Infernul „minimal”

Pentru mine, infernul este moartea veşnică şi e vorba, evident, de o pedeapsă. Dar eu pledez pentru un infern minimal . Dacă există persoane cărora, din cauza purtării lor trecute, li se va refuza fericirea veşnică, bănuiesc că la Judecată vor fi martorii fericirii celor aleşi, fericire la care ei nu au dreptul. Apoi, vor fi reduse la neant. Să admiţi că există, pentru aceste persoane, un loc al suferinţelor ar însemna că Dumnezeu nu ar triumfa, până la urmă, asupra răului . Suferinţa celor damnaţi ar fi tocmai aceea de a nu atinge fericirea de a trăi cu Dumnezeu. Această suferinţă îi va conduce la moarte, nu şi la o tortură veşnică. Când Isus vorbeşte de un foc „ce nu se stinge”, recurge la o meta­foră pentru a lăsa de înţeles că va exista într-adevăr o pedeapsă eternă după încheierea socotelilor lumeşti.

Jean  Delumeau in Andre-Comte Sponville – Cea mai frumoasa istorie a fericirii

%d blogeri au apreciat asta: