„Botezul pentru morti” – un verset dificil . Ce rost are in Biblie?

„Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi?” (1 Corintieni 15:29, NTR)

„ Şi apoi ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morti? Dacă într-adevăr morţii nu învie, de ce se mai botează pentru ei?” (1 Corinteni 15:29, VBRC)

„ Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?” (1 Corinteni 15:29, VBOR)

Luati orice traducere a Noului Testament doriti si versetul va suna practic la fel: ciudat, inconfortabil dogmatic, unii ar zice „ca nuca-n perete”.

Nu se mai gaseste alta referinta biblica la o asemenea practica. Botezul de care se vorbeste apare justificabil pe baza Invierii lui Christos, si a invierii mortilor. Fara inviere acest botez „pentru morti” nu-si are rostul – cam asta afirma apostolul Pavel.

Incercari de „atenuare”, imblanzire, domesticire au fost cu duiumul dar fara sorti seriosi de izbanda. Mai toti comentatorii biblici – indiferent de culoarea „politica”(catolici, ortodocsi, protestanti) recunosc faptul ca versetul este nu doar ciudat dar si dificil de „inregimentat” in viziunea coerenta a dogmaticii crestine.

DAR, este in canonul Noului Testament. Apare in manuscrisele vechi – deci nu poate fi banuit a fi interpolare. Este acolo de secole parca special ca un ghimpe care da batai de cap hermeneutilor crestini. Si cand se mai gasesc si cate unii, precum mormonii azi, care ti-l baga-n ochi, il aplica literal si te mai si acuza ca il ignori, devine deja o „pacoste” hiper-incomoda. De care nu poti scapa , cu care n-ai incotro decat sa ai de-a face. Aici esti si nu poti evita provocarea. E Scriptura ta, esti crestin si apostolul tau (favorit poate) ti-a lasat „bomba” fix intr-o scrisoare canonica , fix in capitolul care vorbeste despre fundatia pe care-ti intemeiezi toata credinta: invierea mortilor datorita invierii lui Christos.

Am stat si m-am intrebat „de ce?”. De ce a ingaduit Duhul Domnului sa avem in Scripturi asemenea texte( pentru ca nu e singurul, desi e cumva singular in felul lui). De ce cand ti-e lumea mai draga citind Scriptura, bucurandu-te de inviere si de importanta ei capitala pentru credinta crestina, tam-nesam iti aterizeaza in fata ochilor bonc-tronc un verset precum cel de mai sus.

Ce te faci cand dai de o asemenea „nuca tare”, si oricat de tare te-ai crede pe hermeneutica, nu prea vezi cum sa iesi la liman multumitor macar pentru exigentele propriei ratiuni si pretentii de rezonabilitate, nu mai vorbim de scopuri apologetice, eventual in fata unor atei cerberi care abia te asteapta „dupa colt” sa-ti dea in cap cu propriul verset biblic pentru ca apoi sa se puna pe ras batjocoritor.

In prima faza te scarpini in cap si te intrebi in sinea ta cine l-o fi pus pe dragul tau apostol Pavel sa scrie asa ceva. Si mai ales ce-o fi avut in cap cand o fi scris asa ceva, incat secole dupa el , zeci de mii de truditori in ale explicarii credintei si zeci de milioane de crestini sa-si bata capul cu doua randuri de text canonic de care nu poti scapa si pe care nu le prea pricepi oricat ai „sapa” in munca altora de dinaintea ta de a veni de hac sugubatului text paulin.

Probabil ca n-ai incotro decat sa te inhami la munca de arheolog de interpretari biblice si de scrieri apologetice, rugandu-te neincetat ca sa gasesti o solutie care sa te scoata din impas. Si cu cat cauti sa iesi din „mlastina” textului , cu atat de adancesti mai tare . Devii deja perplex si continuu crescand confuz. Pe de o parte te mira si dezgusta ce „solutii” au reusit unii sa gaseasca, desi bine intentionati, pe de alta parte este tu ispitit sa-ti folosesti la maximum creativitatea si fantezia in disperare de a gasi o solutie cat de „subtire” pe care sa ti-o livrezi ratiunii, iar aceasta s-o inghita fie si cu noduri .

Asa cum observa unii, textul nu este fundamental pentru intelegerea mesajului crestin al salvarii omului cazut. Invierea lui Christos nu este catusi de putin „afectata” de versetul nazdravan. Nici mantuirea mea sau a ta nu depinde de intelegerea textului care ne sfideaza. Ne putem pune intrebari vis-a-vis de text in ce priveste datoria noastra fata de salvarea altora. Dar nici salvarea altora , slava Domnului, nu sta in cele din urma in mainile noastre ci in mainile de tamplar (care era Dumnezeu) strapunse la Golgota. Si totusi… noua care vrem sa le intelegem si stim pe toate , textul ne scapa, ne sfideaza, ne provoaca. Si disconfortul asta ne displace teribil – cel putin unora.

Dar poate ca tocmai asta e problema! Nu versetul buclucas, ci pretentiile noastre si mai buclucase! De cand orice muritor care crede in Dumnezeu trebuie sa priceapa 100% Scriptura? Nu cumva suntem aroganti  cand pretindem sa avem interpretarea corecta si perfect multumitoare pentru orice iota si frantura de text biblic? Oare nu ne place – fie si inconstient –  sa ne distragem singuri atentia de la ceea ce e clar ca lumina zilei in ce priveste imbunatatirea credintei noastre spre chichite hermeneutice sau siboleturi pseudo-dogmatice? Nu merita oare ratiunea noastra umilirea, tavalirea prin praf, cand i se suie la cap ca ei nu i se poate refuza intelegerea completa, corecta si total rezonabila?

Mai ca ma ispiteste gandul ca Dumnezeu parca special a lasat in Scripturi asemenea texte pentru a ne…smeri. Ratiunea noastra are nevoie sa fie facuta de rusine. Nu suntem capabili, si bine facem ca nu suntem, sa le pricepem pe toate . Suntem „doar” oameni limitati, cu tot felul de limite, care nu de explicatii comprehensive ducem lipsa. Absenta oricaror intrebari si dileme nu dovedeste decat o patologie ingrijoratoare. Doar Dumnezeu le stie si pricepe pe toate. Noi, muritorii, suntem oamenii timpului nostru, cu orbirile lui, suntem oamenii IQ-ului individual, cat a dat Dumnezeu prin genele fiecaruia, suntem jalnic de saraci in a ne pricepe pe noi si cotidianul contingent . Ce sa mai vorbim de minuni, taine si … nuci tari hermeneutice. De-asta nu m-ar mira ca asemenea versetului „botezului pentru morti” Dumnezeu sa ne fi lasat cu dileme si paradoxuri, cu intrebari fara raspuns, spre umilirea noastra si pentru a ne vedea „lungul nasului”.

Sa nu fiu inteles gresit, nu incurajez ignoranta ca virtute. Departe de mine asa ceva, cine ma cunoaste stie foarte bine . Doar descurajez aroganta si puerilitatea pretentiilor nerezonabile ca e cazul sa stim a talmaci orice verset biblic, ca ne e la degetul mic interpretarea profetiilor , ca in fata ratiunii si stiintei singura „aroganta” permisibila este prosternarea si inchinarea la ele.

Si nu in ultimul rand , as incuraja, mai ales la anumite categorii de crestini, un respect mai viguros pentru … traditie. Traditia ca decantare in timp a unor pozitii sanatoase din punct de vedere al bunului simt hermeneutic si nu numai. De ce nu ne botezam pentru morti ca mormonii? Chit ca textul e in canonul Noului Testament! Pentru ca Biserica de-a lungul veacurilor a vazut in asemenea practica o incoerenta cu invatatura crestina generala, chiar daca versetul ne scapa intelegerii si interpretarii la nivelul de rezonabilitate pe care ni l-am dori.

Deci: smereste-te crestine, nu te semeti crezand ca le poti pricepe pe toate cum poftesti. Si mai da credit si stramosilor in credinta, ca nu esti tu primul care dai cu capul in asemenea „praguri de sus” ca sa le vezi pe alea de jos.

PS: este doar o coincidenta ca postarii ii urmeaza Duminica Tomii 🙂

”Chiar dacă … ”

Marius Cruceru

Este una dintre bucățile mele preferate. Are o istorie complicată. Versurile sînt atribuite diferitor autori. Cel mai des, lui Traian Dorz. N-am găsit confirmarea finală că ar aparține dînsului. Poate mă ajutați. Melodia provine din spațiul ex-sovietic (vedeți acordurile, inserția si-ului major septimă în succesiunea la minor, urmată de dominantă cu septimă).

sursa http://investmentwatchblog.com

Versiunea aceasta este înregistrată la lansarea cărților lui Vasile Ernu la Oradea. El a cerut acest cîntec, după ce i l-am cîntat în birou.

Este cazul să ne amintim de acest cîntec acum, după anul 2016, an în care persecuția împotriva creștinilor ne-a dăruit cei mai mulți martiri din ultimii 50 de ani, după datele VOM.

De asemenea, se poate cînta cu gîndul la Siria de acum.

Am mai comentat AICI despre cîntec, dar se pare că toate înregistrările sînt pierdute, de aceea reiau înregistrarea.

Îi mulțumesc Angelei Gherasim pentru înregistrare și editare.

Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult