Atentate PC la Crezul crestin

nicene-creed

Nu mica mi-a fost surpriza – desi ar fi trebuit sa nu fiu surprins… –  cand am „descoperit” procesul insidios si nemernic prin care crestinii sunt ademeniti sa iasa de pe Calea cea stramta . Nu e cazul sa surprinda pe nimeni ca dracul si ciracii lui lucreaza intens si pervers pentru a deraia Biserica crestina, si cum altfel o poate face mai eficient decat atacand insasi nucleul credintei pe motive aparent cat mai nevinovate si bine intentionate.

Cand mi-au auzit urechile intr-o biserica din Anglia o secventa liturgica ce suna „Tatal nostru si Mama noastra” – instinctul sanatos al rutinei inchinarii a tresarit. „Mama noastra” ?! De cand „Tatal nostru” ajunse „Mama noastra”? De cand moda feminismului agresiv are avocate si avocati in interiorul asa ziselor biserici ahtiate dupa „relevanta” .

Dar cand insusi Crezul, nucleul afirmarii credintei crestine , este „ajustat” discret pentru a deveni „inclusiv” , deci „comestibil” pentru gusturile mondene ale paganilor in „blani” de crestini, deja ofensiva a fost nepermis de neglijata de „strajerii” adormiti (sau mituiti ?!) ai Sionului .

De ani buni in lumea occidentala marxismul sexist a cucerit si zdrobit reduta dupa reduta in spatiul diverselor confesiuni declarat crestine . English Language Liturgical Consultation pare a fi „interfata” lingvistica a „nevinovatelor” revizuiri menite a face „ingurgitabile” textele liturgice inclusiv pentru noua revolutie marxista culturala. Desi scopul declarat este actualizarea textelor in context ecumenic pentru uzul liturgic, misiunea lor pare a merge mult mai departe . Asa cum gasiti in Guidelines for the Revision of the ICET Texts printre criteriile revizuirilor se afla si :

Sensitivity should be shown to the need for inclusive language.

Conform unei specificari ulterioare vizand ” Inclusive language” :

 The Consultation recognized that, because of changes in the received meaning of the words, the use of “man” or “men” for “human being(s)” can be misleading and is no longer generally acceptable in liturgical texts. This necessitated changes in lines 13 and 16 of the Nicene Creed .

Carevasazica

„the use of “man” or “men” for “human being(s)” can be misleading and is no longer generally acceptable in liturgical texts.” .

Motiv pentru care au schimbat cuvintele Crezului multisecular pentru a le face „general acceptabile”, adica acceptabile cui? Cui ii pica greu la stomac cuvintele man/men ? Ghici ciuperca-ntr-un  picior…

„Pentru noi oamenii si a noastra mantuire” a devenit „pentru noi  si a noastra mantuire”. Mare scofala – vor zice  unii. Ei si? Ce atata tam-tam pentru o modificare minora? Ia sa le vedem explicatia revizuirii „luminatilor” :

Line 13.The omission of the generic “men” (Greek anthropous , Latin homines ) in apposition to “us” may appear to weaken slightly the sense of the original, but this was considered less serious than insisting on a term which is increasingly misleading or excluding as tied to only one gender. A suggested alternative, “for us all,” was rejected because of a colloquial tendency in some places to attach “all” to virtually every plural pronoun, which would diminish the force of “us” as representing the whole human race.

Incepe se se faca lumina unde bat indivizii?

Asta e linia 13 din Crez. Ne-o lumina linia 16 unde-i buba?

De la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut om.

„and became truly human” suna noua versiune revizuita – acceptabila general. De unde ofuscarea unora pe cuvantul „man”?  Deci cu ce deranjeaza cuvantul „man” ? De ce nu mai este „general acceptabil” ? Cui nu ii este acceptabil cuvantul „man”? Sa le dam cuvantul sa se explice :

Line 16.“became truly human.” The Consultation faced great difficulty in adequately rendering enanthropesanta (literally “inhumaned,” see Denzinger-Schönmetzer, editio XXXVI, no. 150, where a literal version from the original Greek is given as inhumanatus est ). In the original sequence of participles (see above on lines 7-23) this one has a pivotal place in making a link between our Lord’s taking flesh and the reality of his suffering and death. It does not represent a further stage in time beyond the incarnation, but spells out clearly the meaning of the incarnation. In some old versions of the Creed (see, for instance, Denzinger-Schönmetzer, editio XXXVI, no. 44) enanthropesanta was spelled out even more fully: “that is, taking on a complete human person, soul and body and mind and all things that belong to a human being apart from sin.” The Consultation believed that the sense was best captured by “became truly human.” It rejected a suggestion that the text should read “and became human,” as this, in common speech, implies something quite different, a change from severity to kindness. Some would have preferred to keep “and became man” as showing the particularity of the incarnation in a male person, Jesus. The Consultation rejected this as misrepresenting what the Creed affirms at this point. Neither the Greek anthropos nor the Latin homo carry male overtones as “man” in contemporary English normally does.

Ei, vazurati unde si ce ii doare pe stimabili? Aferim ! „Male overtones in contemporary English” dom’le ! Aci e buba ! De-asta toata osteneala asta cu revizuirea! Engleza asta pacatoasa nu exprima corect prin „man” nici grecescul „anthropos”, nici latinescul „homo”. Gata! de-acum rostirea Crezului va fi „generally acceptable”.

Noi, astia ce engleza viciata, vom ramane inacceptabili pastrand cuvintele Crezului asa cum le avem de peste secole. Nefericitii de noi…

%d blogeri au apreciat: