Speculatii lutherane

Pentru ca luna aceasta este aniversarea Reformei protestante si o sumedenie de manifestari si elogii ii sunt dedicate, sa nu uitam de dreapta socotinta si de moderatie, evitand idolatrizarea sau supraevaluarea unora oricat de dragi ne-ar fi. Asadar, Luther despre Adam inainte de cadere:

,,Adam fusese astfel plămădit, încît dacă ar fi suferit de neajunsuri ale firii, ar fi găsit leacul [potrivit] în pomul vieţii, care i-ar fi păstrat puterile neatinse si sănătatea deplină ” Dacă primii noştri părinţi ar fi rămas în starea de nevinovăţie, copiii lor „nu ar mai fi de­pins atît de mult timp la naştere de laptele mamei, ci ar fi putut probabil, ase­menea puilor de pasăre, să se ridice deîndată şi să-şi caute singuri hrana ”

„Zămislit pentru o viaţă veşnică şi spirituală, Adam [fară păcat] ar fi ajuns să aibă parte de ea [fără să treacă prin moarte] după ce se va fi bucurat de o via­ţă fericită în rai si pretutindeni pe pămînt.”

,,Dacă Adam ar fi rămas în starea de nevinovăţie, ar fi lucrat pămîntul [. .] nu numai fară osteneală, dar truda i-ar fi fost o joacă şi o bucurie fară seamăn [ .]. Nu e de prisos să subliniem aici că omul n-a fost făcut să trindăvească, ci pentru a munci. Aşa stăteau lucrurile în starea de nevinovăţie. Sîntem aşadar îndreptăţiţi să con­damnăm trindăvia monahilor şi a monahiilor.”

„Dacă Adam ar fi continuat să trăiască în nevinovăţie [ . . . ] noi nu am fi avut nevoie de hîrtie, de cerneală, de condei, si de toată această sumedenie de cărţi după care alergăm astăzi, fără să dobîndim nici a mia parte din înţelepciunea pe care o avea Adam în paradis [ .] Dacă n-ar fi păcătuit, Adam ar fi transmis acest mic precept* (al lui Dumnezeu) tuturor urmaşilor săi, din care ar fi ieşit cei mai buni teologi, cei mai învăţaţi jurişti si medicii cei mai iscusiti”

* Acest mic precept era „Mănîncă din orice pom din rai, dar fereşte-te să mănînci din pomul cunostintei binelui şi răului”

Probabil că [pe vremea aceea] omul minca si bea. Iar alimentele se transformau în trupul lui, dar nu în felul respingător în care se transformă astăzi. Pomul vieţii [ne-]ar fi tinut veşnic tineri si n-am fi simţit niciodată neajunsurile bătrîneţii, fruntea nu ne-ar fi fost brăzdată si nu ne-am fi simţit picioarele şi mîinile si celelalte părţi ale trupului slăbite si fără vlagă. Rodul pomului [vieţii] ar fi păstrat neatinsă in om putere a lui de a zămisli si de a duce la bun sfarsit  toate muncile pină cînd va fi vernit sorocul ca el să treacă de la viaţa trupească la cea spirituală [ ]
Picioarele, ochii si urechile arată la fel cum au fost făcute în ceasul zămislirii lor.Dar ele au fost jalnic şubrezite si sluţite de păcat. Inainte de păcat Adam avea ochii mai ageri,  miros mai fin şi mai gingaş: trupul său era pe deplin în stare să zămislească şi îl asculta intru-totul.
[În vremurile acelea] iubirea dintre bărbat si femeie era curată si nevinovată. Copiii se concepeau în mod natural si, am putea spune, din ascultare. Mamele năşteau fără durere, iar părinţii îşi cresteau copiii fără atata zbucium şi greutate [ ]
E adevărat că atracţia reciprocă dintre bărbat si femeie a rămas in firea omului , la fel ca si rostul ei care este procreaţia, dar a fost întinată de îmboldirile înspăimîntătoa­re ale poftei si de marile chinuri ale facerii. Soţii înşişi încearcă un simţămînt de rusine si de stinghereală ori de cîte ori îşi unesc trupurile în mod licit de altfel, intr-atit de prezent este pretutindeni răul imens al păcatului originar. Creatia e bună e adevărat, după cum bună este si binecuvîntarea dar stricăciunea adusă de greşeala păcatului este atît de mare încat sotii nu se pot bucura de împreunare fără să se simtă stînjeniţi.

Martin Luther, Comentariul la cartea Genezei

Impactul Reformei a fost colosal. A schimbat cursul lumii. Dar ca mai mereu in viata, binele si raul au fost amestecate si in Reforma. Disensiunile si dezbinarile, radicalismele si excesele, toate au fost acolo, din „necesitate”, aparent „dincolo de bine si de rau” sub presiunea timpului si circumstantelor lui. Din doar cateva pasaje de mai sus , putem sa vedem , si sa nu uitam, ca Luther a fost tributar limitelor timpului sau si limitelor intelegerii sale. In speculatiile lui, citim framantarile, obsesiile, limitele ale lui sau ale contextului in care se afla .  Deci… sa ne pastram bine capul pe umeri , mai ales la ocazii omagiale. Toata lauda pentru ce a fost bun, si toata rezerva pentru cele ne-bune.

PS: cuvintele lui Luther imi amintesc unele ale unei doamne anume … ghici ciuperca cine-i? 🙂