NICOLAE STEINHARDT – Calea eliberarii

Emisiunea – De la + la infinit /”NICOLAE STEINHARDT – Calea eliberarii”
emisiunea TVR INFO din 17 martie 2012
invitati: George Ardeleanu – istoric literar, Monica Pillat- scriitoare

interviu pr. arhim, MINA DOBZEU (Parintele Mina, este cel care l-a botezat in detentie pe evreul Nicolae Steinhardt)

interviu FLORIAN RAZMOS (este unul dintre prietenii lui N. Steinhardt si martor al ultimelor clipe din viata monahului de la Rohia. Este, totodata, martor al complicatului travaliu care sta la baza Jurnalului fericirii. Membru al Fundatiei „N. Steinhardt” din Baia-Mare, domnia sa a pus, in ultimii ani, la dispozitia presei culturale documente si pagini antologice din arhiva epistolara a lui N. Steinhardt (in special corespondenta cu Emil Cioran si Constantin Noica) si a reeditat teza de doctorat a cunoscutului scriitor si memorialist)

interventie telefonica PS IUSTIN HODEA – Episcop vicar al Maramuresului si Satmarului

moment de arhiva cu vocea lui NICOLAE STEINHARDT

realizator: Razvan Bucuroiu

Infernul unui om fericit – Nicolae Steinhardt

Documentar realizat de Televiziunea Romana despre viata si opera lui Nicolae Steinhardt.

NOU! Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de Nicolae Steinhardt

Cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nasterea Monahului Nicolae Delarohia (29 iulie 2012), Polirom editeaza o varianta inedita a Jurnalului fericirii, dupa manuscrisul aflat la Manastirea „Sfanta Ana”, Rohia. 

Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sunt realizate de George Ardeleanu.

In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).

Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.

„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rand, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversand» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rand, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rand, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite…” (George Ardeleanu)

  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: Serii de autor
  • ISBN EPUB: 978-973-46-3124-7
  • ISBN PDF: 978-973-46-3125-4
  • Formate: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM)
  • Drepturi utilizare: 6 dispozitive
  • Compatibil cu: PC/Mac, iPad/iPhone, Kobo, Nook, Sony, Android (vezi detalii)
  • Produs publicat in 2012 la Polirom
  • Colectia: HORS COLLECTION
  • Tip coperta: Cartonata
  • Format: 130×200
  • Numar pagini: 576
  • ISBN: 978-973-46-2737-0

Conferinta despre parabole (via ISP) Andrei PLESU

MERITA! E diferita de cele de la Iasi si Muzeul taranului roman.

“Din dragoste de țară”

În seara de 10 mai 2012, la orele serii, Televiziunea națională a transmis filmul “Din dragoste de țară“, realizat de Bogdan Șerban-Iancu și dedicat Regelui Mihai și Casei Regale a României.

Vă invit să-l (re)vedeți !

Despre conservarea identitatii cultice cu pret de ”cadavre” (nu conteaza cat de valoroase)

Via un ”amic” am aflat azi ca fostul meu profesor Florin Laiu a devenit ex-cadru didactic la institutul teologic unde decenii a fost un respectat si admirat dascal. Aflu deci ca domnia sa a fost mutat – cripto-disciplinar – intr-o pozitie din care sa fie mai putin ”nociv” noilor generatii de pastorasi azs care trebuie sa absolve institutul perfect convinsi ca ”bisericuta” lor e ”ramasita” – cea unica si far-de-asemanare , BisericA. Cum domnul Laiu se pare ca a ”iesit din randuri” si nu mai subscrie la cea mai ”talibana” ”teologie” azs, nici macar anii de catedra si cunostintele sale enciclopedice teologico-biblice nu l-au putut salva din fata inchizitiei de fier mandatata sa pastreze puritatea doctrinala cea mai stricta a adventismului, fara de care omenirea ar fi – cica – pierduta.

Cum domnul Laiu este posesorul unei minti iscoditoare si de neredus la tacere cu argumente subtiri-superficiale, domnia sa a comis – se vede –  eroarea de a crede ca sistemul (strasnic pazit de cerberii celei mai inguste ”orthodoxii” azs) ii va tolera micile teolegumene. ”Fatala” eroare! Modul cum intelege inspiratia Biblica, interpretarea profetica, si teologia sanctuarului – pentru o persoana cu rol formativ in chiar inima sistemului (  a nu se uita ca adventistii romani sunt cei mai numerosi din Europa) – a fost considerat intolerabil.

Conform sursei ”decizia provine din forurile BRI, via Diviziunea Euro-Africa, Uniunea Romana, si Board-ul Institutului”. Aceleasi foruri tolereaza insa in sistem un cancer extrem de contagios numit Edi Constantinescu – pastor la Chicago. Acest individ nu mai este de ani buni crestin, face prozelitism agresiv pentru ateism deghizat in agnosticism, pentru evolutionism, rationalism salbatic si alte isme care mai de care mai straine crestinismului celui mai elementar.

Gandindu-ma si la ”cazul” Iacob Coman – folosit fara scrupule  de sistem pentru acredinta institutului dupa care a urmat cea mai oribila descotorosire de domnia sa (urmata de paradoxal valorizarea sa de catre penticostali la institutul lor ) –  stau si ma intreb daca liderii azs mai au vreun dram de ratiune sau coerenta sau ar trebui internati in corpore in anumite institutii speciale…

Daca dascali de talia prof. Iacob Coman si Florin Laiu sunt eliminati ( unul pentru ”hiper”-orthodoxie azs, celalalt pentru ”hipo”-orthodoxie de acelasi soi)  pentru ca sistemul sa ”functioneze in parametri ce tind spre optim”, iar indivizi perfizi de joasa speta precum Edi Constantinescu sunt mentinuti ani buni platiti pentru a discredita exact cei pe care ar avea datoria sa-i apere, atunci azs-ismul isi merita soarta pe care tocmai incearca s-o evite: caderea in ridicol si totala irelevanta urmata de ghetoizare si fanatism.

Cand o minte ca a profesorului Laiu este trecuta pe o linie mai putin vizibila si influenta pentru ca nu aplauda si zice ”amin” la ceea ce este evident ca sfideaza bunul simt si ratiunea minima, este semn ca ceva miroase rau si deloc frumos.

Nu-mi ramame decat sa-i urez ex-profesorului meu de greaca, ebraica si altele, „vant in pupa” ca director al Centrului de Studii Rasaritene (Ortodoxe). Sper ca aprofundarea teologiei rasaritului sa se concretizeze intr-o apropiere de valorile autentice ale Ortodoxiei. Mi-as dori ca gratie conducerii domniei sale, centrul de studii sa faciliteze o mai serioasa si corecta raportare la tot ceea ce are mai bun ortodoxia. Nadajduiesc intr-o pozitionare echilibrata fata de Rasarit, nu prea la Vest… sau la extreme.

PS:  Tinand cont de aceasta semi-expulzare din sistem a fostului meu profesor, gasesc necesar sa-mi fac o mea culpa pentru unele dintre atacuri mele cateodata lipsite de ”eleganta” la adresa pozitionarilor domniei sale. Uneori am fost prea harsh si probabil si nedrept (cel putin partial) .

PPS: gasiti explicatiile domnului Laiu pe blogul unde a aparut initial informatia si catre care am dat link  chiar la inceputul postarii.

White Lion (2010) Legenda leului alb

Leul alb este considerat un dar de la zei. Simpla lui prezenta garanteaza pacea si prosperitatea pentru tribul Shangaan. De mult timp insa, bastinasii nu au mai vazut picior de leu alb pana la…Letsatsi.

Precum leutul Simba din “Lion King”, Letsatsi este izgonit de haita lui si trebuie sa supravietuiasca in ostila savana. Dar pe urmele sale este un braconier avid; va reusi el sa ii scape vanatorului implacabil? Sanse sunt, avandu-l ca tovaras pe Nkulu, un leu adult si ca protector, pe Gisani, unul dintre Shangaani.

“White Lion” este mai mult decat un simplu documentar – este o poveste despre supravietuire si prietenie, venind in acelasi timp cu un mesaj umanitar: animalele rare trebuie aparate cu orice pret.

%d blogeri au apreciat asta: