Atac la Rege

” La inceputul oricărei rebeliuni există un stadiu în care Regele nu este încă el însusi ţinta atacului. Îţi spui: „Regele este de bună-credinţă. Dregătorii săi sunt cei care calcă strâmb. Ei îl reprezintă incorect şi ii strică toate intenţiile – care, sunt convins, sunt intenţii bune, ceea ce s-ar vedea dacă dregătorii le-ar lăsa să se transforme in fapte.” Prima victorie constă in decapitarea catorva dregători: doar mult mai târziu, intr-un alt stadiu, indrăzneşti să mergi mai departe şi să decapitezi regele însuşi. În acelaşi fel, atacul lansat în secolul al XIX-lea asupra Sfântului Pavel nu a fost de fapt decat un stadiu al revoltei împotriva lui Christos. Oamenii nu erau pregătiţi să-L atace în număr mare pe Însuşi Christos. Ei au făcut prima mutare care se impunea firesc – cea de a-l ataca pe unul dintre principalii Lui dregători. Tot ceea ce le era antipatic în creştinism a fost, prin urmare, atribuit Sfantului Pavel. Din nenorocire, argumentele lor nu puteau avea trecere la cei care chiar citiseră cu atenţie Evangheliile şi Epistolele; insă se pare că puţini o făcuseră, astfel că prima victorie fu câştigată. Sf. Pavel fu inculpat şi surghiunit, iar lumea a trecut la următorul pas – atacul împotriva Regelui însuşi. ”

C. S. Lewis