A fi crestin = a fi iesit din comun, a nu fi de la sine inteles

„ Şi dacă primiţi cu dragoste pe fraţii voştri numai, ce prisos este aici? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? ” (Matei 5:47, Biblia Regelui Carol)

„ Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru inedit faceţi? Oare nu procedează şi păgânii la fel?” (Matei 5:47, Biblia Versiunea Actualizata)

„Şi, dacă salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Nu fac şi naţiunile la fel?” (Matei 5:47, GBV 2001, CLV,CV2013, NTC, NTR,VBRC,VDC)

Comenteaza textul Dietrich Bonhoeffer in „Costul uceniciei” :

Prin ce se deosebeşte creştinul de păgân? Ce înseamnă „a fi creştin“? Apare aici cuvântul pe care este construit întregul capitol şi prin care se rezumă toate cele spuse mai înainte: a fi creştin înseamnă a fi deosebit (perisson), ieşit din comun, neobişnuit, a nu fi de la sine înţeles.  Este acel ceva prin care „dreptatea mai bună“ o „întrece“ pe cea a fariseilor, o depăşeşte, prisoseşte, trece dincolo de ea. […] Acolo unde lipseste acest ceva deosebit, iesit din comun, lipseste si crestinismul. Ceea ce este crestin nu se poate naste din factori naturali, ci din depasirea lor. […] A fi crestin atarna de „extraordinar”.

Lucrul deosebit al crestinului este crucea, care-l face să transceandă lumea şi care-i aduce, astfel, biruinţa asupra lumii.

Comunitatea ucenicilor lui Isus, a dreptăţii mai bune, este comunitatea vizibilă care a ieşit din ordinea lumii, a lăsat totul, pentru a câştiga crucea lui Hristos.

Vorbeam altadata de triada: ne-firesc/ firesc/ supra-firesc sau i-rational/rational/ supra-rational. Crestinul este chemat spre superlativ si „imposibil”, vorba lui Steinhardt, spre „ceea ce nu se poate naste din factorii naturali”, pentru ca in crestin s-a „sadit” ceva supra-natural. Si acest supra-natural trebuie sa roadeasca, sa dea pe afara(„in clocot”) intr-o revarsare care depaseste si surprinde firescul, normalul,iesind din comun si previzibil.

Bonhoeffer si identifica acest „lucru deosebit al crestinului”: crucea. Crucea i-a fost „sadita” crestinului ca germene al unei vieti extra-ordinare, extra-terestre. In virtutea crucii acceptate , crestinul este chemat spre „imposibilul” ce devine posibil ( prin cruce!) : sa surprinda lumea prin … transcenderea ei. De aici surpriza: lumea isi stie normalitatea ei si se asteapta la firescul cotidian. Bulversarea apare cand extra-terestrul o provoaca si socheaza. Prin cruce, crestinul si iese din lume si provoaca lumea. Sa mai mire atunci pe cineva faptul ca si cat este urata crucea (si purtatorii ei)?

Curaj si bunatate

Tata : „Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni“. Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naţionalitate – se bucura de calificativul „jidan fricos“. La puţini am văzut atâta dispreţ pentru laşitate.
Iar maică-­mea era poreclită Bunătate. Mi-­o amintesc dând bucăţele de zahăr („zahăr cubic“) cailor înhămaţi la trăsurile care, pe vremuri, îşi aşteptau muşteriii de­-a lungul trotuarelor.

Nicolae Steinhardt, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuţ

„Protestantismul” teologilor ortodocși (și câteva concluzii utile și pentru alții)

Cu drezina

Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, sancționează anumite năravuri (sursa) Alexander Schmemann, o voce importantă a Ortodoxiei contemporane, critică în jurnal o seamă întreagă de năravuri ortodoxe care în alte părți ale lumii sunt „sfinte” (sursa)

Citind de-a lungul anilor mai multe dintre scrierilor unor autori ortodocși contemporani, am remarcat – la început cu surprindere și oarecare derută, iar pe urmă cu crescândă curiozitate – că sunt chestiuni dogmatice semnificative în care ei nu sunt de acord unii cu alții.

La primele lecturi, aveam impresia că teologii ortodocși nu fac decât să traducă Părinții Bisericii în limbaj contemporan și să caute la ei repere sau lentile pentru interacțiunea cu realitatea. Probabil că și lipsa familiarizării directe cu textele patristice (nu cred că lecturile mele sporadice și pe sărite pot conta) mi-a alimentat convingerea că aș avea de-a face cu un bloc monolitic.

Evident că se putea ridica întrebarea: dacă tot zic același lucru, de ce îl repetă atât de mulți?…

Vezi articolul original 738 de cuvinte mai mult

(Neo)protestanții care s-au născut „ex-nihilo”

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

Nu știu dacă știați, dar există niște curente (nu știu cum să le zic altfel) în perimetrul creștinismului care s-au născut… din nimic. Promotorii lor nu mai vor să aibă de-a face cu TRECUTUL. Odiosul trecut. Nici cu rânduielile omenești. Totul e nou, totul e aktual, totul e spontan, miza e pe autenticitatea ultimă, deplină, pe simțământ, pe dialogul direct cu Dumnezeu și… și gata.

Dar există vreo câteva problemuțe, așa mititele care rămân cumva nerezolvate. După cum nici măcar despre primii oameni de pe pământ – Adam și Eva – nu ni se spune că ar fi fost parașutați din neant, legile firii ne obligă să observăm că toți avem un tată și o mamă (fie ei și donatori la eprubetă). Că, adicătelea, lăsând la o parte universul care a fost creat ex-nihilo, nimic altceva nu prea apare din… nimic.

Biblia. Biblia o avem…

Vezi articolul original 845 de cuvinte mai mult

Realități care ne influențează concepțiile creștine – Teofil Stanciu

Revista România Evanghelică

Lista pe care o deschid aici e provizorie. E mai degrabă un fel de schiță. Un subiect de dezbatere și de aprofundare. Poate fi amendată în fel și chip. Însă constituie un punct de plecare și un prilej de discuție.

1. Predania. În contextul în care protestantismul a dat liber la interpretarea Bibliei, contestarea unei interpretări considerate abuzive devine din ce în ce mai greu de susținut. Așa că valorificarea înțeleaptă și legitimă a Tradiției teologice creștine se impune cu necesitate. Bătălia pe termeni, exegeza subiectivă, lectura ideologizată, hermeneutica aberantă – toate acestea pot fi atenuate dacă sunt trecute, în mod onest, prin filtrul unui exercițiu teologic vechi de 2000 de ani.

Felul în care asimilăm această tradiție ne influențează semnificativ concepția creștină asupra vieții și mai ales articularea ei în enunțuri coerente logic și valide doctrinar. Există contestatari onești ai Tradiției, care reinterpretează într-o cheie net diferită Biblia…

Vezi articolul original 1.630 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat: