Wesley Covenant Prayer

The Prayer

I am no longer my own, but thine.
Put me to what thou wilt, rank me with whom thou wilt.
Put me to doing, put me to suffering.
Let me be employed for thee or laid aside for thee, exalted for thee or brought low for thee.
Let me be full, let me be empty.
Let me have all things, let me have nothing.
I freely and heartily yield all things to thy pleasure and disposal.
And now, O glorious and blessed God, Father, Son and Holy Spirit, thou art mine, and I am thine.
So be it.
And the covenant which I have made on earth, let it be ratified in heaven. Amen.

(as used in the Book of Offices of the British Methodist Church, 1936).

About

Covenant Prayer From John Wesley’s Covenant Service , 1780 pdf

„Spiritul Catolic [universal]” de rev. John Wesley

Spiritul Catolic[universal]

De rev. John Wesley

„ A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”.

Ionadab a răspuns: „Este”.

„Dacă este, dă-mi mâna”

(2 Regi 10:15)

Iubeste-ti prietenii si dusmanii

Porunca de a-ti iubi numai apropiatii/vecinii si prietenii, si de a-ti uri dusmanii, a fost o inveninata interpretare a legii VT care a fost inlocuita de o alta porunca mai buna in NT. Porunca de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti ( Lev 19.18) este acceptata de oricine chiar daca noi nu o ascultam. Isus a spus:

„43. Aţi auzit că s-a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău.
44. Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,
45. ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ”(Matei 5:43-45)

Iubire aparte pentru semenii crestini

Dragostea noastra ar trebui sa fie universala/atot-cuprinzatoare, totusi ar trebui sa avem o afectiune aparte pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu . David spune:

„ În sfinţii care sunt pe pământ, în cei puternici, în ei era toată plăcerea mea. ”(Psalmi 16:3)

Si Isus spune:

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii”. (Ioan 13:34-35)

Aceasta este iubirea asupra careia Ioan a insistat de atatea si atatea ori:

„Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi trebuie să ne dăm vieţile pentru fraţi. Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire.  În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. ”(1 Ioan3:11,16; 4:7-8,10-11)

Putem sa fim de acord sa fim diferiti?

Oricine este de acord ca ar trebui sa avem o iubire aparte pentru cei care iubesc pe Dumnezeu, dar este o realitate din viata de zi cu zi  ca nu oricine chiar si face asa. Chiar printre crestini este dificil sa gasesti oameni care se iubesc unii pe altii in ascultare de porunca lui Isus.( Ioan 13.34). Sunt doua obstacole care impiedica asta. Primul este ca crestinii nu gandesc identic; si, in consecinta , al doilea obstacol este ca ei nu pot actiona identic.

O diferenta de opinii poate impiedica o unitate exterioara, dar  n-ar trebui să împiedice unitatea spiritului. Putem sa nu gandim la fel, dar putem fi de acord sa diferim. Toti copiii lui Dumnezeu ar putea sa fie uniti in ciuda micilor diferente dintre ei.

Exemplul lui Iehu

Iehu ne ofera un bun exemplu in aceasta privinta. Sa citim dupa cum urmeaza:

„ A plecat de acolo şi l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, [care venea] înaintea lui. L-a salutat şi i-a zis: „Este inima ta dreaptă, aşa cum este inima mea faţă de inima ta?”.

Ionadab a răspuns: „Este”.

„Dacă este, dă-mi mâna”

Textul se imparte in doua, si asa va fi si tratat in predica mea:

  1. Intrebarea lui Iehu pentru Ionadab: Gandim la fel. Ma sustii?
  2. Raspunsul lui Ionadab: Te sustin si remarca ce urmeaza a lui Iehu: „Dacă este, dă-mi mâna”
  3. Intelesul/semnificatia frazei : “spiritul catholic”

I. Gandim la fel. Ma sustii?

Intrebarea lui Iehu

Sa aruncam o privire la intrebarea pe care Iehu i-o pune lui Ionadab: Gandim la fel. Ma sustii?

In primul rand sa notam ca Iehu nu-l intreaba pe Ionadab despre credintele lui religioase, desi este evident ca acesta din urma sustinea unele idei foarte neobisnuite. Ele i-au afectat stilul de viata si pe cel al urmasilor sai de-a lungul mai multor generatii. Asta este clar din pasajul pe care profetul Ieremia l-a scris multi ani mai tarziu:

„I-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe fiii lui şi toată caa recabiţilor şi i-am făcut să vină la casa Domnului, la camera fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, care era lângă camera căpeteniilor, care era deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul pragului.Am pus înaintea fiilor casei recabiţilor vase pline cu vin ţi cupe şi le-am zis: «Beţi vin!»”.
Dar ei au zis: „Nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit: «Să nu beţi vin nici voi, nici fiii voştri în veci!Case să nu construiţi, sămânţă să nu semănaţi şi vie să nu plantaţi, nici să nu aveţi decât doar corturi ca să locuiţi toate zilele voastre şi să trăiţi multe zile pe pământul unde locuiţi ca străini!».Noi am ascultat de glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, în tot ce ne-a poruncit, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre.Nici să nu ne construim case, ca să le locuim, şi nu avem nici vii, nici ogoare şi nici sămânţă,ci locuim în corturi: am ascultat şi facem tot ceea ce ne-a poruncit Ionadab, tatăl nostru. ” (Ieremia 35:3-10)

Viziuni foarte diferite

 Totusi Iehu, faimos pentru “condusul carului ca un nebun” ( 2 Regi 9:20) atat in ce priveste problem de condus carele cat si in cele religioase, nu s-a poticnit de opiniile/convingerile lui Ionadab. Niciunul dintre ei nu s-a framantat cu privire la punctele de vedere ale celuilalt.

Presupun ca multi oameni buni din zilele noastre au convingeri destul de singular/minoritare ca si Ionadab. Atat timp cat cunoasterea umana este limitata va fi imposibil pentru oricine sa fie de acord cu orice.

Este evident că dacă nu toți suntem absolut perfecti, suntem nevoiti sa fim diferiti si în religie și stilul de viață. Acest lucru este valabil pentru întreaga istorie umană, din trecut, prezent și viitor.

Poate gresesc.

 Nu-mi pot imagina pe cineva sustinand o opinie pe care o crede gresita, astfel fiecare dintre noi trebuie sa fie sigur ca propriile opinii sunt corecte. Pe de alta parte cu greu putem presupune ca toate opiniile noastre, luate impreuna, pot fi corecte. Cunoasterea umana este limitata si este inevitabil ca sa facem greseli. Oamenii cinstiti recunosc ca pot gresi in unele aspect, chair daca  nu stiu précis unde anume sunt gresiti

Dar cum am putea spune exact cat de departe ajungem cu erorile noastre? Suntem afectati de  ignoranta si preconceptii adanc inradacinate . În ce măsură suntem responsabili pentru greșelile noastre?

Libertarea de opinie

Toti oamenii intelepti ar trebui sa permita altora aceeasi libertate de constiinta/opinie pe care ei insisi o pretend pentru ei. Daca  nu doresc ca altii sa-si impuna convingerile asupra lor, atunci ei ar trebui sa spuna simplu: Gandim la fel. Ma sustii?

Inchinarea nu intra in discutie

In al doilea rand , observati ca Iehu nu-l intreaba pe Ionadab despre modul de inchinare, desi este mai mult decat evident ca exista o diferenta mare de perspective intre ei. Sunt aproape sigur ca Ionadab si descendentii lui s-au inchinat lui Dumnezeu la Ierusalim, pe cand Iehu nu: Iehu a fost mai interest de guvernare decat de religie.Si desi el i-au ucis pe inchinatorii lui Baal si a exterminat religia lor, totusi el a continuat sa se inchine la viteii de aur instituiti de Ieroboam ( 2 Regi 10:29)

Surprinzatoarea varietate a inchinarii crestine

Atâta timp cât există o varietate de opinii vor fi diferite moduri de închinare la Dumnezeu, chiar și în rândul celor mai sinceri si de buna-credinta oameni , din moment ce diferite opinii produc diferite practici. De asemenea, de-a lungul istoriei oamenii au diferit pe scară mai largă în opiniile lor despre Dumnezeu mai mult decât au diferit despre orice altceva. Deci, nu este surprinzător faptul că închinarea lui Dumnezeu este mai variată decât orice altă activitate umană. Am putea înțelege acest lucru, probabil, printre păgâni, a căror cunoaștere a lui Dumnezeu este destul de rar, dar mi se pare ciudat că creștinii se închină într-o varietate de moduri, chiar dacă toți sunt de acord că

„Dumnezeu este Duh, și numai prin puterea Duhului I se pot închina oameni lui Dumnezeu

asa cum este El într-adevăr. „(Ioan 4,24).

Nici o constrangere in religie

Cum am putea alege o formă a cultului creștin dintre atatea paradigme diferite? Eu cred că nimeni nu ar trebui să dicteze că un model si numai unul anume trebuie utilizat de toată lumea. Fiecare dintre noi trebuie să urmeze cu sinceritate propria noastră conștiință și sa umble in cea mai bună lumină pe care o avem. Dumnezeu nu a dat nimanui dreptul de a forța pe alții să urmeze o anumită formă de închinare. Trebuie sa ne auto-examinam bine stiind ca  intr-o zi va trebui sa dam socoteala lui Dumnezeu de ceea ce am facut .

Pericolele unei biserici oficiale

Fiecare urmaș al lui Isus este obligat prin natura creștinismului să fie membrul unei sau altei congregatii, dar este propria noastră conștiință care decide carei congregații sa aparținem și ce formăm de cult adoptăm. Știu că de obicei se presupune că, dacă suntem nascuti in Anglia ar trebui să aparținem bisericii numită „Biserica Angliei” și să ne închinam în maniera anglicana. Am sustinut puternic acest punct de vedere pentru mine, dar încep să mă răzgândesc, pentru că sunt prea multe dificultăți ce deriva din această poziție. Pentru a da un singur motiv, rapeste dreptul la libertatea de constiinta personala. Dacă s-ar fi insistat asupra acestei reguli în trecut,n-ar mai fi existat Reforma [protestanta].

Prima mea intrebare

Nu indraznesc sa impun stilul meu de inchinare altora. Cred ca ma inchin in acelasi fel cum a facut-o biserica primara, dar altii pot sa nu fie de acord cu mine. Deci cand ma intalnesc cu alti crestini prima data, nu-i intreb carei denominatii ori biserici apartin, sau daca au aceeasi forma de guvernare a bisericii cum are biserica mea, ori daca sunt de aceeasi parere cu mine despre semnificatia si ritualul sacramentelor. Poate ca ei nu au deloc sacramente. Putem discuta despre aceste lucruri mai tarziu, daca chiar e necesar. Nu, prima mea intrebare la inalnirea cu alti crestini pentru prima data este : Gandim la fel. Ma sustii?

Criteriile creștine

Dar ce înseamnă această întrebare? Nu contează ce credea Iehu, vreau să știu ce înseamnă când se pune intre creștini .

Primul lucru pe care il semnifica este aceasta: Este inima ta cinstita cu Dumnezeu? Crezi in Dumnezeu? Cunosti măreția lui, înțelepciunea și puterea,dreptatea Lui, mila și adevărul? Accepti autoritatea Lui in toate  pentru gloria Lui și binele tuturor celor care îl iubesc? Traiesti in fiecare zi increzandu-te în El, chiar dacă nu-L poti vedea?

Crezi in Isus?

Crezi in Domnul nostru Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, crucificat pentru noi? Traieste El in inima ta prin credinta? Esti hotarat sa te increzi in El, mai degraba decat sa te increzi in faptele tale ca mijloc al mantuirii? Ii ceri ajutorul ca sa  traiesti vieata de credinta care duce la viata vesnica?

Il iubesti pe Dumnezeu?

Il iubesti pe Dumnezeu cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata mintea ta si cu toata puterea ta ? ( Marcu 12.30) Iti da Dumnezeu o fericire totala? Il lauzi mereu si-I multumesti? Cu Dumenzeu ca centru al tuturor dorintelor tale, iti aduni o comoara in ceruri si socotesti posesiunile pamantesti fara valoare? A biruit iubirea lui Dumnezeu iubirea ta pentru lucrurile pamantesti?

Lucrezi pentru Dumenzeu?

Lucrezi pentru Dumenzeu? El te-a trimis pe acest pamant pentru o scurta perioada sa faci ceva anume pentru El. Cand iti vei fi terminat lucrarea El te va lua inapoi la ceruri. Esti tu preocupat sa-ti faci treaba? Sunt toate conversatiile si afacerile tale concentrate pe glorificarea lui Dumnezeu in toate lucrurile, multumindu-I in numele lui Isus?

Te face iubirea lui Dumnezeu sa doresti sa-L servesti cu respect? De ce te temi mai mult – sa ajungi in iad sau sa-I displace lui Dumnezeu? Urasti raul? Poti spune , impreuna cu Pavel, “mă străduiesc să am întotdeauna o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.”? (Fapte 24:16)

Iti iubesti aproapele?

Iti iubesti aproapele ca pe tine insuti? ( Lev 19:18) Prin “aproapele” inteleg fiecare fiinta umana. Iti iubesti dusmanii? Dar ce zici despre vrajmasii lui Dumnezeu; poti sa-I iubesti pe aceia nelegiuiti si nerecunoscatori? Arati asta prin a-i binecuvânta pe cei care te blestemă, si te rogi pentru cei care te defăimează? (Luca 6:28)

Iti arati iubirea prin ceea ce faci? Faci bine oricui, vecin sau strain deopotriva, prieten sau dusman, bun sau rau? Ii ajuti in orice mod cu tot ce poti mai bine? Daca poti raspunde “da”  la toate aceste intrebari, atunci “gandim la fel”.

II. Da-mi mana ta

Acordul total nu este cerut

Daca asa stau lucrurile atunci da-mi mana ta. Nu spun: “fii de acord cu mine in toate”, nu vreau si nu ma astept la asta. Nici nu inseamna “ voi fi de acord cu tine in toate” pentru ca nu pot fi. Nu-mi aleg convingerile mele. Tu pastreaza-ti opiniile; eu mi le pastrez pe ale mele la fel de puternice ca intodeauna.. Si hai sa nu incercam sa ne convertim unul pe altul. Sa nu discutam despre opiniile noastre diferite; doar da-mi mana ta.

Nu trebuie sa fii de acord cu mine

Cand spun: “Da-mi mana ta”, nu intelege ”inchina-te in felul meu”, asa cum nici eu nu inteleg sa ma inchin in stilul tau. Astea sunt lucruri care nu le putem schimba. Amandoi trebui sa traim conform convingerilor noastre. Eu cred ca forma episcopala de conducere bisericeasca este scripturala si apostolica. Daca tu crezi ca stilul prezbiterian sau independent sunt mai bune, atunci ramai cu convingerile tale. Eu cred ca botezul ar trebui administrat pruncilor, fie prin scufundare , fie prin stropire. Daca tu gandesti diferit, atunci pastreaza-ti convingerea ta. Eu cred ca rugaciunile scrise sunt cele mai bune pentru slujbele din biserica. Daca tu preferi sa te rogi improvizat, atunci fa asa. Eu cred ca cele doua sacramente ar trebui administrate. Tu poate ca nu esti de acord. Nu am nici o dorinta sa coincidem asupra acestor aspecte. Daca “tu si mine gandim la fel” si iubesti pe Domnul si omenirea, atunci nu-ti cer mai multe,” da-mi mana ta”.

Iubeste-ma ca pe un prieten crestin

 As vrea mai intai sa-mi arati iubirea ta ca si crestin, ca un impreuna cetatean al Noului Ierusalim, un confrate-soldat angajat in aceeasi batalie sub Isus, aceeasi Capitan al salvarii noastre. Aceasta iubire intre crestini ar trebui sa depaseasca iubirea pe care noi o aratam restului omenirii, sau dusmanilor nostri, sau vrajmasilor lui Dumnezeu.

Iubirea noastra reciproca ca si crestini ar trebui sa fie rabdatoare si nu ma invidia daca lucrarea mea pentru Dumnezeu este mai plina de succes decat a ta. Te rog nu te lasa provocat de slabiciunile mele sau de comportamentul meu nebunesc. Iarta-ma cand ti se pare ca nu-L ascult pe Dumnezeu. Nu gandi rau despre mine. Nu-mi expune caderile si scaparile altora. Incearca sa gandesti despre mine cat mai pozitiv, incearca sa pui cele mai bune intentii in toate cuvintele si actiunile mele.Daca auzi ca am gresit cu ceva, spera ca nu ai auzit bine, sau ti s-a prezentat distorsionat, sau cel putin ca am facut ce am facut cu cele mai bune intentii sau ca am cedat subit ispitei.. Spera ca mai presus de toate, erorile vor fi indreptate de harul lui Dumnezeu, si cele gresite puse la locul lor prin mila aratata in Isus.

Roaga-te pentru tovarasul tau crestin

In al doilea rand , as dori sa-mi arati iubirea ta ca crestin rugandu-te pentru mine, cerandu-i lui Dumnezeu sa indrepte orice este rau in viata mea. Roaga-te ca sa putem gandi din ce in ce mai asemanator, atat despre Dumnezeu cat si despre ceilalti semeni ai nostri. Raoga-te ca eu sa fiu si mai puternic convins despre realitatile spirituale invizibile si despre dragostea lui Dumnezeu in Isus. Roaga-te ca credinta mea sa devina mai puternica, ca eu sa fiu mai activ in a implni voia lui Dumnezeu si mai atent in a ma retine de la rele.

Incurajeaza pe tovarasii tai crestini

In al treilea rand, vreau sa-mi arati iubirea ta ca si crestin prin a ma incuraja sa fac mai mult pentru Dumnezeu. Vorbeste-mi iubitor cand ai ocazia si spune-mi orice crezi ca mi-e spre bine. Ajuta-ma sa continui mai eficient lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat-o sa o fac , mai ales daca gandesti ca o fac pentru mine mai degraba decat pentru Dumnezeu. Nu te teme sa-mi spui ceea ce ma va intari in slabiciunea mea sau ma va face in orice fel un mai eficient lucrator pentru Dumnezeu.

Ajuta-ti tovarasii crestini

In ultimul rand arata-mi iubirea in fapte ca si prin cuvinte sincere. Alatura-mi-te in lucrarea lui Dumnezeu cat de mult poti, fara a-ti compromite propriile convingeri si practici. Vorbeste de bine lucrarea lui Dumnezeu, oricine ar indeplini-o, si vorbeste-i de bine pe lucratorii Sai. Simte impreuna cu ei cand sunt sunt la ananghie si ofera-le asistenta, asa incat ei sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tine.

O promisiune solemna

Indiferent de asistența spirituală sau materială pe care le astept de la tovarasii mei, promit să le dau în schimb tot ce-mi sta in putere si am mai de calitate. Fac această promisiune în numele tuturor celor ale căror inimi sunt împăcate cu Dumnezeu și cu semenii lor, astfel încât să ne putem iubi unii pe alții așa cum Isus ne-a iubit.

III. Spiritul catolic

Nu pretinde ca diferentele de credinta nu conteaza

In concluzie vreau să ma bazez pe tot ce am spus până acum pentru a explica ce se înțelege prin „spirit catolic” . Acesta este un termen care a fost înțeles greșit grosolan și aplicate în mod eronat.

Este clar ce nu este spiritul catolic. In primul rand, nu este indiferenta fata de toate opiniile.  A da fiecarei opinii aceeasi greutate este un blestem nu o binecuvantare. Oamenii cu un adevarat spirit catolic nu sunt in aceasta postura; ei stiu unde se situeaza in ce priveste principalele puncte ale doctrinei crestine. Este adevarat , ei sunt deseori gata sa ia in considerare alte opinii, dar asta nu inseamna ca ei isi vor si schimba vederile lor proprii. Ei nu incearca sa contopeasca doua doctrine contradictorii intr-una singura.Unii oameni spun ca ei au un spirit catolic cand in realitate ei au o intelegere confuza; mintile lor sunt in ceata, un talmes-balmes de opinii. Eu spun unor asemenea oamnei: ti-ai pierdut directia, nu stii ca te-ai ratacit. Poti crede ca ai spiritul lui Hristos, dar de fapt esti aproape de spiritul lui antihrist. Mergi si invata doctrinele de baza ale Evangheliei si atunci vei avea adevaratul spirit catolic.

Nu pretinde ca diferitele stiluri de inchinare nu conteaza

In al doilea rand, un spirit catolic nu este o indiferenta fata de varietatea de modalitati de inchinare si ritualuri exterioare. Oamenii cu un adevarat spirit catolic nu au nici o indoiala cu privire la valoarea formei lor specifice de inchinare. Ei cred ca este atat scripturala cat si rezonabila, mai mult deci decat alte forme de inchinare. Deci, in loc de a hoinari de la o biserica la alta, ei se ataseaza propriei lor modalitati de inchinare si il lauda pe Dumnezeu pentru ea.

Ataseaza-te unei biserici locale

In al treilea rand, un spirit catolic nu este o indiferenta fata de toate congregatiile. Oamenii cu un spirit catolic adevarat sunt fideli unei singure biserici locale , uniti cu ei in spirit si in toate legaturile partasiei crestine. Acolo ei se alatura in inchinare si pentru sacramente, in rugacine si lauda, in post si ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu predicat. Acolo ei vegheaza unul asupra altuia in dragoste reciproca, averitazi, incurajari, mangaiere si in fiecare mod se pot consolida ridicandu-se unul pe altul in credinta. Biserica locala devine caminul lor spiritual care le ofera ce le e necesar pentru nevoile lor.

O baza sigura pentru a merge mai departe iubitor

 Oamneii cu un spirit catolic sunt siguri de principiile lor crestine , ei sunt increzatori ca modul lor de inchinare la Dumnezeu este cel mai bun pentru ei, si ei sunt membrii unei biserici anume. Dar dincolo de aceasta ei isi arata iubirea lor pretutindeni in jurul lor, apropiatilor si strainilor, prietenilor si dusmanilor. Aceasta iubire este o iubire catolica sau universala; si iubirea catolica/universala este un spirit catolic/universal.

Rezumat

Pentru a rezuma: crestinii cu un spirit catolic intind o mana catre toti aceia ale caror inimi sunt in acord cu ale lor. Ei lauda pe Dumnezeu pentu propria lor ortodoxie, inchinarea lor bazata pe Scriptura si apartenenta lor la o biserica crestina. In acelasi timp ei iubesc pe toti cei care cred in Isus indiferent de credintele si ritualurile lor de inchinare, sau oricarei denominatiuni i-ar apartine. Ei privesc pe tovarasii lor crestini ca prieteni si frati in Domnul, si ei asteapta sa fie cu ei in ceruri. Ei se roaga pentru tovarasii lor crestini si le doresc binele in tot ceea ce fac. Ii ajuta in ce priveste bunastarea materiala si spirituala, chiar pana acolo incat sa-si dea viata de dragul lor daca este cazul.

O chemare spre o mai larga partasie crestina

Ganditi-va la asta, voi care va pretindeti crestini! Daca aveti deja un spirit catolic, continuati-va  lucrarea buna. Daca ai fost rezervat in modul de tratare cu alti crestini, multumeste lui Dumnezeu pentru ca problema ti s-a clarificat acum. Viata traita in acest spirit catolic este calea regala a iubirii universale. Nu fi ezitant, accentueaza puternic,ferm in credinta crestina si in adevarata iubire catolica/universala pana cand aceasta iubire te va absorbi pentru vesnicie.

_________________________________________________________________________________________

PS: desi traducerea de mai sus este una „bruta”, nefinisata si necorectata –  m-a interesat popularizarea predicii in limba romana in ciuda eventualelor mici erori ; din cate stiu este o traducere in premiera, nu am cunostinta de vreo traducere in limba romana a predicilor „clasice” ale lui John Wesley ; cei mai pretentiosi pot gasi versiunea originara aici +  o versiune intr-o limba engleza actualizata aici

PPS : am o „banuiala” trista ca mediul evanghelic romanesc este prea partinic , prea „shiboletizat” ca sa primeasca prea favorabil „doctoria” lui John Wesley; predica este insa mai mult decat necesara si nu spun asta din perspectiva unui ecumenism superficial si neautentic ci din perspectiva unei „mancatorii” „inter-crestine” care se hraneste din aroganta si suficienta confesionala si din lipsa disponibilitatii pentru un dialog real, pornit din Iubire si tintit spre Iubire

Wesley,credinta vie si sfintirea

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”: teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina – Volumul V

Este remarcabila „coalitia” lui Wesley cu viziunea ortodoxo-catolica a sfintirii prin prisma „credintei care lucreaza prin iubire”. Spre deosebire de Luther si Calvin, ale caror pozitii virulent anti-catolice, au dus la pozitii dezechilibrate, Wesley a avut intelepciunea „temperantei” , a inteleptei cai de mijloc: a respins „excesele sfintirii” de la ortodocsi si catolici ( mijlocirea Fecioarei, sfintilor, icoanelor, preotilor, tainelor) dar a pastrat continuitatea cu cea mai pura traditie evanghelica a sfintirii. Evitand atat extremele protestante cat si pe cele ortodoxo-catolice, Wesley se pozitioneaza ideal chiar pe linia evanghelica cea mai fina : Legea si Evanghelia nu se „contreaza” ci se „completeaza”, indreptatirea si sfintirea nu se „submineaza” reciproc ci sunt ambele „in slujba mantuirii” cu care fiecare se confunda complet doar „impletite”.

PS: adventistii, fiind profund indatorati teologic lui Wesley, se trezesc astfel mult mai aproape de tabara … papala/”anti-christa” si ortodoxa decat luteranii , calvinii, baptistii… interesant, nu? 🙂

”Commandments are covered promises; all promises are also covered commandments” (John Wesley)

Wesley understood the purpose of biblical interpretation to be the salvation of souls. God has revealed the way to heaven in Scripture, and that one book will enable us to get there.

“Commandments are covered promises.” Wesley understood the unity of law and gospel in both Testaments to be such that every time God gives a commandment, it is at the same time a hidden promise that God will enable the persons to do what God had commanded. In a similar way, all promises are also covered commandments. The power of grace is such that God would help anyone who accepted God’s grace by faith to accomplish God’s will. Thus Matthew 5:48 is best understood as both commandment and promise. Wesley translated it, “Therefore ye shall be perfect,” in place of the Authorized Version’s imperative form, “Be ye therefore perfect.” He thereby preserved the ambiguity between the imperative and future indicative that exists in the Greek text.

McKim, D. K. (1998). Historical handbook of major biblical interpreters (388). Downers Grove, IL: InterVarsity Press.

John Wesley – Christian Movie

John Wesley (m. 2 March 1791):“The best of all is, God is with us!”

Leaving behind nearly 75,000 Methodists in the United Kingdom, having traveled over 250,000 miles in ministry, and having preached more than 40,000 sermons, John Wesley died in his 88th year on March 2, 1791, in London, exclaiming to the faithful beside his bed a truth that had characterized his entire ministry, “The best of all is, God is with us!”

Fahlbusch, E., & Bromiley, G. W. (2008). The encyclopedia of Christianity (5:729). Grand Rapids, MI; Leiden, Netherlands: Wm. B. Eerdmans; Brill „The Encyclopedia of Christianity is the fifth of a five-volume English translation of the third revised edition of Evangelisches Kirchenlexikon.

In 1744, Wesley had written, “[When I die] if I leave behind me ten pounds … you and all mankind [may] bear witness against me, that I have lived and died a thief and a robber.” When he died in 1791, the only money mentioned in his will was the miscellaneous coins to be found in his pockets and dresser drawers.

Cati oare au mai indraznit sa traiasca asa?

John Wesley (1954)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

John Wesley (28 June 1703 – 2 March 1791)

John Wesley’s prayer & prayer room

Prayer room in Wesley’s House, London, built in 1779. John Wesley spent the last 11 winters of his life in this house and died in his bedroom on March 2, 1791. The small prayer room was added next to his bedroom after the house was built. Wesley prayed here every morning after rising at 4 a.m.

Covenant Prayer by John Wesley

I am no longer my own, but thine.
Put me to what thou wilt, rank me with whom thou wilt;
Put me to doing, put me to suffering.
Let me be employed by thee or laid aside for thee,
exalted for thee or brought low by thee.
Let me be full, let me be empty.
Let me have all things, let me have nothing.
I freely and heartily yield all things
to thy pleasure and disposal.
And now, O glorious and blessed God,
Father, Son and Holy Spirit,
thou art mine, and I am thine. So be it.
And the covenant which I have made on earth,
let it be ratified in heaven.  Amen.

 

Ne colinda… Charles Wesley

Hark the Herald Angel Sing – St.Paul’s Cathedral – London (UK)

Come, thou long expected Jesus : St John’s College Choir, Cambridge

Cine nu stia cui sa multumeasca pentru aceste celebre colinde… tocmai a aflat 🙂

Despre teologia biblica si orthodoxa a primului imn iata un articol:

Any of his hymns would make for a rich Bible study, but I want to invite you to consider „Hark, the Herald Angels Sing” for the richness of its Scriptural allusions and teachings. The carol includes references to a number of the Messianic prophecies pointing to the birth of the Messiah. The song is also rich in theological themes of what Christ did for us – known technically as Christology, Incarnation, Atonement, Resurrection, the Fall of Man, Total Depravity, and Sanctification – the renewal of the image of Christ in the believer, Christ being formed in us.

I encourage you to study this Christmas carol by reading the stanza, finding the italicized words, and then looking up each scripture verse that they refer to. For some of these themes, the verses I have listed only scratch the surface, but there are enough to help you explore these them with great profit. You may use this study by yourself, with your family, or with a Sunday school class or small group. Just be sure that you limber up your fingers ahead of time so that you’re ready to find these passages in your Bible.

1. Hark! The herald angels sing, Luke 2:10
„Glory to the newborn King;
Peace on earth, and mercy mild, Luke 2:14; 1:78
God and sinners reconciled!” 2 Corinthians 5:18-21; Colossians 1:20-22
Joyful, all ye nations rise, Revelation 21:24; Haggai 2:6-7
Join the triumph of the skies;
With th� angelic host proclaim, Luke 2:10-11; Matthew 1:4-6; Micah 5:2
„Christ is born in Bethlehem!”
Hark! the herald angels sing,
„Glory to the newborn King! Matthew 2:2
2. Christ, by highest Heav�n adored; Luke 2:9-14; Revelation 5:13; Hebrews 1:6
Christ the everlasting Lord; Revelation 22:12-13
Late in time, behold Him come, Galatians 4:4
Offspring of a virgin�s womb. Matthew 1:18-23; Luke 1:26-38
Veiled in flesh the Godhead see; Hebrews 10:20. Godhead means „divine nature or essence; divinity; God; the nature of God, especially as existing in three persons” (Merriam Webster Collegiate Dictionary, 10th Edition)
Hail th� incarnate Deity, Incarnation is a theological term which refers to the union of divinity with humanity in Jesus Christ, from in + carne, flesh. There are many, many NT scriptures on this central doctrine of the Christian faith. See below.
Pleased with us in flesh to dwell, John 1:14; Romans 1:3; 8:3; Galatians 4:4; Philippians 2:7-8; Colossians 1:15; 1 Timothy 3:16; Hebrews 1:3; 2:9-11; 1 John 4:2-3; 2 John 1:7; Revelation 22:16
Jesus our Emmanuel. Isaiah 7:14; Matthew 1:23. „Emmanuel” means in Hebrew, „God with us” – the truth of the incarnation in a single word!
3. Hail the heav’n born Prince of Peace! Isaiah 9:6
Hail the Sun of Righteousness! Malachi 4:2
Light and life to all He brings, John 1:4, 10; 8:12; 2 Timothy 1:10
Ris�n with healing in His wings. Malachi 4:2. „Wings” refers to „rays” of the sun.
Mild He lays His glory by, Philippians 2:6-8; John 17:5, 24. Theologically this is called the Kenosis, Jesus emptying of himself and his glory, so that he might become a human.
Born that man no more may die. John 11:25-26
Born to raise the sons of earth, 1 Corinthians 15:35-57. The doctrine of the Resurrection of the Dead.
Born to give them second birth. John 1:13; 3:3, 6; James 1:18; 1 Peter 1:3, 23; Titus 3:5
4. Come, Desire of nations, come, Haggai 2:6-7
Fix in us Thy humble home; Ephesians 3:17; Romans 8:9
Rise, the woman�s conqu�ring Seed, Genesis 3:15; Romans 16:20. This ancient messianic prophecy of Christ crushing Satan the serpent. The hymn is calling on Christ to crush Satan’s work in us, the old, sinful nature.
Bruise in us the serpent�s head.
Now display Thy saving power, Hebrews 7:25 and many verses.
Ruined nature now restore; Romans 6:6; Ephesians 4:22-24; Colossians 3:9-10; Romans 12:2
Now in mystic union join Ephesians 5:31-32; 1 Corinthians 6:17; Romans 6:5
Thine to ours, and ours to Thine. Romans 8:9-11; 1 Corinthians 2:14-16
5. Adam�s likeness, Lord, efface, Romans 5:12-21, especially 5:14; 1 Corinthians 15:22
Stamp Thine image in its place: Genesis 1:26-27; Colossians 3:10; Ephesians 4:23-24
Second Adam from above, Romans 5:12-21, especially 5:14; 1 Corinthians 15:47
Reinstate us in Thy love.
Let us Thee, though lost, regain Philippians 3:8-11; Luke 19:10, a prayer for restoration of the broken relationship with God.
Thee, the Life, the inner man: John 14:6; 1 John 5:11-12. Ephesians 3:16; 2 Corinthians 4:16; 1 Peter 3:4
O, to all Thyself impart, Jeremiah 31:34. Habakkuk 2:14. Philippians 3:8-11
Formed in each believing heart. Galatians 4:19; Romans 8:29; Ephesians 4:24; Colossians 1:27; 3:10

„Legea lui Wesley”: Ecclesia semper reformada est

In cunoscuta sa carte “De ce cresc bisericile conservatoare”, Dean Kelly numeste principiul subliniat mai sus ‘Legea lui Wesley’: “John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste a rezumat  acest proces in ceea ce poate fi numit ‘Legea lui Wesley’:

“Cand bogatiile cresc, in aceeasi masura religia decade.  De aceea nu este posibil prin natura lucrurilor ca o anumita revitalizare religioasa sa dureze prea mult. Deoarece religia produce si harnicie si cumpatare, se ajunge la bogatie. Dar cum cresc bogatiile, asa cresc mandria, mania si iubirea de lume cu toate ramurile ei… Nu este oare nici o cale de a preveni aceasta continua decadere a religiei curate?”

In „Imbracamintea crestina si podoabele” (Christian Dress and Adornment) de Samuele Bacchiocchi, Capitolul 5 – O privire asupra verighetei

Cred ca exista un raspuns la intrebarea lui Wesley: Nu este oare nici o cale de a preveni aceasta continua decadere a religiei curate? Si raspunsul cred ca este unul vechi dar nepopular: votul saraciei – cel al calugarilor- dar asumat de bunavoie si de mireni...

John Wesley – crampeie

Vorbind de modul corect de a folosi banii, John Wesley spunea:

„Nu risipi nici o parte din acest dar atât de preţios numai pentru satisfacerea poftei ochilor, adunând haine scumpe şi de prisos sau podoabe inutile; nu risipiţi nici un ban pentru împodobirea minuţioasă a caselor voastre, în mobilă scumpă sau de prisos, în picturi şi bijuterii costisitoare… Lepădaţi tot ce încurajează mândria vieţii pentru a câştiga admiraţia sau lauda oamenilor… Atâta timp cât îţi faci bine ţie însuţi, oamenii te vor vorbi de bine. Atâta timp cât eşti îmbrăcat în purpură şi veşminte fine şi cheltuieşti risipitor în fiecare zi, nu te îndoi că mulţi vor aplauda eleganţa gustului tău, generozitatea şi ospitalitatea ta. Dar să nu cumperi laudele lor atât de scump. Mulţumeşte-te mai degrabă cu onoarea care vine de la Dumnezeu.” (Wesley, Works, Sermon 50, „The Use of Money”).

Despre eliberarea lui din mijlocul unei mulţimi înfuriate:

„Mulţi au încercat să mă doboare în timp ce coboram o colină pe o potecă alunecoasă spre oraş; după o judecată sănătoasă, dacă aş fi fost trântit la pământ, nu m-aş fi putut ridica. Dar nu m-am împiedicat deloc şi nici n-am alunecat până când n-am scăpat din mâinile lor… Deşi mulţi au încercat să mă prindă de guler sau de haine să mă doboare, nu m-au putut prinde deloc; numai unul m-a prins de poala pardesiului care s-a rupt şi i-a rămas în mână; cealaltă, în buzunarul căreia se afla o bancnotă, a fost sfâşiată dar numai pe jumătate… Un bărbat puternic, chiar din faţă, s-a repezit la mine de câteva ori cu un baston de stejar; dacă m-ar fi lovit doar o dată în ceafă, m-ar fi scutit de alte necazuri. Dar de fiecare dată, nu ştiu cum, lovitura nimerea alături, căci nu mă puteam mişca nici la dreapta, nici la stânga… Un altul s-a repezit cu putere, cu braţul ridicat să mă lovească. Dar n-a făcut decât să mă mângâie pe cap, zicând: ‘Ce păr moale are!’ Primii oameni ale căror inimi au fost schimbate au fost bandiţii oraşului, capii neorânduielilor în toate împrejurările, unul dintre ei fiind cel care câştigase premiul de luptător în parcurile în care aveau loc luptele cu urşi.
Pe ce căi minunate ne pregăteşte Dumnezeu pentru a face voia Sa! Acum doi ani o cărămidă m-a lovit în umăr. Aceasta s-a întâmplat la un an după ce o piatră mă lovise între ochi. Luna trecută am primit o lovitură, iar în seara aceasta, două: una înainte de a intra în oraş, alta după ce am ieşit; dar amândouă nu mi-au făcut nimic, căci cu toate că prima dintre ele m-a lovit în piept cu toată puterea, iar cealaltă în gură cu o aşa forţă încât sângele a ţâşnit imediat, n-am simţit durere mai mare decât dacă m-ar fi atins un pai.” (John Wesley, Works, vol. 3, pp. 297,298)

”Păzeşte-te de idoli” de John Wesley

Imn pentru dimineata: Forth in Thy Name, O Lord, I Go by Charles Wesley, 1749

Processional on November 16, 2008, at the Buncombe Street United Methodist Church at the 11:00 AM service.

1 Forth In Thy Name, O Lord, I go
My daily labor to pursue;
Thee, only thee, resolved to know,
In all I think, or speak, or do.

2 The task Thy wisdom hath assigned,
O let me cheerfully fulfill;
In all my works Thy presence find,
And prove Thy good and perfect will.

3 Thee may I set at my right hand,
Whose eyes my inmost substance see:
And labor on at Thy command,
And offer all my works to thee.

4 Give me to bear Thy easy yoke,
And every moment watch and pray;
And still to things eternal look,
And hasten to Thy glorious day.

5 Fain would I still for thee employ
Whate’er Thy bounteous grace hath given,
Would run my course with even joy,
And closely walk with thee to heaven.
Amen.

Cele 6 motive ale lui John Wesley pentru modestie in haine

Intr-o predica, “despre haine”, din 30 decembrie 1786, John Wesley prezenta 6 motive principale pentru care metodistii nu se impodobesc “cu aur, pietre scumpe si haine costisitoare”. Le prezentam aici pe scurt, deoarece sunt aplicabile si astazi.
Primul motiv este ca purtarea hainelor luxoase si  a podoabelor “trezeste mandria, si o face sa creasca… Nimic nu este mai natural decat sa gandesti mai grozav despre tine atunci cand esti imbracat mai grozav…” Wesley arata inspre multi oameni din America, si nu e vorba de lorzi, ci de negustori cinstiti, care deduc “valori personale superioare din valoarea hainelor lor”.
Al doilea motiv este ca “hainele scumpe duc la nasterea si cresterea vanitatii.  Prin vanitate eu inteleg aici dorinta de a fi admirat si laudat… Cu cat iti ingadui mai mult aceasta dorinta,  cu atat ea va creste. Noi avem deja destula vanitate in natura noastra, dar astfel ingaduind-o, ea va creste de sute de ori. Opriti-va! Luati ca tinta sa fiti placuti, doar lui Dumnezeu, si aceste ornamente vor disparea.”
Al treilea motiv este ca “hainele scumpe tind sa produca lacomie si pasiuni turbulente.  De aceea Apostolul pune in contrast hainele scumpe cu faptele bune si cu podoaba unui spirit linistit”. Prin lacomie, Wesley se refera la acea tensiune interioara, deoarece impodobirea exterioara face imposibila experimentarea “unui spirit bland si linistit”.
Al patrulea motiv este ca “ hainele scumpe tind sa genereze si sa aprinda pofta senzuala. Wesley se refera la o haina lipsita de modestie care poate trezi instinctele. “Tu aprinzi o flacara care te poate mistui si pe tine si pe cei care te admira.”
Al cincilea motiv poate fi denumit administrare iresponsabila. Banii cheltuiti pentru impodobirea de sine nu mai pot fi folositi pentru a te impodobi cu faptele bune care sa imbrace pe cei goi. Celor care spuneau: “Pe mine ma caracterizeaza umilinta si daca sunt imbracat cu aur, si daca sunt imbracat cu un sac”, Wesley le spunea. “Chiar daca poti sa fii umil, nu vei putea sa fii plin de fapte bune. Fiecare siling pe care il salvezi de la cheltuieli inutile pe haine, poate fi folosit in a imbraca pe cei goi, si a in usura poverile celor saraci”.  Wesley dezvolta mai pe larg acest al cincilea motiv decat pe celelalte, deoarece probabil, el recunoaste importanta ispravniciei crestine, care este diminuata prin cheltuieli iresponsabile.
Al saselea motiv este ca hainele si podoabele extravagante fac fara efect sfintenia launtrica. Atata vreme cat preocuparea ta este pentru impodobirea exterioara,  lucrarea launtrica a Spiritului Sfant este anulata. In loc sa fii din ce in ce mai spiritual, devii din ce in ce mai pamantesc. Partasia cu Dumnezeu scade si in mod treptat te afunzi in spiritul lumii, in dorinti lumesti si nebunesti si in pofte mortale.  Toate aceste rele, si multe altele, izvorasc dintr-o singura radacina: dedarea la impodobiri exterioare”.
Apreciem pe Wesley  pentru puternicile sale predici pe acest subiect, si mai ales pentru intelegerea influentei pe care o au podoabele exterioare asupra lucrarii interioare a Spiritului Sfant. Influenta predicilor lui Wesley a fost simtita nu doar in Anglia ci si in America.  Chiar Wesley povesteste ca in timpul unei scurte sederi in Savannah, Georgia,  a predicat unei Biserici ai caror membri erau impodobiti cu aur si haine scumpe, ca cei din Londra.  Dar ca rezultat al apelului puternic la simplitate, s-au produs schimbari radicale. “Tot timpul cat am stat la Savannah, dupa acea,  nu am mai vazut aur in Biserica,  nici haine scumpe.  Oamenii se imbracau cu simplitate, cu in curat sau cu lana”.

din „Imbracamintea crestina si podoabele” (Christian Dress and Adornment) de Samuele Bacchiocchi

John Wesley – o viata pentru misiunea crestina

The Methodist church then exploded across the American continent in much the same way that it had swept through England and Scotland. The traditions of open-air services and circuit-riding preachers fit perfectly with the American frontier. The Methodists weren’t chained to church buildings or old forms. It was a new faith for a new nation. And it didn’t hurt that Francis Asbury, the first Methodist bishop ordained in America, had been an outspoken supporter of the American Revolution. In Kentucky and pushing westward, „camp meetings” became all the rage. Settlers would gather from miles around to sing and pray and hear some circuit-rider (usually a Methodist) preach the Word–thus developed a uniquely American form of worship. By 1830, Methodists formed the largest denomination in the U.S.

John Wesley died in 1791, possibly the most important Englishman of the eighteenth century. Through the extended influence of people like Whitefield and Asbury, he was exceptionally important to America as well.

John Wesley’s Big Impact on America

Cat ii este de datoare America si lumea intreaga acestui constiincios predicator crestin numai vesnicia va arata…

He [John Wesley] is commemorated in the Calendar of Saints of the Evangelical Lutheran Church in America on 2 March with his brother Charles. The Wesley brothers are also commemorated on 3 March in the Calendar of Saints of the Episcopal Church and on 24 May in the Anglican calendar.

He was recently listed at 50 on the BBC’s list of the 100 Greatest Britons.

Wikipedia

Psalmii muribunzilor Wesley

7. Domnul Oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră! Sela ” (Psalmii 46:7, NTR)

Mângâiat de acest verset, John Wesley a întâmpinat plin de curaj apropierea morţii. El l-a citit în noaptea dinaintea morţii sale şi a fost auzit repetând făgăduinţa lui în tot cursul orelor nopţii.

26. Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi moştenirea mea pe vecie. ” (Psalmii 73:26, NTR)

Îndemnat de acest verset, Charles Wesley (1707-1788), pe patul său de moarte, a dedicat soţiei lui unul din cele 6500 de imnuri ale sale în care apar cuvintele: „Isus… tăria cărnii şi inimii mele pieritoare”.

Crezul, teologia inimii si John Wesley

Impotriva intelectualismului de care uneori acuzase dog­matica confesională, John Wesley a susţinut că „cineva poate să fie de acord cu trei crezuri sau cu douăzeci şi trei… şi totuşi să nu aibă nici un fel de credinţă creştină”, atîta vreme cît natura reală a religiei adevărate nu consta în „ortodoxie sau păreri corecte”, ci, „şi mai adînc, în chiar «omul cel tainic al inimii»”; totuşi, era sigur că, în această chestiune, ca şi în întreaga sa teologie în general, era în acord cu Cele 39 de articole ale Bisericii Angliei, în care „Biserica noastră [anglicană] se comportă (într-adevăr, în multe chestiuni) urmînd celei vechi”.

Wesley considera că adevărata ortodoxie înseamnă următorul fapt: „cunoaşterea lui Dum­nezeu unic şi întreit este strîns legată de adevărata cre­dinţă creştină, de întreaga religie esenţială”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina, vol 5

Despre desavarsirea crestina – John Wesley

Preaching to the newly converted: a painting of John Wesley with Methodists in the movement’s early days

Astfel, aşa cum observase Wesley, „desăvîrşirea” putea însemna multe. Un erudit sugera că, deşi „doctrina lui Wesley despre îndreptăţire… nu trebuie înţeleasă ca o parte însemnată, echilibrată a învăţămîntului doctrinar… [ci] valorează mai mult din perspectiva relatării pelerinajului său teologic”, înţelegerea sa fundamentală a desăvîrşirii părea să constea în distincţia dintre „desăvîrşirea în curs de desăvîrşire” şi „desăvîrşirea desăvîrşită”. Desăvîrşirea „desăvîrşită” era un atribut esenţial al lui Dumnezeu, Care este un „imens ocean al tuturor desăvîrşirilor”, dar pentru credincios ea rămînea un scop, urmînd a fi atins în viaţa de veci. Desăvîrşirea „în curs de desăvîrşire”, dim­potrivă, era un dar şi un proces care se desfăşoară aici, în această viaţă; a început cu actul divin de îndreptăţire de către har prin credinţă, în care credinciosul este „înnoit, curăţit, purificat, sfinţit”, dar „nu… cu desăvîrşire”, şi prin care progresează către atingerea scopului şi va continua să o facă pînă la sfîrşit. „Gîndesc despre îndreptăţire”, scria Wesley în Jurnalul său, „la fel ca domnul Calvin. Cu privire la aceasta, nu mă deosebesc de el deloc”. Desăvîr­şirea era [concepută ca fiind] creşterea înspre maturitatea creştină.Desăvîrşirea creştină a lui William Law, pe care Wesley a sprijinit-o şi a continuat să o citească, în ciuda criticilor pe care i le aducea autorului, mărturisise în introducerea cărţii: „Dacă Dumnezeu nu ar ierta slăbi­ciunile şi bolile, cei mai buni dintre oameni nu şi-ar primi răsplata”.

Cînd Hristos a spus: „Credinţa ta te-a mîntuit”, nu se referea la credinţa pe care o puteau avea şi demonii, ci la cea pe care Pavel a descris-o ca fiind „credinţa care este lucrătoare prin iubire”; teologii ortodocşi răsăriteni, părinţii de la Conciliul tridentin şi John Wesley conside­rau acel text favorit pentru relaţia strînsă existentă între îndreptăţirea prin credinţă şi vieţuirea în sfinţenie. Exista într-adevăr „un consens universal al tuturor celor ce sînt ortodocşi” (cel puţin potrivit definiţiilor Reformei) că, în vreme ce „cuvîntul a îndreptăţi nu trebuie luat într-un sens moral”, credinţa care îndreptăţeşte trebuie totuşi să fie vie, să producă nu doar iertarea păcatelor, ci şi o reînnoire a vieţii, şi era un grosolan „abuz faţă de doctrina” îndrep­tăţirii a trage concluzia, pe baza acesteia, „că cineva se poate mîntui fără fapte bune”.

Jaroslav Pelikan, Traditia crestina, vol 5

Wesley despre desavarsire

Definiţia pe care o dă John Wesley desăvârşirii biblice ar merita studiată mai mult … Desăvârşirea, conclude el, este dragostea desăvârşită faţă de Dumnezeu   şi  aproapele,   exprimată   în   cuvinte   şi  acţiuni.   Iar  dragostea   pentru Dumnezeu înseamnă „a te desfăta în El, a te bucura în voia Lui, a dori în mod continuu să Îi aduci mulţumiri, a căuta şi găsi fericirea în El şi a înseta zi şi noapte pentru o fericire deplină în El.”

Tot la fel, Wesley a scris: „este puritatea intenţiei, a consacrării vieţii întregi lui Hristos. Înseamnă a-I da lui Dumnezeu inima întreagă; este dorinţa şi motivul care controlează în întregime temperamentul. Înseamnă consacrarea, nu numai a unei părţi, ci a întregii fiinţe, a sufletului, trupului şi minţii, lui Dumnezeu. Altfel spus, gândul nostru este gândul care era în Hristos şi care ne face să umblăm aşa cum a umblat El. Este circumcizia inimii de toate murdăriile, de toată poluarea din interior şi din exterior. Este o refacere în noi a chipului lui Dumnezeu, ducând la asemănarea completă cu Cel care ne-a creat. Iar cu alte cuvinte, înseamnă… a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima  noastră, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine.”

Este greu de îmbunătăţit o asemenea definiţie, prin care Wesley a descris „întreaga şi singura desăvârşire”.

Nu pot sa nu observ asemanarile izbitoare cu sfantul Ioan Gura de Aur

Wesley despre sabat

Verse 1, 2, 3. We have here, (1.) The settlement of the kingdom of nature, in God’s resting from the work of creation, Ge 2:1, 2. Where observe, 1. That the creatures made both in heaven and earth, are the hosts or armies of them, which speaks them numerous, but marshalled, disciplined, and under command. God useth them as his hosts for the defence of his people, and the destruction of his enemies. 2. That the heavens and the earth are finished pieces, and so are all the creatures in them. So perfect is God’s work that nothing can be added to it or taken from it, Ec 3:14. 3. That after the end of the first six days, God ceased from all work of creation. He hath so ended his work, as that though in his providence he worketh hitherto, Joh 5:17. preserving and governing all the creatures, yet he doth not make any new species of creatures. 4. That the eternal God, tho’ infinitely happy in himself, yet took a satisfaction in the work of his own hands. He did not rest as one weary, but as one well-pleased with the instances of his own goodness. (2.) The commencement of the kingdom of grace, in the sanctification of the sabbath day, Ge 2:3. He rested on that day, and took a complacency in his creatures, and then sanctified it, and appointed us on that day to rest and take a complacency in the Creator; and his rest is in the fourth commandment made a reason for ours after six days labour. Observe, 1. That the solemn observation of one day in seven as a day of holy rest, and holy work, is the indispensible duty of all those to whom God has revealed his holy sabbaths. 2. That sabbaths are as ancient as the world. 3. That the sabbath of the Lord is truly honourable, and we have reason to honour it; honour it for the sake of its antiquity, its great author, and the sanctification of the first sabbath by the holy God himself, and in obedience to him, by our first parents in innocency.

Wesley, J. (1999). Wesley’s Notes: Genesis (electronic ed.).
Desi Wesley nu ramane consecvent aici pana la sfarsit logicii cu care incepuse, biblic,si in final vorbeste de o ”zi din sapte”, observatiile lui sunt cat se poate de pertinente si robuste teologic:
1. sfintirea sabatului primordial marcheaza inceputul imparatiei harului(deci sfintirea lui este o fapta a credintei, nu legalism!).
2. sabatul ramane o ”datorie” religioasa a credinciosului, nu un moft sau o chestiune facultativa
3. sabatele sunt la fel de vechi precum lumea, nu o chitibusarie jidaneasca
4.  sabatul e pe deplin de onorat si noi avem motive sa-l onoram: de dragul venerabilitatii sale antice, de dragul Creatorului sabatului,si al faptului ca de Dumnezeu a fost sfintit primul sabat, si in ascultare de El si de primii nostri parinti!
Iata ca si Wesley afirma, ca si Luther, ca Adam si Eva au fost primii sabatarieni. Evreii n-au facut decat sa fie pastratorii (si denaturatorii ulterior ai) unei credinte de cand lumea si pamantul. Mantuitorul a revenit sa restaureze si sabatul pentru copiii uituci si perversi ai lui Adam, Avraaam…
PS: se pare insa ca si Wesley s-a framantat cu privire la revenirea la sabatarianism -vezi : John Wesley – pazitor al sambetei? Se pare ca DA(desi doar temporar)! Si azi exista metodisti ”de sambata”!
%d blogeri au apreciat asta: