Sabatul – de la „negotium” la „otium”

Citind „Nebunia de a gândi cu mintea ta” (2016) a lui Gabriel Liiceanu, mi-au sarit in ochi cateva citate care m-au dus cu gandul la sfintenia si utilitatea sabatului:

” […] a gândi înseamnă pur şi simplu a lua o pauză de la toate modurile de gândire pe care le-am înşirat până acum, a evada din preocupările curente în perimetrul cărora se desfăşoară viaţa fiecăruia dintre noi. Pe scurt, a intra în ceea ce romanii numeau otium.
Ce este otium şi ce înseamnă „a lua pauză“, „a lua răgaz“? Inseamnă să ies din sfera lui negotium, a aferării în marginea unuia sau altuia dintre lucrurile care-mi acaparează zi de zi viaţa. Inseamnă să mă sus­trag din sfera preocupării, din efectuarea propriu-zisă a operaţiei, să mă extrag din lumea lui „a face“. Să mă extrag unde? Intr-un loc în care acţiunea utilă înce­tează şi în care începe alta, la prima vedere total inu­tilă[…]

Ce-nseamnă în acest context „de gândit” şi „gândeşte”? Folosindu-ne de sugestia lui otium din binomul latin negotium—otium, am decupat acea re­tragere din lumea preocupării curente care ne des­chide drumul către starea gândirii. Şi am spus că, în timp ce negotium trimite la aferarea permanentă a unui om prins în activitate şi în neliniştea unei preo­cupări, otium este exact opusul acestei aferări; este starea care rezultă după ce a avut loc despărţirea de orice agitaţie cotidiană şi de gândirea pragmatică ce o însoţeşte. Este pur şi simplu faptul de a sta pe gânduri. „

Sabatul este asadar un timp decupat din monotonia si rutina zilnica, un „sanctuar in timp” cum spunea cineva, o absolut necesara „gura de oxigen” fara de care ne-am scufunda in vâltoarea grijilor vietii de zi cu zi. Sabatul este otium-ul roman, ragazul, pauza de la negotium, ‘ extragerea din lumea lui „a face” ‘ asa cum bine zice domnul Liiceanu. Am putea inlocui „starea gandirii” la care se refera autorul cu „starea contemplarii” care ar trebui sa faciliteze comunicarea cu Divinitatea in ambele directii .Caci ce altceva decat „a sta pe ganduri” cu privire la Dumnezeu si rosturi ( al lumii, la meu, al suferintei, fericirii, iubirii etc) ne poate da directie si energie pentru viata noastra „sub soare”?

%d blogeri au apreciat asta: