Obsesia sfarsitului si sfarsitul obsesiei

” Important este nu să ne temem (sau să nădăjduim) mereu cu privire la Sfârşit, ci să ne amintim mereu de el, să-l luăm în calcul. ”

C. S. Lewis,  „Ferigi şi elefanţi – şi alte eseuri despre creştinism” (eseul „Ultima noapte a lumii”)

Jilava, 1961

         Intemeietorul sectei adventiste care a dat drept soroc al celei de-a doua veniri a Domnului anul 1844 (întâi primavara, apoi toamna), martorii lui Iehova si milenistii trec toti peste cuvintele categorice ale Mântuitorului  (Matei 24,36 si Luca 17,20) unde se arata ca ziua si ceasul nu sunt cunoscute de nimeni, nici de îngeri, nici de Fiul, ci numai de Tatal.
Calculele sectante se întemeiaza pe interpretari riscate ale unor texte obscure din proorocirile lui Ezechiil si Daniil si Apocalipsa, si dovedesc înfumurare.

        Bine face biserica romano-catolica oprindu-i pe laici de a citi si interpreta singuri Apocalipsa.
Scene apocaliptice au fost mereu în istorie si poate ca adevarul (consecinta a ultimelor cuvinte din Luca 4,6) e simplu : vremurile de catastrofe sunt o constanta a omenirii, un parametru al lumii care traieste sub blestem. Semne sunt multe, de fiecare data, si multi se fudulesc crezând ca fac parte din ansamblul clipelor finale. Exista o ispita (trufasa si nerabdatoare) a sfârsitului.
Taina Judecatii de Apoi este bine pastrata si copilaroasele încercari de a o dezvalui sunt ca o sfidare a spusei Domnului.

Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

  • „A lua in calcul” sfarsitul, a nu-l „scapa din vedere”, nu-s tot una cu „a nadajdui” si a te tot teme de el.
  • A trece peste cuvintele categorice ale Mantuitorului – nu-i deloc lucru de şagă… Este „putin” riscant sa ti se urce la cap ca ai putea sti ce nici Fiul, nici ingerii nu stiu.
  • Calcule bazate pe interpretari riscante ale unor texte obscure nu denota decat… infumurare care-i sora cu mandria , mandrie care-i sursa tuturor alorlalte pacate mici si mari…
  • Fudulie este sa crezi ca stii sa interpretezi semnele. Fudulie epistemologica + infumurare hermeneutica =  „ispita (trufasa si nerabdatoare) a sfârsitului”.
  • Puerila, in cel mai fericit caz, este tentativa de a dezvalui ceea ce doar Tatal Isi rezerva a sti. Sfidarea Tatalui si trecerea peste vorba Domnului numai de la Duhul Sfant nu poate veni… E clar ca alte duhuri si-au bagat… cozile (poate aici e loc de cozi daca de copite si furci nu…)

Si la final, langa Steinhardt si C. S. Lewis, Wesley pentru a pune punctul pe „i” 🙂 :

Someone asked John Wesley what he would do if he knew his Lord would return at that time the next day. He said in effect, “I would go to bed and go to sleep; wake up in the morning, and go on with my work, for I would want Him to find me doing what He had appointed.”

 PS: a se citi si ”Preziceri despre A Doua Venire” de C.S. Lewis

%d blogeri au apreciat asta: