EDCR – sa revizuim, dar sa nu se schimbe nimic ! Nici greselile…

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale” – I L Caragiale, O scrisoare pierdută

Editia Dumitru Cornilescu Revizuita ( EDCR ) se vrea o revizuire jubiliara la un veac de la traducerea facuta de Dumitru Cornilescu in perioada 1921-1924. Revizorii , grupati intr-un Comitet de revizuire cu reprezentanti specialisti si la randu-i supervizat de un alt Comitet Pastoral al revizuirii – sic ! – ( de la penticostali, baptisti, adventisti si crestini dupa Evanghelie – zis neo-protestanti/evanghelici, impropriu, sau popular „pocaitii”) si-au propus sa revizuiasca/imbunatateasca/indrepteze traducerea cea mai folosita in confesiunile lor si sa o ofere auditoriului evanghelic in 2024.. 

In ciuda faptului ca in Introducerea editiei pilot se specifica clar :

Revizuirea Bibliei Cornilescu urmărește în primul rând alinierea cât mai fidelă a acestei versiuni la edițiile critice ale textului biblic.

s-ar zice ca mai degraba revizuirea depinde de exigentele comitetului redacțional si/sau pastoral și , mai ales , de idiosincraziile audienței. De ce arunc aceasta „acuza” ? Pentru ca la o privire destul de fugara pe ce a aparut deja public din revizuire, voi pomeni doar doua cazuri – cate unul din fiecare Testament , s-ar zice ca vorba conului Caragiale cu care am prefatat postarea se potriveste de minune ispravii redactorilor.

Deci:

1. Domniile lor, revizorii , au gasit cuminte si nimerit sa traduca Facerea/Geneza 43:34 fix la fel precum a facut-o Cornilescu acum un veac. Scriind despre Iosif si fratii lui : 

Ei au băut împreună cu el și s-au veselit.

Schimbarea fata de Cornilescu este doar de sintaxa – au localizat altfel „impreuna cu el”.

Care ar fi problema ?

Pai problema ar fi revizuirea in-fidela a textului. Traducerile Septuagintei Poliromului si cea Romano-Catolica sunt mai directe si mai curajoase , cu riscurile aferente desi chiar si catolicii au fost precisi doar in nota la text.

Au baut si s-au imbatat cu el. cf LXX NEC-Polirom  
Au băut și s-au veselit împreună cu el. nota literal „s-au imbatat”cf. VBRC2020  

Diferenta ar obiecta unii fani ai EDCR ar veni din textul sursa al traducerii si preferinta pentru Masoretic versus LXX/Vulgata. Ghinion ! Pentru ca revizorii au preferat textul ebraic ca fiind cel originar ( vezi Introducerea editiei pilot ) iar in Biblia dupa Textul ebraic – Geneza ( Humanitas 2007 ) textul spune clar ca si LXX NEC-Polirom si Versiunea Catolica:

Si au baut si s-au imbatat impreuna cu el. 

 Si mai stranie devine situatia cand consultam textul Bibliei dupa Textul ebraic – Geneza in softul eBiblia unde textul din soft e diferit de cel tiparit ! :

Ei au băut și s-au umplut de vin împreună cu el.

Situatia este si mai aberanta cu cat unul dintre revizori ( Emanuel Contac) a participat la ambele ispravi – atat traducerea Genezei dupa textul ebraic de la Humanitas cat si EDCR si a tradus diferit in fiecare din versiuni.

Ca sa fie dincolo de orice dubliu , traducerea recenta de referinta pentru comunitatea evreiasca romana a Pentateucului in limba romana facuta de rabinul Slomo Sorin Rosen spune clar exact ca si LXX :

Ei au baut si s-au imbatat cu el.

De ce revizuirea aici e minunata dar lipseste cu desavarsire ? De ce era nevoie de revizuire? Cornilescu insusi a incearcat, timid,o revizuire in editia ulterioara din 1931 – cea „literala” :

Și au băut și au băut bine cu el.

O alta traducere neoprotestanta NTR  incercand sa evite a zice pe fata ca s-au imbatat traduce si ea hilar : 

Ei au băut și s-au umplut de vin împreună cu el. 

Ca fapt divers si un comentariu de referinta : 

 ” However, neither the mystery of the seating arrangements nor the favoritism shown to Benjamin seems to have disturbed the party atmosphere, for plenty of alcohol seems to have put them all at their ease. „Wenham, G. J. (2002). Vol. 2: Word Biblical Commentary : Genesis 16-50. Word Biblical Commentary (424). Dallas: Word, Incorporated.

De ce aceasta invarteala in jurul cozii, sfiala hilara de a spune ca patriarhii s-au imbatat? Faptul ca Noe si patriarhii s-au imbatat sau Iuda s-a dus la curve nu inseamna sa le calcam pe urme dar nici nu ne da dreptul sa traducem cat mai … “kosher”. Banui – e doar o speculatie – ca in cazul lui Iosif a fost o strategie deliberata si dibace. Se stie ca omul la bautura isi da drunul limbii , nu se mai auto-cenzureaza, isi da arama pe fata. Oare nu asta voia Iosif cel mai mult? Si le stia limba, iar ei nu stiau ca el ii intelege perfect … Sa ma ierte patriarhul Iosif daca l-am banuit inutil, dar strategia era de folosit.

De ce nu le pot ierta eu „fratilor” revizori evitarea … revizuirii? Simplu – pentru ca nu e onesta. Indiferent de potentialele considerente pastorale anti-alcool , a traduce stramb pentru a indrepta oamenii e lipsit de caracter. Daca au tradus in EDCR dupa ebraica VT nu ar fi trebuit sa sune la fel ca editia Humanitas, tot dupa textul ebraic ?! 2. Cazul din NT ( toate textele sunt preluate via eBiblia acolo unde exista in aplicatie )
Desi Cornilescu mai pacatuieste cu traduceri partinitoare, ceea ce e remarcabil la el este faptul ca incearca macar sa se corecteze cand vede ca a gresit sau a preluat gresit de la un alt traducator ( Segond) fara sa fi verificat atent corectitudinea traducerii 

Este cazul traducerii cuvantului traditii sau predanii. Traditii apare tradus ca traditii cand este vorba de un sens negativ iar cand are sens pozitiv este tradus “invataturi”. 
Deci – „traditii” avand sens pozitiv e tradus „invataturi” in loc de „traditii” –  1 Corinteni 11:2 :

Cornilescu 1924 
Vă laud că* în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți** învățăturile întocmai cum vi le-am dat.

EDCR 2019
Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat.

Asadar nici o revizuire ! Absolut nimic, nothing, nada !Revizorii au pastrat traducerea lui Cornilescu din 1924 zice-se viciata via Segond .

Asta in timp ce Cornilescu insusi se corecteaza in traducerea literala din 1931 (!!) :

 Cornilescu literal 1931

Și vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți datinele după cum vi le-am încredințat.

Care va sa zica Cornilescu isi revizuieste in 1931 propria traducere din 1924 ( se pare preluata dupa Segond) iar la un aproape un veac dupa revizuirea lui Cornilescu, zisii revizori din 2019 nu preiau revizuirea autorului din 1931 ci mentin eroarea via Segond !!! Cerule mare ! Ce revizuire mai e si asta ? Una a la Caragiale !

Mai departe   – acelasi cuvant traditii tot cu sens pozitiv –  2 Testaloniceni 2:15

Cornilescu 1924

Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

 EDCR 2019 

Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile

 pe care le-ați primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră!

Iarasi Cornilescu insusi se corecteaza in traducerea literala din 1931 (!!) : 

Cornilescu literal 1931 

Deci dar, fraților, stați tari și țineți bine datinele

 în care ați fost învățați, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.

Care va sa zica Cornilescu iarasi isi revizuieste in 1931 propria traducere din 1924 iar la un aproape un veac dupa revizuirea lui Cornilescu, zisii revizori din 2019 iar nu preiau revizuirea autorului din 1931 ci mentin eroarea  !!! Cerule mare ! Ce revizuire mai e si asta ? Una a la Caragiale !

 In schimb cand exact acelasi cuvant grecesc are conotatie negativa, revizorii au continuat sa traduca „traditii” ca in Galateni 1:14, Matei 15:2 , Marcu 7:5 

De ce oare ?! Este vorba de o partinire „pocaita” a traducerii? Cornilescu l-a avut ca macar ca scuza pe Segond si spre cinstea lui s-a corectat in 1931 pe cat a putut. Comitetul EDCR cum se justifica pentru asa partinire? ( Nota : remarcabil in ambele exemple unde „traditii” are sens pozitiv –  1 Corinteni 11:2 & 2 Tesaloniceni 2:15 –  NTR a tradus onest : „traditii”.) Deci ?!?

