Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie. vol. 1-4 ONLINE

Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie. I. Lucrările Simpozionului Naţional „Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană”, Iaşi, 28-29 octombrie 2010, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011.

Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie. II. Lucrările Simpozionului Naţional „Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană”, Iaşi, 4-5 noiembrie 2011, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2012.

Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutică şi traductologie. III. Lucrările Simpozionului Internaţional „Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană”, Iaşi, 30 mai-1 iunie 2013, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2014.

Receptarea Sfintei Scripturi: între filologie, hermeneutica si traductologie. Lucrarile Simpozionului International „Explorari în traditia biblica româneasca si europeana” , vol. IV, Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2016, p. 199-208 (ISSN: 2285-5580).

Funcţia critică a credinţei – André Scrima

Distincţia şi articularea între credinţă şi religie, raporturile lor specifice cu ordinea istoriei, cu proiectul omului modern: iată subiectele unei investigaţii conduse cu pătrundere spirituală şi rafinament intelectual. Laicitatea face şi ea parte din planul divin. În ea, credinţa vie are de descifrat semne şi responsabilităţi, are de întruchipat un vector eliberator, critic faţă de orice închidere, fie că ţine de proiecte şi ideologii seculare sau de instalările religiei în veac.  „Conştiinţa credinţei”, spune André Scrima, „îşi adresează critica atât lumii, cât şi instituţiei religioase […] cu dorinţa de a le asuma pe amândouă într-o luciditate mereu vie, de a le îndemna la o depăşire şi de a le oferi, în cele din urmă, un fel de profeţie a sensului: anume că lumea are un sens, că, în pofida a toate, lumea este încă în stare să primească acest sens, această iubire, să facă faţă scopului ei ultim”. (Anca MANOLESCU)

NOU! Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editeaza o varianta inedita a Jurnalului fericirii, dupa manuscrisul aflat la Manastirea „Sfanta Ana”, Rohia. 

Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sunt realizate de George Ardeleanu.

In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.

„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rand, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversand» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rand, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rand, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite…” (George Ardeleanu)

  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: Serii de autor
  • ISBN EPUB: 978-973-46-3124-7
  • ISBN PDF: 978-973-46-3125-4
  • Formate: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM)
  • Drepturi utilizare: 6 dispozitive
  • Compatibil cu: PC/Mac, iPad/iPhone, Kobo, Nook, Sony, Android (vezi detalii)
  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: HORS COLLECTION
  • Tip coperta: Cartonata
  • Format: 130×200
  • Numar pagini: 576
  • ISBN: 978-973-46-2737-0

Socrate (Roberto Rossellini 1971)

Ecranizarea lui Rossellini din 1971 a vietii legendarului Socrate, a carui moarte Steinhardt o compara cu a lui Cristos Domnul:

Socrate si Iisus Hristos

Logic ar fi fost ca moartea lui Socrate-omul sa poarte pecetea dezordinei, a sângelui, a tradarii si a turbarii ; dar nu, a fost cum nu se poate mai senina si demna. A lui Hristos, dimpotriva, poarta  –  întreaga  –  pecetea  tragediei,  dezgustului  si  ororii. Socrate moare calm, înconjurat de ucenici fideli si atenti, care-i sorb  cuvintele  în  vreme  ce  el  –  imperturbabil  si  luminos  – soarbe otrava nedureroasa oferita cu multa deferenta de temnicer. Parasit si tradat de ai sai, Hristos se zvârcoleste pe cruce, chinuit de sete si acoperit de batjocuri. Socrate moare ca un senior, Hristos  ca  un  netrebnic,  între  doi  banditi,  pe  un  maidan. Socrate multumeste zeilor ca scapa de vicisitudinile lumii materiale, Hristos exclama : ”De ce m-ai parasit ?”.
Deosebirea  e  totala  între  cele  doua  morti,  si  tocmai  cea divina pare inferioara, tulbure. Adevarul este ca-i nespus mai umana ;  cea  a  lui  Socrate,  în  toata  maretia  ei,  pare  –  prin contrast – literara, abstracta, supusa regiei, si mai ales nerealista. Socrate – cu buna-credinta si izbândind în buna parte – se ridica de la starea de om la cea de zeu, Hristos coboara nestingherit de scârnavii pâna în straturile cele mai de jos ale conditiei umane.

Dostoievski planuia sa mai scrie pâna în 1882 un epilog al Fratilor Karamazov si apoi o viata a lui Hristos.
Pesemne ca Dumnezeu n-a vrut sa mai existe o a cincea evanghelie.

Jurnalul Fericirii, pp 124-125

Istoria lecturii

Carol I al Romaniei – Jurnal. Volumul I: 1881-1887

Jurnal. Volumul I: 1881-1887 (eBook)

AUTOR: Carol I al Romaniei
COLECTIE: HORS COLLECTION
PRET:
22.95 RON
DOMENIU: Istorie , Memorii, jurnale, corespondenta
ISBN EPUB: 978-973-46-2429-4
ISBN PDF: 978-973-46-2428-7
ANUL APARITIEI: 2011
FORMAT: EPUB, PDF (Adobe DRM)

Stabilirea textului, traducere din limba germana, studiu introductiv si note de Vasile Docea.
„Avem o datorie morala in primul rind fata de regele Carol I, pentru ca domnia sa a insemnat cea mai fericita perioada a existentei noastre.” (Neagu Djuvara)
Pastrat in arhiva familiei regale si, mai apoi, la Arhivele Statului din Bucuresti, jurnalul lui Carol I, pina acum inedit, cu exceptia citorva fragmente, cuprinde patru volume, dintre care primul acopera anii 1881-1887. Purtind amprenta personalitatii regelui, jurnalul, altfel un lucru, se pare, obisnuit pentru Casa Regala a Romaniei – regele Ferdinand, regina Maria si Carol al II-lea au tinut si ei jurnale-, contine insemnarile zilnice ale suveranului, notatii de regula sumare, de citeva rinduri, dar foarte riguroase despre activitatile sale si despre evenimente ale zilei mai mult sau mai putin importante. Autorul nu urmareste o idee anume, ci reda cu fidelitate fapte, iar aprecierile personale si comentariile, care ar putea da seama mai bine de gindurile regelui, sint succinte si destul de rare. Importanta majora a insemnarilor pentru istoriografia acestei perioade provine tocmai din reflectarea fidela a politicii externe si interne a Romaniei, de la, de exemplu, pregatirea si semnarea in 1883 a aliantei cu Puterile Centrale si atitudinea regelui fata de aceasta decizie pina la lupta continua dintre liberalii si conservatorii ce se succeda la guvernare.

Practicarea prezentei lui Dumnezeu – fr. Laurenţiu al Învierii

http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=21292

%d blogeri au apreciat asta: