buzunar si antena al turnatorului Felix – o caricatura de partid sustinut de un trust infam in slujba intereselor unui securist extrem de toxic pentru Romania ultimelor decenii
• un PDL dezorientat, cochetand cu ideea „colaborarii” cu PSD „intru interesul national”; un partid impotent dupa divortul de locomotiva prezidentiala
• un PMP deja compromis prin aservirea lui unei doamne mult prea detestate de electorat
• un UDMR vesnic interesat de guvernare si specularea certurilor romanilor pentru impunerea intereselor unguresti in Transilvania

Ce a mai ramas? Firmituri insignifiante. O singura exceptie , raza de speranta: Forta Civica a d-lui MRU. Un partid tanar avand in frunte un profesionist, fost prim ministru, fost ministru de externe si fost sef al unui serviciu de informatii. Pentru mine ca si pentru domnul Andrei Plesu ramane singura optiune care merita.

Wesley,credinta vie si sfintirea

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”: teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V

Este remarcabila „coalitia” lui Wesley cu viziunea ortodoxo-catolica a sfintirii prin prisma „credintei care lucreaza prin iubire”. Spre deosebire de Luther si Calvin, ale caror pozitii virulent anti-catolice, au dus la pozitii dezechilibrate, Wesley a avut intelepciunea „temperantei” , a inteleptei cai de mijloc: a respins „excesele sfintirii” de la ortodocsi si catolici ( mijlocirea Fecioarei, sfintilor, icoanelor, preotilor, tainelor) dar a pastrat continuitatea cu cea mai pura traditie evanghelica a sfintirii. Evitand atat extremele protestante cat si pe cele ortodoxo-catolice, Wesley se pozitioneaza ideal chiar pe linia evanghelica cea mai fina : Legea si Evanghelia nu se „contreaza” ci se „completeaza”, indreptatirea si sfintirea nu se „submineaza” reciproc ci sunt ambele „in slujba mantuirii” cu care fiecare se confunda complet doar „impletite”.

PS: adventistii, fiind profund indatorati teologic lui Wesley, se trezesc astfel mult mai aproape de tabara … papala/”anti-christa” si ortodoxa decat luteranii , calvinii, baptistii… interesant, nu? 🙂

Infernul „minimal”

Pentru mine, infernul este moartea veşnică şi e vorba, evident, de o pedeapsă. Dar eu pledez pentru un infern minimal . Dacă există persoane cărora, din cauza purtării lor trecute, li se va refuza fericirea veşnică, bănuiesc că la Judecată vor fi martorii fericirii celor aleşi, fericire la care ei nu au dreptul. Apoi, vor fi reduse la neant. Să admiţi că există, pentru aceste persoane, un loc al suferinţelor ar însemna că Dumnezeu nu ar triumfa, până la urmă, asupra răului . Suferinţa celor damnaţi ar fi tocmai aceea de a nu atinge fericirea de a trăi cu Dumnezeu. Această suferinţă îi va conduce la moarte, nu şi la o tortură veşnică. Când Isus vorbeşte de un foc „ce nu se stinge”, recurge la o meta­foră pentru a lăsa de înţeles că va exista într-adevăr o pedeapsă eternă după încheierea socotelilor lumeşti.

Jean  Delumeau in Andre-Comte Sponville – Cea mai frumoasa istorie a fericirii

De ce voi vota

Destui ani m-am abtinut de la vot desi n-am fost deloc lipsit de orientare politica (destul de clara). Cu ani in urma am sfatuit sa nu se mearga la vot pentru a nu deveni partasi/vinovati la/de  ascensiunea unor tipi dubiosi in spatele unor „momeli” relativ „curate”.

Anul asta voi merge la vot. De ce? Pentru ca si daca nu este obligatoriu votul ( ca in unele state) , ma simt cumva „obligat” sa nu dau bir cu fugitii din fata unei responsabilitati pe care orice cetatean o are: cea de a influenta – fie si cat de putin – soarta „cetatii”. Pentru ca am realizat ca a ma da la o parte inseamna a lasa pe altii sa hotarasca. Si cred ca prea multi romani au ajuns prea scarbiti de politica si lasa „soarta tarii” pe mainile altora. Si macar daca acesti „altii” ar fi cei mai indicati sa incline „balanta” in directia mai putin rea… Dar cand vad cum mafiotii de toate „culorile” cumpara „la kilogram” voturile amaratilor usor manipulabili cu kilograme de …nimicuri, simt ca fie si doar un vot merita sa le stea impotriva. Uite-asa: precum rusul ala care a votat singur contra incorporarii Crimeei in Rusia. Ilia Ponomarev stia ca votul lui „nu conteaza”, ca nu v-a deturna nebunia majoritatii. Dar a votat „uitand” de consecinte( amenintari cu moartea, ostracizare…). A votat si votul lui a ramas in istorie ca o opozitie simbolica – si cat de simbolica!

Fie si numai ca Ilia Ponomarev si voi vota!

Sa nu votez ar inseamna (printre multe altele…) :

• sa ma prefac a nu vedea cum un plagiator dovedit si clica ce-l dirijeaza isi bat joc de o tara intreaga,
• sa ignor cum un prim ministru „Pinocchio” se plimba cu barcutza (trasa de slugi mult prea obediente)  ca sa fie filmat de televiziuni propagandistice „sa-l vaza tara” cat il „doare” pentru „bobor”
• sa nu-mi pese cum un turnator infam incearca sa se joace cu soarta unei tari si s-o aserveasca interesului clanului sau prin manipularea grosolana via un trust de lingai si javre asmutite la comanda
• sa nu-mi fie rusine fata de toti oamenii de treaba din tara mea care sunt bataia de joc a unei mafii de ex-tovarasi in frunte cu baronii aroganti care taie si spanzura fiecare pe mosia pe care o crede a lui
•  sa „uit” si inchid ochii cum niste inconstienti au incercat sa destabilizeze o tara si s-o realinieze Moscovei printr-o lovitura de stat evitata doar gratiei interventiei forte in extremis a unor forte externe care sunt nevoite sa joace rolul dirigentului pentru elevi  corijenti si recalcitranti
• sa fiu de-a dreptul nesimtit si sa nu sanctionez (fie si o data la patru ani , cand am dreptul legal) o sleatha de penali ajunsi parlamentari care-si dau legi care sa-i faca imuni in fata legii, adica sa fure cat vor fara ca nimeni sa nu-i poata lua la intrebari

Desi traiesc pe alte meleaguri, nu pot ramane indiferent la ce se intampla in tara de origine decat cu pretul unei „amnezii” sau ne-simtiri culpabile.