Se vede ca traducerile se fac nu in functie de context, ci in functie de agenda. Cum se face, domnilor revizori,  ca il traduceti pe bietul apostol Pavel in functie de cum va pica mai bine sensul traditiei : cu minus sau cu plus ?

Cum ne explica , onest, expertii revizori aceste „coincidente” ?

Astept comitetul de revizie EDCR sa-si apere traducerea in fata lui Cornilescu insusi care in 1931 si-a revizuit greselile in timp ce epigonii contemporani nu i-au preluat corectiile.

Fascinanta Scriptura – agenții 007 ai lui Iosua si contraspionajul preotesc

Biblia este o carte fascinanta . Departe de a fi plictisitoare ( deși Levitic , Numeri , Cronici sunt aparent mai “aride” ) Biblia se pretează , nu in putine pasaje, la scenarii numai bune de … filme de Hollywood .

Așa bunăoară capitolul 2 din cartea lui Isus Navi sau Iosua,  fiul lui Nun. Ce avem noi aici ? Spionaj , contraspionaj , servicii secrete trimise pe pustii de o  frumoasa femeie conspiratoare , o evadare riscanta, coduri secrete . Toate astea in Sfintele Scripturi ? De ce nu ?

Capitolul incepe cu Iosua trimitand iscoade in Canaan. Adica spioni, adica o actiune de spionaj in toata regula  –  scopul era clar : sa iscodeasca sau cerceteze tara si fortareata Ierihonului . Spionaj in Biblie? Dacă e pentru Domnul , de ce nu ? 🙂 Cei doi agenti  007 James Bond evrei trebuie sa fi fost dintre cei mai isteti , alesi pe spranceana, capabili sa se descurce in situatiii imprevizibile, sa iasa basma curata din cele mai incalcite incurcaturi, abili in a induce in eroare – ce fel de spioni ar fi fost niste inocenti care spun „intotdeauna adevarul si numai adevarul” (?) – experti in arta disimularii . Bineinteles, niste „vulpi” perfecte – numai uitati-va cat de bine gasesc solutia pentru infiltrare in randurile inamicului – disimularea aproape perfecta : doi bărbați care merg la … bordel – ce poate fi mai putin batator la ochi, fie ei si mai bine facuti si cu vorba si tenul putin mai aparte . 

In versetul urmator deja intra in actiune contraspionajul canaanit, Oricat de bine s-ar fi infiltrat spionii, regele si secret service-ul Ierihonului erau pe faza. Regele stie exact cand s-au infiltrat spionii evrei si scopul lor : spionaj militar. In versetul 3 vedem ca deja ii localizase pe spioni, la prostituata Rahav,  unde isi trimite trupele de mascati pentru a se ocupa de intrusi.Urmeaza somarea femeii sa-i predea pe agentii evrei cu prezentarea mandatului de retinere si motivarea lui : ” pentru că au venit să exploreze toată țara!”” ( VBRC).
Numai ca prostituata deja hotarase sa-si tradeze regele si a avut timp sa-i ascunda pe spioni pentru a le proteja vietile si misiunea . Dupa cate se vede Rahav nu era doar frumoasa – nu orice femeie avea calitatile necesare profesiei cu pricina – ci si isteata . Nu neaga venirea strainilor – era clar ca secret service-ul era prea bine informat, ci neaga doar ca ar fi stiut de unde sunt. Apoi croseteaza o poveste cat mai credibila si trimite baietii de la contraspionaj pe pustii, pe o pista falsa. Se pare ca a fost atat de convingatoare incat contraspionajul nu o banuie decat de bune intentii si drept urmare se duce pe pista falsa nascocita de Rahav. O femeie nu doar frumoasa, dar si isteata foc si curajoasa foarte.
Si totusi, o femeie: temătoare și .. pragmatica – asa o vedem in versetul 9. Se duce la spionii evrei acolo unde ii ascunsese atat de eficient, se destainuie si le „vinde” informatii pretioase despre starea de spirit a concetatenilor si despre spaima si panica cetatii ei in fata ofensivei evreiesti. Asa se explica – prin starea de panica a regelui si mai marilor – cât de prompt a fost contraspionajul lor : erau terifiați , cu ochii in patru, sa nu treaca nici musca fara ca regele si secret service-ul sa stie imediat. 

Apoi femeia le cere sa ii fie crutata viata ei si familiei ei in schimbul serviciilor aduse spionilor evrei. 

Dupa ce primeste asigurarile ferme ale spionilor, ea le planuieste si organizeaza evadarea extrem de riscanta din cetate. Rahav este inteligenta, pragmatica, dovedeste un sange rece si o perspicacitate exceptionala in conditii de stres extrem –  trebuie sa ne inchipuim cam cat de panicati erau paznicii cetatii cand secret service-ul nu a reusit sa captureze spionii. Nu doar ca ii ajuta sa evadeze, dar le da si indicatii valoroase pentru succesul evadarii, ii direcționează și le dezvăluie un plan de acțiune de parca știa protocoalele de lucru ale contraspionajului țării ei. La despartire spionii si conspiratoarea stabilesc un cod secret prin care femeia urma sa-si salveze familia. Imediat cum au evadat ei , Rahav a și arborat codul salvării – atat de iminenta credea invazia lor . Capitolul se termina cu revenirea celor doi James Bond evrei in tabara lor raportand succesul misiunii spionajului evreisc : sunt total demoralizați , avem mâna liberă la cucerirea fortaretei.

Si nu e singura istorie din Biblie care se preteaza la scenariu de film reusit . Inca un exemplu : istoria loviturii de palat a printului Absalom impotriva tatalui sau, marele rege David. Incepand de la 2 Samuel 13 ne este prezentata samanta razboiului civil inceput de Absalom impotriva regelui, tatal sau : unul din fii lui David , Amnon, violeaza o sora vitrega a lui ,Tamar, fiica a lui David si ea. Absalom jura razbunare pentru incestul comis asupra sorei lui si ulterior se razbuna pe violator, apoi fuge de judecata care il astepta. In capitolul urmator se negociaza – printr-o stratagema abila a generalului Ioab  – revenirea in gratiile regelui a fugarului rebel. Intr-un final printul razbunator se intoarce si este gratiat si iertat. Drept rasplata , printul incepe o campanie masiva de manipulare si deturnare a simpatiei populare dintre regele David spre …sine – capitolul 15. Folosind mijloacele de manipulare si propaganda din epoca de dinainte de tipar,radio, tv si internet , printul uneltitor reuseste in final o lovitura de palat iar regele e nevoit sa fuga in exil, urmarit amenintator si hartuit de trupele trecute de partea rebeliunii. Si aici intra in actiune spionajul regelui David : in fata tradarii unui consilier extrem de eficient, Ahitofel al carui sfat atarna foarte greu, ajuns acum in tabara insurgentilor ( 2 Sam 15:31) , David activeaza o retea de spionaj cerandu-i lui Husai sa se infiltreze in tabara lui Absalom cu scopul de a-i furniza informatii despre planurile printului uzurpator si a anihila istetimea sfaturilor tradatorului Ahitofel. 

2 Samuel 15:32-37 Când Davíd a ajuns în vârf, unde s-a prosternat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușái, archéul, [a venit] înaintea lui cu haina sfâșiată și cu capul acoperit cu țărână.

 Davíd i-a zis: „Dacă treci cu mine, îmi vei fi o povară.

Dar dacă te vei întoarce în cetate și-i vei spune lui Absalóm: «Slujitorul tău sunt, rege; până acum am fost slujitorul tatălui tău; de acum sunt slujitorul tău», vei dejuca pentru mine sfatul lui Ahitófel.

Oare nu vor fi cu tine acolo Sadóc și Abiatár, preoții? Orice cuvânt vei auzi în casa regelui, fă-l cunoscut preoților Sadóc și Abiatár!

Iată, sunt acolo cu ei cei doi fii ai lor: Ahimáaț, [fiul] lui Sadóc, și Ionatán, [fiul] lui Abiatár! Trimiteți-mi prin ei orice cuvânt veți auzi!”.

Hușái, prietenul lui Davíd, a mers în cetate când Absalóm a intrat în Ierusalím.

Ce avem noi aici? Un alt consilier important al lui David , Husai, care se infiltreaza in tabara lui Absalom , simuland fidelitatea pentru printul rebel, doar pentru a-l spiona si a-l elimina punand astfel capat razboiului civil si insurectiei. Reteaua de spionaj urma sa functioneze pe filiera preotilor Sadoc si Abiatar si a fiilor lor . 

Sa mai spuna cineva ca Biblia este o carte de adormit copiii … 🙂

Biserica – declinul și limitele ei

Ultimul recensământ din Romania – sub aspect religios – precum si ultimele vesti despre declinul numeric al creștinilor din Occident – de exemplu din Regatul Unit – au adus in atentie degringolada crestinismului in tari traditional majoritar crestine si temerea unora de extinctia (in cateva decenii) crestinismului in anumite zone din ce in ce mai secularizate. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, regretatul papa Benedict al XI-lea a fost criticat ca un „inflexibil” si dur catolic in ce priveste ecumenismul si raportarea la religiile non-abrahamice. Adept ferm al dictonului „Extra ecclasiam nulla salus„, fostul papa a parut sa sa acrediteze ideea ca BisericA poate fi numita doar cea romano-catolica ( asa cum si ortodocsii cred despre ortodoxie…). Ceilalti… „entitati crestine” mai mult sau mai putin apropiate Bisericii.

Intre aceste doua Scylla si Caribda se regaseste insasi problematica identitatii crestine si soarta ei.In definitiv cine este crestin si membru al Bisericii ? Pentru ca de raspunsul la acesta intrebare depinde si soarte Bisericii de care unii se arata ingrijorati.

Parintele Nicolae Steinhardt scria :

Părintele C. Galeriu despre deviza: Extra ecclasiam nulla salus.
Da, desigur, nu există mântuire în afara ecleziei, a Bisericii. Dar putem fi oare noi siguri că Dumnezeu nu are despre Biserică o concepţie mai largă decât a noastră? Nu cumva prin acest cuvânt, restrictiv în gura noastră, El înţelege ceva mult mai cuprinzător, poate însăşi creaţia Sa?… Jurnalul fericirii p 349 (Manuscrisul de la Rohia)

S-ar zice ca aceasta viziune „liberala” a parintelui Galeriu rezolva cumva problema exclusivismului diverselor confesiuni crestine. Intr-adevar, in afara Bisericii nu exista mantuire, doar ca nu orice .. „entitate crestina” 🙂 care se pretinde Biserica are si dreptate in a nega celorlalti calitatea de crestin si apartenenta la Biserica.

Sa existe oare sprijin in Scripturi pentru asemenea „erezie” ?

Scriind crestinilor din Roma , sfantul apostol Pavel/Paul spunea ( citez din versiunea romano-catolica 2020):

Romani 2:28-29 Căci nu cel care pe dinafară [se arată iudeu] este iudeu, nici circumcízia nu este aceea [care apare] pe dinafară, în trup.
Ci [iudeu] este cel care-i iudeu pe dinăuntru, iar circumcízia este aceea a inimii, în duh, și nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Daca inlocuim „iudeu” cu „crestin” si „circumcizie” cu „botez” cam cum ar suna ?

Căci nu cel care pe dinafară [se arată crestin] este crestin, nici botezul nu este aceea [care apare] pe dinafară, în trup.
Ci [crestin ] este cel care-i crestin pe dinăuntru, iar botezul este acela a inimii, în duh, și nu în litera [Legii]: lauda acestuia nu-i de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Unii vor protesta si vor spune ca nu asta spune apostolul si ca echivalentele sunt discutabile. Si totusi, principiul nu este acelasi? De ce nu ar fi?

De ce nu ar fi mai ales daca e sa corelam spusele din capitolul 2 cu cele din capitolul 8 tot din Romani ( citez din versiunea sinodala ortodoxa Anania Bartolomeu:

Romani 8:9 Dar voi nu sunteți în trup, ci în Duh, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
Romani 8:14 Fiindcă toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.

Criteriul apartenentei la familia lui Dumnezeu, Biserica , asa cum bine intuia parintele Galeriu, este altul decar granitele confesionale adesea artificiale si nazuroase. Apostolul face din calauzirea si locuirea de catre Duhul lui Dumnezeu semnul distinctiv al apartenentei la familia lui Dumnezeu. Crestin nu este cel aratat „pe dinafara” si cu „tidula” botezului pe piept asa cum evreu adevarat nu este cel circumcis ci iudeu adevarat este cel circumcis cu inima, in duh, nu in litera.

Asa vazand lucrurile, statisticile recensamintelor au prea putin de-a face cu realitatea duhovniceasca si mult mai mult de a face cu sectarismul, exclusivismul, propaganda, prozelitismul si … cifrele pe baza carora sunt primite subventii de la stat. Indiferent ca in Anglia procentul crestinilor declarati devine minoritar sau ca in Romania Biserica ortodoxa ar fi pierdut 2,3 milioane de credincioși într-un deceniu crestinii sunt cei botezati cu inima , in duh, cei locuiti si calauziti de Duhul Domnului .