Ofensiva LGBT+feministi impotriva Bisericii

Se inmultesc stirile cu privire la compromiterea bisericile din interior prin ofensiva LGBT+feministi contra crestinilor care se tin de Biblie.

In Michigan pastorilor li se iau la control predicile pentru a nu spune ceva despre pacatul homosexualitatii.

În Idaho, SUA,  Donald Knapp, slujitor hirotonit a refuzat să efectueze o ceremonie gay în biserică si acum se confruntă cu o pedeapsă de 180 de zile în închisoare și 1000 dolari amenda pentru fiecare zi în care refuză, să oficieze căsătoria între persoane gay.

Biserica Romano-catolica a fost la un pas de a fi (mult) mai prietenoasa cu gay-ii.

David Gushee, a professor of Christian ethics at Mercer University, a Baptist-rooted college and divinity school in Georgia is now Pro-LGBT.

Problema incepe sa fie pusa in termenii: ori noi , ori ei – Robert P. George: Gay Marriage and Religious Freedom Cannot Coexist

La anglicani problema femeilor episcop este „cap de afis” pentru sinodul ce vine

La adventisti problema hirotonirii femeilor ca pastori( mai „inapoiati” dupa cum se vede fata de anglicani) este de asemeni pusa pe agenda conferintei lor generale de la anul( cu sanse maxime de reusita).

Biserica este dinamitata din interior prin tradari si compromisuri „corecte politic”. Nu mai e nevoie de persecutie din afara…

Hirotonirea femeii – perversiunea adventista

Cum subiectul este unul pe care nu-l ratez/”iert” de obicei, nu pot lasa neamendata perversiunea „hermeneutica” ce pregateste oficializarea hirotonirii de femei la adventisti. Intr-o postare oficiala recenta, boborul adventist este invitat sa studieze la nivel individual/personal problema hirotonirii femeii . De ce? Pentru ca urmeaza o conferinta generala la care va fi repusa pe tapet hirotonirea femeii. Dupa ce propunerea ca femeile sa fie hirotonite ca pastor a fost respinsa de catre delegatii prezenti la sesiunile Conferintei Generale din anii 1990 si 1995 a venit timpul ca partida feminista sa-si ia revansa. Terenul este acum pregatit mult mai atent pentru a nu avea surprize: s-a infiintat o comisie care timp de 2 ani a studiat problema, si ca rezultat a produs materiale care sa ajute la o intelegere „progresista” , „potrivita” si „adecvata” . Consensul n-a fost gasit, dar politic s-a ajuns la 3 pozitii dintre care doua pica de minune feministilor:

Poziţia 1 subliniază condiţiile biblice pentru hirotonire, în conformitate cu 1 Timotei 3 şi Tit 1, şi faptul că în Biblie nu sunt menţionate femei hirotonite ca preoţi, apostoli sau prezbiteri. Astfel, conform acestei poziţii, Biserica Adventistă nu are un fundament biblic pentru hirotonirea femeilor.

Poziţia 2 subliniază rolurile de conducere ale unor femei din Vechiul şi Noul Testament precum Debora, Hulda şi Iunia, şi pasaje biblice din Geneza 1 şi 2 şi din Galateni 3:26-28 care subliniază faptul că toţi oamenii sunt egali în ochii lui Dumnezeu. Astfel, conform aceste poziţii, principiul biblic al egalităţii îi permite Bisericii Adventiste să hirotonească femei în poziţii de conducere în biserică, oricând acest lucru este posibil.

Poziţia 3 recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1. Dar aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege. Conform acestei poziţii, hirotonirea femeilor este o problemă de ţine de regulamentul bisericii, nefiind un imperativ moral; astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită fiecărui câmp să decidă dacă hirotoneşte sau nu femei.

Am zis „pica de minune” pentru ca singura varianta corecta deja este in minoritate si „profetesc” ca nu va fi cea castigatoare. Se va merge pe varianta perversa a compromisului care sa pastreze „unitatea bisericii”. O „evolutie” de la „contra clar” (pozitia 1) si „pro clar” ( pozitia 2) ar fi prea socanta, scandaloasa si riscanta (cu potential schismatic). Se va face apel la evitarea „extremelor” si la „unitate” iar varianta castigatoare va fi cea pervers-obraznica.

De ce pervers-obraznica? Pentru ca eludeaza cu tupeu autoritatea Bibliei (si traditiei) , si trece problema in sfera strict „administrativa” in care Cuvantul lui Dumnezeu NU conteaza  ci cuvantul majoritatii delegatilor conteaza. Perversa pentru ca desi „recunoaşte” un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară, susţinut şi de poziţia 1, de fapt nu recunoaste . „Argumentul” „exceptiei” hiper-catastrofal ilustrat de „îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” muta problema din seama autoritatii suverane a lui Dumnezeu in Biserica in sfera mofturilor delegatilor la GC. Lui Dumnezeu i se stinge „microfonul”, este invitat sa nu-Si mai dea cu „parerea”, pentru ca problema nu mai tine de modul cum El, Domnul si intemeitorul Bisericii isi guverneaza Biserica, ci de „regulament”-ul delegatilor. In alte cuvinte: „Dumnezeule care ai infiintat Biserica, te rugam sa nu Te bagi in chestia asta care ne priveste exclusiv pe noi. Ne-ai lasat biserica pe maini , acum lasa-ne sa o guvernam cum ne taie capul”. Adica fix ce a facut „fiara papala” : cu de la noi putere substituim sambetei duminica. Asa vor muschii nostri iar Tu Domnul sabatului ai dreptul sa taci si sa nu te bagi. I-ai dat cheile lui Petru, papilor si cardinalilor deci nu le incurca socotelile acum.”

Argumentul cu „Dumnezeu a făcut excepţii, precum îndeplinirea dorinţei lui Israel de a avea un rege” este catastrofal. Profetul Domnului Samuel mustra aspru pacatul/nelegiuirea inlocuirii lui Dumnezeu cu un rege muritor:

„4. Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel s-au adunat şi au venit la Samuel, la Rama, 5. spunându-i: „Tu eşti bătrân, iar fiii tăi nu-ţi calcă pe urme. Acum dar pune un rege care să domnească peste noi, aşa cum au toate neamurile!” 6. Samuel a văzut ca un lucru rău faptul că ei au cerut un rege să domnească peste ei şi s-a rugat Domnului. 7. Domnul însă i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce îţi va spune, pentru că nu pe tine te leapădă, ci pe Mine, ca să nu mai domnesc peste ei. 8. Aşa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt şi până astăzi: M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ei fac aşa şi cu tine. 9. Ascultă-le deci glasul, însă avertizează-i şi fă-le cunoscut care vor fi drepturile regelui care va domni peste ei.” ” (1 Samuel 8:4-9, NTR)

„16. Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. 17. Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege. 18. Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. 19. I-au spus lui Samuel: – Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege. 20. Samuel a răspuns poporului: – Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră.” (1 Samuel 12:16-20, NTR)

O mai prosteasca si neinteleapta „argumentare” nici ca puteau gasi „desteptii” care au redactat „pozitia”. Sa „argumentezi” cu un pacat evident o blestematie pe care vrei s-o faci este … incalificabil. Gura pacatosului adevar grai, inca o data: „vrem sa oficializam un pacat evident ca si evreii, si daca lor le-ai facut moftul, nu e cazul sa ni-l refuzi noua. Si oricum nu ne pasa daca mai trimiti tunet si ploaie cand nu-i timpul lor, noi mergem pe drumul nostru oricum. Noi facem regulile aici, nu Tu. Sa taci.”

Macar evreii s-au „temut foarte tare de Domnul şi de Samuel” cand au realizat nebunia. La adventisti, nici gand de remuscari.

In cadrul pozitiei 3 se poate observa opozitia dintre „recunoaşte un model biblic al conducerii bărbatului în Israel şi în biserica creştină primară” si „Dar [ADVERSATIV] aceasta subliniază şi faptul că Dumnezeu a făcut excepţii” „astfel, Biserica Adventistă ar trebui să permită…” Model biblic vs dezlegare de la biserica cu pretextul unor exceptii inghitite de Dumnezeu . Vorbeam candva de obraznicia bisericii vechi de a-L contrazice fatis pe Dumnezeu. Pomeneam mai sus de tupeul Romei de a schimba ce spune Domnul sabatului cu ce spune papa. Adventistii pregatesc oficializarea (pentru ca femei pastor au deja de mult timp, in ciuda hotararilor GC) unei obraznicii care sa le faca concurenta obrazniciilor bisericii vechi cat si „fiarei papale”. 

PS: cand am demisionat (acum aproape 12 ani) ca pastor azs am anticipat „evolutia” asta careia nu voiam sa-i fiu partas. Iata ca timpul imi confirma intuitia si corectitudinea deciziei. Cei care mi-ar spune ca era bine sa fi ramas ca sa lupt impotriva, sper ca realizeaza cat de naiv le e sfatul. Dovada cei care au ramas ca sa lupte … degeaba.

PPS : stiam de mult abordarea perversa a pozitiei 3 de la prof. Florin Laiu. E smechereasca tentativa de scoatere a problemei din sfera revelatiei si aducerea ei in sfera exclusiv administrativa. Dar nu tine: sa-i ceri lui Dumnezeu sa nu mai aiba nici un cuvant de spus in guvernarea Bisericii este aberant si nebunesc.

 

Florin Laiu despre Iacob Coman

Dr. Iacob Coman este un predicator dramatic, spectaculos, talentat şi foarte prolific. Ese un om prietenos şi bun familist, poet şi muzician etc. O mai fi având şi calităţi pe care nu le ştiu eu. Din nefericire însă, uneori este şi excentric în predicare, are tendinţa să şocheze, să manipuleze psihologic. Cu părere de rău trebuie să spun că predica aceasta cu gura mincinoşilor este catastrofală. Nu este o dezvăluire, nici predică de trezire, ci o insultă adresată Bisericii, tuturor colegilor lui (nu numai adventişti) şi chemării nobile de pastor. Faptul că a recunoscut că „şi” domnia-sa este mincinos, aceasta nu salvează situaţia. Dacă are ceva probleme cu nilte colegi, de ce nu a tratat cu ei cazul? De ce era nevoie să meargă în America, să rostească aceste enormităţi teatrale de la un amvon din Chicago? Face rating mai bun acolo? Sau poate se decisese să părăsească slujba şi avea nevoie de un spectacol de adio? Nu-mi este clar, dar situaţia este catastrofală. Ori şi-a pierdut minţile, ori şi-a pierdut sufletul. Dumnezeu să aibă milă de el.

Ce am scris, am scris. Nu sunt pastor, sunt laic. Îl cunosc bine şi tot ce am scris este adevărat. Pastorii pot avea şi defecte, din nefericire (nu obişnuiesc să le caut, le observ doar dacă-mi s-ar în ochi). Fratelui IC care este pastor (nu ca mine) i-ar fi stat bine să se abţină de la un asemenea spectacol de striptease, în care se întoarce cu spatele la public. Este trist ce a făcut şi probabil nu va mai fi recunoscut ca pastor. Dacă un credincios de rând, fie din realism, fie din prostie şi aroganţă (care astăzi există din belşug prin biserici) ar fi rostit asemenea cuvinte, nu era decât un critic de rând, de luat aminte sau lăsat să vorbească singur. Dar ca un pastor să vorbească aşa, este impardonabil. Nu insist, dar mai gândiţi-vă, înainte de a vă repezi la gâtul tuturor pastorilor, ca şi cum ar fi o tagmă instituită de diavol. Chiar dacă unor pastori le lipseşte nobleţea acestei vocaţii (uitaţi-vă şi prin dicţionar, nobil nu înseamnă doar aristocrat), profesia aceasta în sine este nobilă. Iar credinciosul „de rând” de asemenea trebuie să fie nobil, la înălţimea chemării sale de fiu al Împărăţiei. Un creştin meschin este un spectacol mai trist decât un păgân pur..

Din blogosfera : Florin Laiu despre Iacob Coman

Abia scapat dupa ce i-a trecutul glontul pe langa ureche, domn profesor Laiu il urecheaza zdravan pe domn profesor Coman pentru „ca un pastor să vorbească aşa, este impardonabil”. Impardonabil sa te iei de tagma intangibila a popimii azs. A vorbi cam in acelasi ton cu profetul Ezechiel despre pastori devine pentru domnia sa Florin „o insultă adresată Bisericii, tuturor colegilor lui”. Cum sa indraznesti „mojicia” de a spune verde in fata ca pastorii lui Israel de pe vremea lui Ezechiel nu erau sensibil mai breji decat pastorii  azs, si nu numai, de azi ? Oripilat de catastrofa demascarii nelegiuirii la nivel pastoral, domnul profesor Laiu scoate sabia „intru apararea privilegiilor” boierimii azs – vorba unui baron local vandut de pe vremea lui Tepes.

Ca o parafraza la celebra vorba comunista : „Dai in mine?! Dai in fabrici si uzine, dai in clasa muncitoare, dai in fabrici si ogoare!!”, domnul profesor Laiu ii profeteste domnului profesor Coman nici mai mult nici mai putin decat caterisirea pentru aplicatia gresita homiletica (eis-egetica s-ar zice …) exagerata a lui Ezechiel 34. „Excentricitatea” de a se lua de pastori este sinonima pentru domnul Laiu cu „a insulta Biserica”. De unde, deductie logica, Biserica = pastorimea . „Statul sunt eu” redivivus in varianta eclesiologica azs! Casta popeasca azs nu va tolera critici  „socante/manipulatoare”! S-a inteles? Cine nu e cu partidul e impotriva lui, si va fi exclus fara drept de apel! „Biserica” – alias casta pastorilor azs – nu poate fi „insultata” decat cu pretul eventualei eliberari din functie!

Halal „democratie”! „Aferim” domnule profesor Laiu!

Dictatura teologiei confesionale

Cu drezina

 

Partidele politice mi se par a fi dintre structurile cele mai totalitare ale sistemului democratic. Nu ai voie să spui prea multe în afara liniei partidului, căci ești repede exmatriculat (mai ales atunci când partidul se ghidează nu după doctrine politice, ci după interese). Înțeleg că trebuie să fie și disciplină de partid, dar înregimentarea asta fără rest îmi dă fiori.

Cu atât mai mult, înregimentarea teologică confesională – obligatorie! – îmi dă fiori. Nu o dată mi s-a spus (și li s-a spus și altora în prezența mea) că „noi nu putem susține asta, fiindcă suntem evanghelici (i.e.: baptiști, penticostali etc.)”.

Pe de o parte, înțeleg această preocupare pentru puritatea gândirii teologice evanghelice. Dar, când vine vorba de adevăr și de sufletul omului, interesul pentru disciplina teologică confesională nu prea face cât o ceapă degerată.

Nu susțin că ar trebui să hălăduim pe tot maidanul teologic în căutare…

Vezi articolul original 585 de cuvinte mai mult

Daca prostia ar durea…sau despre laudarea dictatorilor de catre ”destepti”

Stirea cum ca liderul mondial al azs-ilor a laudat conducerea lui Mugabe al Zimbabwe si a chemat la ruga pentru aceasta conducere mi-a adus aminte de prostia cu care ceva decenii in urma liderii ”destepti” ai aceleiasi denominatiuni vorbeau laudativ despre comunism – fapt ce a starnit protestele viguroase ale lui Richard Wurmbrand care a trimis o scrisoare de protest si mustrare Conferintei Generale.

Stupiditatea unor asemenea gafe este greu explicabila( daca pot fi explicate…). Oricate motive politicianist-”strategice” ar fi invocate, asemenea pozitionari compromit iremediabil. Intentiile nu scuze faptele. Vorba lui Steinhardt cand scrie despre nebunia lui Iuda:

Crima, adulter, tradare sunt numele date cu cinism si egalitara indiferenta de lumea fenomenala unor actiuni înapoia carora stau complicate si câteodata nespus de pure consideratii. Ce-i pasa realitatii ? Ea nu-ti cerceteaza inima, rarunchii si mintea, ci deschide vechile dictionare mucegaite si cele mai noi suplimente argotice  spre  a  scoate  dintr-însele  denumirile  cele  mai împutite si mai „ordinare“, mai grele de povara tuturor strabunelor faradelegi.

Daruind vei dobandi, p. 226 (Polirom)

In virtutea observatiilor monahului de la Rohia, ceea ce a facut mr Wilson, seful mondial al azs-ilor, se cheama aprobarea tacita a unui individ numai lider de laudat nu : Mugabe. A chema la supunere fata de un asemenea individ si a te ruga pentru conducerea lui este… incalificabil. Sau se califica intr-o eticheta deloc confortabila: prostie crasa sau complicitate implicita. Caci ce altceva inseamna a aproba indirect abuzurile si mizeriile de care este acuzat nu degeaba acest individ?

“Let us pray for the leadership of this country. The Bible requires us to do so. We should respect and submit to the leadership of this country because all leaders are appointed by God,” said Pastor Wilson.

Chiar asa mr Wilson? Ei nu ma-nnebuni! ”All leaders are appointed by God”????????? Mai sa fie ! Acu inteleg eu de ce azs-ii germani au fost ok cand ii ciuruiau pe azs-ii din tabara non-hitlerista. Si cate alte atrocitati venite via ”All leaders are appointed by God”!

Se pare insa ca istoria cardasiilor azs cu Mugabe nu e chiar recenta: Adventist Vice President: „President Mugabe preaches the same gospel we preach.” Si ce perle l-au facut demn pe Mugabe de asa ”sfinte” bune relatii cu azs-ii? Iaca una doar:

Mugabe has garnered almost world-wide criticism for destroying his country’s economy, murdering citizens, and saying things like, „Hitler has only one objective: justice for his people, sovereignty for his people, recognition of the independence of his people and their rights over their resources. If that is Hitler, then let me be a Hitler tenfold.”

Cine este Mugabe? Doar un click pe wikipedia si inca unul aici.

Robert Mugabe (n. 21 februarie 1924, în Masvingo) este președintele Republicii Zimbabwe din 1987. Între anii 1980 – 1987, Mugabe a fost prim-ministru. Încetul cu încetul, Mugabe a instituit o dictatură brutală.[1] Situația economică a statului este deplorabilă, inflația ajungând în 2008 la 2,2 milioane de procente.[2] Populația suferă de foame, Mugabe răspunzând cererilor maselor cu măsuri brutale, care sunt condamnate de ONU și de organizațiile care militează pentru drepturile omului.[3]

Mr Wilson, daca taceai… destept ramaneai! Ar fi oare contraindicat ca liderii sa aiba un IQ minim pentru a ocupa o functie de top? Intrebare retorica…

”Sfintele” minciuni ale ”adevaratei” biserici

Indiferent despre care ”biserica” cu pretentii de ”cea adevarata” vorbim – fie ea catolica, ortodoxa sau vreuna dintre cele protestante – minciuna pare ok atat timp cat serveste intereselor… partidului cu pricina. Fix ca si printre politicieni, fetele bisericesti nu au nici o problema de constiinta sa trambiteze sus si tare minciuni atat timp cat sansele de a fi demascate sunt mici sau cei care descopera fraudele nu-s suficient de periculosi.

Si nu vorbim aici de ”fraus pia” desi asa se incearca sa fie prezentate cand iese la iveala adevarul. Adesea minciunile ”sfinte” ale ”bisericilor” care mai de care ale Adevarului – cica – nu-s decat niste manarii si gainarii necesare insa pentru propaganda de partid. O alta tactica jegoasa de PR este ca atunci cand mizeriile ajung la lumina soarelui ele sa fie regretate ca si ”exceptii” care nu reprezinta ”adevarata” stare de lucruri.

Cu atat mai de mirare este cand un raport oficial ”forteaza” mana celor deloc veseli la investigatii sa ia ”taurul de coarne” si sa o lase mai moale cu ”cosmetizarea” realitatii – mai corect spus cu parfumarea deseurilor urat mirositoare.

Este de-a dreptul hilar sa observi insa ce motivatii ”sfinte” ajung sa reclame ”stringenta unor interventii de ajustare la realitate”. De pilda, cazurile preotilor catolici prinsi ca sunt mult prea ”iubareti” cu enoriasii lor minori sau majori. Sau cazul fotografiei unui patriarh din care in Photoshop este sters ceasul de lux. Mizeria iese la iveala si patriarhul se face toata rusinea( in caz ca mai exista vreun dram ramas)… Sau cazul unei confesiuni – sa zicem protestante – care contrariata de discrepantele dintre veniturile din diverse zone ale lumii, hotaraste sa verifice numarul real de contribuabili. Nu de alta dar intre doua rele uneori trebuie sa alegi: ori ajustezi numarul de contribuabili la realitate si renunti la umflarile registrelor de membrii, ori te iau sefii de guler ca nu stii sa ”stimulezi” darnicia oilor ( inclusiv cele fictive de prin registre) care nu-si mai dau dijma de ”lapte” catre ”sfintii” ciobani.

Si uite-asa, iese la iveala si urat mirositorul adevar: statisticile triumfaliste ale ”cresterii bisericii”. De teama sa nu fie acuzati de necredinciosie la contributii, iaca se ajunge la ”verificarea corespondentei cu realitatea” a numerelor umflate de membri din registre. 😀 Cand e problema de bani, adevarul iese la iveala. Doar banii sa curga ! Sau macar sa se stie ca ”boborul” cotizeaza constiincios.

Decat lipsa 12 miliarde de dolari – valeu! – mai bine adevarul. Ca sa vezi! Tot banul vorbeste si … urneste!

Cum ramane cu ”succesurile” si ”botezurile” pe banda si la comanda intru umflarea ”sfintelor” registre pentru a da bine in rapoarte? Numai cand imi aduc aminte de directivele legate de recensamanul recent si ma cuprinde ”mirarea” de ce abia dupa recensamant se gandesc unii sa spuna adevarul mai putin ”fardat”. Curat-murdar, coane Fanica!

Obedienta ca ne-virtute/pacat: despre ”mazilirea” prof. F. Laiu

Data fiind gravitatea extrema a situatiei, revin asupra mazilirii profesorului Laiu, mai ales dupa doua explicatii oferite chiar de domnia sa. Desi probabil postarea mea va fi fara efecte practice (stiu prea bine sistemul…), totusi macar cineva sa zica lucrurilor pe nume, fara menajamentele cu care domnul Laiu cauta sa atenueze din penibilul dramei.

So… conform precizarilor d-lui profesor, domnia sa va fi mentinut pana la sfarsitul anului academic desi in urma recomandarii forurilor superioare va fi mutat disciplinar. A fost deci mai mult decat suficienta o ”recomandare” de ”sus” pentru ca administratorii Uniunii si bordul institutului sa se execute si sa-l execute… cu intarziere (daca ideile sale sunt atat de ”cancerigene” cum de sunt tolerate inca luni intregi la catedra?).

Dar cum de s-a ajuns aici? Situatia ar fi comica daca nu ar fi de un tragism vecin cu absurdul. Iaca algoritmul dupa care poti fi ”debarcat” ”cu jena” de rigoare: te duci la un colocviu stiintific si-ti prezinti naiv si cu buna credinta rezultatele unor ani de studii facute in cea mai buna credinta si fidelitate fata de organizatia care te salarizeaza. Ai nesansa  ca la colocviu sa vina si niste indivizi de la inchizitia azs care se sesizeaza din oficiu cu privire la ”ereziile” din studiile tale (diseminate ”pervers” si livrate academic intru subminarea maicii si sfintei ”Biserici” a ramasitei). Drept urmare esti luat la ochi, si incepe procesul – in care daca nu spui ”retractez si ma pocaiesc in praf si cenusa” nu poti avea alta soarta decat rugul – de asta data deghizat in mutarea la o comisie gratie careia ti se va inchide gura sa nu mai se auda ”ereziile” din domeniile pe care le stapanesti mai bine ca inchizitorii tai.

O ilustratie a procesului se poate vedea in ecranizarea povestirii lui Martin Luther:

Pentru cine contesta paralela iaca o parafrazare practic a cuvintelor lui Luther in cuvintele prof. Laiu:

Este posibil ca unele din afirmaţii să se dovedească imprecise sau chiar greşite, chiar dacă eu le văd acum corecte. Sunt simple propuneri. Dar pentru multe ele nu am nici un dubiu că sunt corecte. Admit că pot fi greşit şi acolo unde am cele mai profunde convingeri. Dar am nevoie de dovezi mult mai puternice decât cele care circulă, ca să mă pot clătina cât de puţin. Iar dacă am şi convingeri puternice, care nu cedează în faţa argumentului autorităţii, nu înseamnă neapărat că sunt arogant.

Revenind – ce a vrut domnia sa:

Ceea ce doresc eu nu este un recurs, ci o normalizare a sistemului, pentru ca cercetarea teologică să fie cât mai largă şi mai progresistă. Şi doresc aceasta nu pentru a răsturna doctrinele confesionale, nu am nici o înclinaţie de acest gen (se ştie prea bine asta pe web), ci tocmai pentru a ne asigura de înţelegerea şi formularea lor mai exactă. Nu am nici o îndoială că studiul critic al acestor probleme este o datorie a noastră, ca Biserică, şi nu o catastrofă. Există riscuri, dar fără asumarea riscurilor, nu există nici un progres.

(…) Eu aş fi preferat legea, dacă ar fi existat o lege rezonabilă pe undeva. [NU ”harul” mutarii disciplinare]

si ce a iesit:

FL: ”îmi pare rău şi mi se pare straniu că de lucrurile pe care le ştiu cel mai bine nu are nimeni nevoie

FL: ”îmi pare rău că nu am putut prevedea politica de rezolvare a acestor cazuri, pentru că dacă ştiam, nu aş mai fi prezentat referatul acela. Am dorit să provoc cercetarea, nimic mai mult.”

FL: ”dacă un cadru didactic are o influenţă care este concepută ca fiind contraconfesională, nu poate fi tolerat, afară de cazul că retractează, sau se angajează să tacă.”

Urmatoarea fraza da seama de adevaratele dimensiuni ale tragicului si absurdului situatiei:

Dar de la simpatie şi până la a-ţi risca obrazul (sau jobul) pentru altul sunt câteva mile. Ca să iei public apărarea cuiva într-o situaţie foarte nepopulară ai nevoie de convingeri puternice şi/sau de o simpatie sporită, care poate să se manifeste doar în situaţii excepţionale (de exemplu, când sunt ameninţate viaţa, libertatea sau locul de muncă al amicului).

Mai pe romaneste: ”cei trei crai” de la rasarit au executat rapid sentinta pentru a-si feri/salva dosurile/scaunele. O recomandare a forurilor superioare a fost mai mult decat suficienta  pentru a trage pe linie moarta probabil cea mai erudita minte a adventismului mioritic, expertul numarul 1 in interpretare profetica si ebraica (daca nu si in greaca…) al azs-ilor romani.  N-au mai contat anii de munca asidua, nici eruditia, nici caracterul crestin deosebit ale ”ereticului”. Tot ce a contat a fost salvarea dosului/scaunului propriu si ramanerea in gratiile forurilor superioare. Cel putin unul dintre ”cei trei crai de la rasarit” i-a fost student profesorului Laiu. M-as bucura si mira sa aflu ca macar el a avut minima decenta a unui vot de abtinere, daca nu a avut curajul unui vot pentru fostul nostru profesor.

Intrand insa putin mai adanc in subtilitatile si catacombele mazilirii este important de inteles de unde vine aceasta ”ne-mila”. Doctrina sanctuarului – la care domnul Laiu a adus anumite reformulari si precizari fata de dogma infailibila oficiala este nici mai mult nici mai putin decat chiar  fundamentul azs-ismului, pivotul care sprijina intregul edificiu al cultului. Azs-ismul cade sau sta functie de doctrina sanctuarului – o spune profeta lor EGW raspicat si fara drept de apel : doctrina curatirii sanctuarului este chiar „temelia și stâlpul central al credinței advente” (GC 409). Cum ar putea ascunde aberatia numita 22 octombrie 1844 daca nu ar fi fost inventat si tinut cu dintii de aceasta ”temelie”?? S-ar face praf si pulbere tot sistemul.

Deci pacatul capital al prof Laiu este a fi zis ”sibolet” in loc de ”şiboletul” EGW+ sefii azs in ce priveste subiectul extreeeeem de sensibil al sanctuarului. Aici a nu adera fara rezerve( intelectuale, exegetice) la cea mai rigida interpretare oficiala a insasi ”fundatiei” sanctuarului este deci sinonim cu culpa infidelitatii sau cel putin cu suspiciuni ce se lasa cu ”recomandari” de tragere pe… linia moarta.”Talibanismului” azs pur, absolutizarii EGW si a GC, fundamentalismului prost (inteles) si extremist – lor le-a cazut victima profesorul Laiu. Si lasitatii celor ce mai degraba isi salveaza fundul/scaunul decat sa ia parte unui coreligionar care a avut ”tupeul” de a gandi si rosti mai mult sau altfel decat a decretat ”sfantul oficiu” al forurilor superioare ( ma intreb ce diferenta mai e intre directivele Vaticanului sau ale Turnului de Veghe si ”recomandarile” sefilor azs…)

Acestor politruci religiosi preocupati mai degraba de salvarea propriul dos/scaun si de ramanerea in gratia superiorilor decat de adevar si dreptate le dedic via ”colonelul Slade” un mini-speech . Activistii de partid azs si cadrele responsabile de bunastarea partiduletului lor ar face bine sa ia aminte la discursul lui Al Pacino. Si sa intre in pamanat de rusine (daca mai stiu ce e aceea…). Sa-si faca harakiri chiar nu ma astept. Cere prea mult prea multa demnitate…

Despre conservarea identitatii cultice cu pret de ”cadavre” (nu conteaza cat de valoroase)

Via un ”amic” am aflat azi ca fostul meu profesor Florin Laiu a devenit ex-cadru didactic la institutul teologic unde decenii a fost un respectat si admirat dascal. Aflu deci ca domnia sa a fost mutat – cripto-disciplinar – intr-o pozitie din care sa fie mai putin ”nociv” noilor generatii de pastorasi azs care trebuie sa absolve institutul perfect convinsi ca ”bisericuta” lor e ”ramasita” – cea unica si far-de-asemanare , BisericA. Cum domnul Laiu se pare ca a ”iesit din randuri” si nu mai subscrie la cea mai ”talibana” ”teologie” azs, nici macar anii de catedra si cunostintele sale enciclopedice teologico-biblice nu l-au putut salva din fata inchizitiei de fier mandatata sa pastreze puritatea doctrinala cea mai stricta a adventismului, fara de care omenirea ar fi – cica – pierduta.

Cum domnul Laiu este posesorul unei minti iscoditoare si de neredus la tacere cu argumente subtiri-superficiale, domnia sa a comis – se vede –  eroarea de a crede ca sistemul (strasnic pazit de cerberii celei mai inguste ”orthodoxii” azs) ii va tolera micile teolegumene. ”Fatala” eroare! Modul cum intelege inspiratia Biblica, interpretarea profetica, si teologia sanctuarului – pentru o persoana cu rol formativ in chiar inima sistemului (  a nu se uita ca adventistii romani sunt cei mai numerosi din Europa) – a fost considerat intolerabil.

Conform sursei ”decizia provine din forurile BRI, via Diviziunea Euro-Africa, Uniunea Romana, si Board-ul Institutului”. Aceleasi foruri tolereaza insa in sistem un cancer extrem de contagios numit Edi Constantinescu – pastor la Chicago. Acest individ nu mai este de ani buni crestin, face prozelitism agresiv pentru ateism deghizat in agnosticism, pentru evolutionism, rationalism salbatic si alte isme care mai de care mai straine crestinismului celui mai elementar.

Gandindu-ma si la ”cazul” Iacob Coman – folosit fara scrupule  de sistem pentru acredinta institutului dupa care a urmat cea mai oribila descotorosire de domnia sa (urmata de paradoxal valorizarea sa de catre penticostali la institutul lor ) –  stau si ma intreb daca liderii azs mai au vreun dram de ratiune sau coerenta sau ar trebui internati in corpore in anumite institutii speciale…

Daca dascali de talia prof. Iacob Coman si Florin Laiu sunt eliminati ( unul pentru ”hiper”-orthodoxie azs, celalalt pentru ”hipo”-orthodoxie de acelasi soi)  pentru ca sistemul sa ”functioneze in parametri ce tind spre optim”, iar indivizi perfizi de joasa speta precum Edi Constantinescu sunt mentinuti ani buni platiti pentru a discredita exact cei pe care ar avea datoria sa-i apere, atunci azs-ismul isi merita soarta pe care tocmai incearca s-o evite: caderea in ridicol si totala irelevanta urmata de ghetoizare si fanatism.

Cand o minte ca a profesorului Laiu este trecuta pe o linie mai putin vizibila si influenta pentru ca nu aplauda si zice ”amin” la ceea ce este evident ca sfideaza bunul simt si ratiunea minima, este semn ca ceva miroase rau si deloc frumos.

Nu-mi ramame decat sa-i urez ex-profesorului meu de greaca, ebraica si altele, „vant in pupa” ca director al Centrului de Studii Rasaritene (Ortodoxe). Sper ca aprofundarea teologiei rasaritului sa se concretizeze intr-o apropiere de valorile autentice ale Ortodoxiei. Mi-as dori ca gratie conducerii domniei sale, centrul de studii sa faciliteze o mai serioasa si corecta raportare la tot ceea ce are mai bun ortodoxia. Nadajduiesc intr-o pozitionare echilibrata fata de Rasarit, nu prea la Vest… sau la extreme.

PS:  Tinand cont de aceasta semi-expulzare din sistem a fostului meu profesor, gasesc necesar sa-mi fac o mea culpa pentru unele dintre atacuri mele cateodata lipsite de ”eleganta” la adresa pozitionarilor domniei sale. Uneori am fost prea harsh si probabil si nedrept (cel putin partial) .

PPS: gasiti explicatiile domnului Laiu pe blogul unde a aparut initial informatia si catre care am dat link  chiar la inceputul postarii.

De ce ar ”condamna Cerul” şahul?

Sunt distracţii, ca dansul, jocul de cărţi, şahul, damele, cu care noi nu putem fi de acord, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracţii deschid uşa pentru mari păcate. Ele nu sunt folositoare, ci au o influenţă excitantă, producând în unele minţi pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc, risipă şi destrăbălare. Toate aceste jocuri trebuie condamnate de creştini şi ele trebuie înlocuite cu altceva cu totul nevinovat. 2 Căminul adventist 451:3

Există distracţii, cum ar fi dansul, jocurile de cărţi, şahul, damele etc., pe care noi nu le putem aproba, deoarece cerul le condamnă. Aceste distracţii deschid uşa pentru multe rele. Acestea nu au o influenţă spre bine, ci una incitantă, generând în unele minţi pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc şi risipă. Toate jocurile de acest fel trebuie condamnate de creştini şi înlocuite cu ceva cu totul nedăunător. Mărturii pentru comunitate vol.1 499:2

Citind vestea despre introducerea sahului in scoala, mi-am amintit de pozitia cel putin stranie a unora vis-a-vis de acest sport al mintii si perspicacitatii. Asa cum grai o doamna ”apusa” acum vreun secol (vezi citatele de mai sus), conform ”luminii” de care a avut parte, sahul ar fi nici mai mult nici mai putin decat ”condamnat de Cer” – adica de Dumnezeu Insusi. Motiv pentru care nu doar ca dansa si ai sai nu pot fi de acord cu acest joc periculos – cica – , dar intreaga crestinatate, toata suflarea crestina carevasazica, ar trebui sa renunte la a-l practica.

Norocul crestinatatii ca nu o ia in serios pe doamna din America cu vise si talmaciri asa ”prietenoase” sahului. Daca crestinii ar lua-o drept ce se pretinde , profet, cu asa o fenomenala ”revelatie”, atunci musulmanii , budistii, confucianistii si restul religiilor ar trebui sa-i ridice o statuie comemorativa doamnei cu pricina, pentru meritul de a fi oferit un substantial si generos avantaj mintilor necrestine in a se antrena intr-ale logicii si strategiei in detrimentul crestinilor (opriti preventitv de la a musca din ”fructul” oprit  al … bietului sah.)

Care ar fi insa motivele acestei interdictii, conform doamnei profet?

  • ”deschid uşa pentru mari păcate”
  •  ”nu sunt folositoare”
  • ”au o influenţă excitantă, producând în unele minţi pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc, risipă şi destrăbălare”

Care vor fi fiind ”marile pacate” spre care deschide usa sahul? Cumva gandirea logica? Sau gandirea in perspectiva si ”a la long”? Si la ce ma rog n-ar fi folositor? Folositoar cui? Cu siguranta sahul nu este folositor unor minti care sa se aserveasca usor unor autoritati cu pretentii … stranii.

A pune sahul in rand cu jocul de carti si dansul este o alta ciudatenie demna de cateva intrebari. Este sahul joc de noroc precum jocul de carti? Chiar deloc. Este sahul pasibil de atingeri nu chiar inocente precum se presupun in cazul dansului? Nici atat!

Sa vedem o explicatie direct de la sursa:

Astfel de exerciţii mintale, cum sunt jocurile de cărţi, şahul şi damele, suprasolicită creierul, îl obosesc pe bolnav şi împiedică însănătoşirea, în timp ce munca fizică uşoară ocupă timpul, îmbunătăţeşte circulaţia, uşurează şi reface creierul şi se dovedeşte de un real folos pentru sănătate. Mărturii pentru comunitate vol.1 540:1

Oh! Deci asta era! Pericolul de a ”suprasolicita creierul”. Sarmanul creier! Nu cumva sa iasa fum din el muncind ”prea” mult … Intr-adevar: cel mai mare pacat al sahului  este ca ii oboseste pe bolnavii de gandit prea putin . Cat priveste insanatosirea mintilor bolnave, cred mai deggraba ca  sahul va insanatosi o minte bolnava…

Sunt tare curios daca elevii apartinand cultului certat cu sahul (+ teatrul si altele…)  vor face petitie la guvern sa fie scutiti de acest ”viciu” ”condamnat de cer” sau se vor considera persecutati si abuzati daca li se va ”impune” sa-si oboseasca mintea la scoala cu acest sport atat de ”nociv”…

Cateva citate despre sah:

Şahul este piatra de încercare a inteligenţei.

Şahul este un joc util şi onest, indispensabil în educarea celor tineri.

Şi Dumnezeu i-a spus lui Iov: „Şah-mat!”

”Conform psihologilor, şahul este considerat o modalitate eficace de a-ţi îmbunătăţi funcţiile memoriei. De asemenea ţinând cont că permite minţii să rezolve probleme complexe şi să prelucreze idei, nu este de mirare că şahul este recomandat în lupta împotriva sindromului Alzheimer. Câţiva susţin că poate dezvolta inteligenţa unei persoane, dar acesta este un subiect mai complicat.

Efectele pe care le are şahul asupra tinerilor au determinat ca acest joc să fie introdus în şcolile din diferite regiuni şi ţări. S-a demonstrat că poate îmbunătăţi rezultatele şcolare ale copiilor şi că poate avea şi alte efecte pozitive.”

via Top 10 cele mai interesante lucruri despre şah

PS: apropo – imi amintesc bine ca una dintre primele mele predici ca pastor ( in Labirint – septembrie 1998) purta titlul ”Sah la… regina”; firul rosu era batalia pentru mintea/ratiunea(=”regina”) crestinului.

Ortodoxia şi eroarea evoluţionistă

Celibatul – ”supraideal” paulin (doar)?!

Un articol recent al profesorului Laiu despre 1 Corinteni 7  ( ”Darul casniciei si al celibatului”) este generatorul acestei postari. Domnia sa face un comentariu la controversatul capitol paulin care a dat atatea dureri de cap atatora. Catolicii s-au folosit de acest pasaj pentru a impune abuziv si inuman preotilor lor celibatul ( cu toate aberatiile oribile generate de aceasta maltratare a bietilor oameni), protestantii – pe cat de paulini s-au dat ei mereu – s-au simtit mai mereu deranjati si perplexati de ceea ce apostolul lor favorit le scrie in aceasta scrisoare catre corinteni: ca celibatul este superior casatoriei. Ortodoxia, asa cum ne-a obisnuit, a pastrat si la acest capitol via media, calea de mijloc, dreapta socotinta: a propus/recomandat celibatul celor in stare de el si nu l-a impus preotului care aveau nevoie de sotie. ( Protestantii, in genere,  s-au dus in cealalta extrema(fata de catolici) : pastorii necasatoriti au fost si sunt priviti cu suspiciune, evitati/amanati la hirotonisire tocmai datorita lipsei consoartei. Celibatul este suspect in mediile protestante iar presiunile pentru a ”intra in randul lumii” cresc cu fiecare an/luna de stare civila neschimbata. )

Domnul Laiu , ca un filo-mozaic ce se recunoaste , ajunge la concluzia (subiectiva/eronata! – zic eu) ca celibatul este doar un ”supraideal” al lui Pavel, supra-pus idealului casatoriei. Dintr-o analiza mai putin partinica, cred ca raportul este exact cel invers: Domnul Insusi ca si apostolul Sau Pavel ridica ”ştacheta”/idealul la nivelul superior al celibatului, casatoria ramanand o optiune valabila, rezonabila, perfect onorabila, modesta si cuminte.

Daca ar fi sa folosesc o ilustratie pe care am mai uzitat-o, raportul dintre celibat-casatorie-curvie poate fi mai bine inteles pe modelul ideal-ingaduit- inacceptabil.  Spuneam mai de mult in legatura cu dieta ca lucrurile stau cam asa:

  • dieta ideala/optima/ ”the best” – este cea paradisiaca, predestinata omului de la facerea lui – cea vegetariana ( Facerea/Geneza 1:29,30 )
  • dieta ingaduita/acceptabila/ ”cu pogoramant” – este cea care respecta distinctia curat/necurat specificata de Domnul lui Noe ( Facerea/Geneza 7:2,3 ) si repetata/amintita evreilor in Levitic 11
  • dieta inacceptabila/ ”the worst” – cea fara nici o limita si retinere – ”tot ce zboara si misca” (Faptele Apostolilor 10:12-15)

Pe acelasi model putem intelege si raportarea la conditia optima de vietuire: celibat autentic/casatorit si fidel / libertin(curvar).

  • ideal/ ”the best”, atat dupa Domnul (Matei 19:11,12) cat si dupa Pavel ( 1 Corinteni 71:1, 8, 27-29, 32-34, 37,38, 40) este celibatulcare este superior casatoriei (pentru cine se poate ridica fara probleme la acest nivel)
  • ingaduita/ ”cu pogoramant” este casatoria monogama si fidela, o solutie onorabila si legitima care tine cont de slabiciunea omului( Matei 19:11,12, 1 Corinteni 7:2,5,6,9,28,32-38,40) ; inferioara celibatului dar net ”preferabila” curviei sau ”perpelirii” ( este traducerea perfecta gasita de domnul Laiu pentru a exprima realitatea din spatele literelor)
  • inacceptabila/ ”the worst” – este curvia/viata dezordonata/perpelirea

Cu alte cuvinte:

  • celibatul este echivalentul ”dietei fara carne” 😀 ,
  • casatoria monogama si fidela – ”dieta carnata” ”cu pogoramant”,
  • curvia – ”ingurgitarea spurcaciunilor fara nici o selectie” .

O alta ilustrare ar fi pe modelul supra-firesc/ firesc/ anti-firesc sau supra-rational/rational/anti-rational:

  • Celibatul    –  supra-firesc/rational,
  • casatoria   –               firesc/rational
  • curvia etc –  anti-firesc/rational.

Imi este chiar foarte de mirare cum de domnul profesor poate sa vina cu concluzia cu care vine cand cuvintele apostolului Pavel sunt atat de clare si impotriva ierarhie propuse de prof. Laiu:

1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. 2 Dar, din pricina desfrânăriia, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

5. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni. 6 Şi aceasta o spun ca pogorământc, nu ca poruncă.

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.

27 Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie. 28 Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.

32 Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului; 33 dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii, 34 şi iată-l împărţitk. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.

36 Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s’o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească. 37 Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face. 38 Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n’o mărită, mai bine face (m).

40 Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Este foarte greu de inteles deturnarea sensului foarte clar al cuvintelor apostolului. Faptul ca noi nu ne ridicam la inaltimea propusa ( ceea ce nu-i de neinteles…) nu inseamna sa-l coboram pe Pavel la micimea  noastra. A-i suci insa cuvintele ca sa ne simtim mai confortabil este inadmisibil. Mai degraba recunoastem ca suntem noi slabi si avem nevoie de ”pogoraminte”  – inclusiv de cel al casatoriei – decat sa rasturnam valorile intru iluzionarea  si ”mangaiereanoastra.

Stimate domn profesor, rogu-va, sa-l lasam pe Pavel sa spuna exact ceea ce spune, fara a-i face cuvintele mai soft spre ”alinarea” noastra.

PS: Un eseu-omilie despre monahism (”Daruind vei dobandi”, eseul ”Vocatia monahala”) despre  ”starea de plasma” este deplin aplicabil si discutiei de aici despre celibat. Puteti (re)audia eseul accesand linkul atasat titlului. Redau mai jos doua citate dar pentru a intelege contextul este de citit/audiat intregul eseu

(… ) definitia cea mai exacta a monahismului, care aceasta chiar e : lumea lui Non-A, a geometriei neeuclidiene si antimateriei ; scurt spus : lumea opusa celei obisnuite, lumea contrara si contradictorie – daca-mi este îngaduit a ma exprima astfel – a lui Ion Anapoda.

Calugarul însa, parasind conditia euclidiana de mirean  si  dobândind  acces  la  starea  de  antimaterie monahala,  ce  isprava  face ?  Faureste  si  întretine  în sufletul, în cugetul si în inima lui – si nu pentru o fractiune de secunda, ci pe durata unei vieti întregi – o temperatura de trei sute de milioane de grade ! Aceasta, poate, este chiar definitia corecta, riguroasa a vocatiei monahale : posibilitatea pentru cel în cauza de a mentine – ca un adevarat personaj de literatura stiintifica, în sinea lui, sub smeritele sale vesminte si îndaratul saracutei sale înfatisari – o stare continua de Non-A, de neeuclidianitate, de antimaterie, o – din afara – nebanuita si – dinauntru – neîncetata temperatura de trei sute de milioane de grade.
Votul  saraciei,  al  fecioriei  si  ascultarii ?  Desigur, desigur. Dar si al nestingerii Duhului, care stim prea bine ca e foc arzator. Dupa nasterea crestinului din apa si din Duh, nasterea monahului din Duh Sfânt si din foc !

Despre pericolul de a căuta sfinţenia de unul singur – Viridiana (1961)

” Filmul Viridiana al lui Bunuel, socotit de mulţi anticreştin şi scandalos, reprezintă şi el o perfectă intuire a pericolului de a căuta sfinţenia de unul singur şi pe cale idioritmică. Viridiana este o justificare a bisericii şi a mănăstirii şi o demonstraţie a puţinei noastre priceperi în a ne însuşi şi aplica învăţăturile lui Hristos.”

Jurnal fericirii

Voi reveni cu propriile comentarii despre film. Oricum, este unul acid la adresa crestinismului de doua tipuri: individualist-sectar si institutional-autoritar. Film nerecomandat pentru mintile inguste si pentru cei novici in ale credintei.

Cand resentimentele fac ”teologie” : Sabat vs Duminica(R)

CANONUL 16: (SI SIMBATA SE FACE SFINTA LITURGHIE)
Sambata, impreuna cu alte Scripturi, si se citeasca si Evanghelia. (66 Ap; 55, 56 Trut.; Zg, 49, 51 Laod.)
Se dispune ca si sambata sa se savirsesca slujbe divine si sa se citeasca din sfinta Evanghelie, si alte carti sfinte, pentru a dezradacina obiceiul la unii crestini de a urma simbata rinduielile ebraice (vezi si can. 66 ap., Si 29 Laod.).

CANONUL 29 (CINSTIREA DUMINICII)
Nu se cuvine crestinilor si urmeze obiceiurilor iudaice si sambata s-o petreaca in repaus, ci si lucreze in ziua aceasta, duminica insa cinstind-o cu deosebire, de le-ar fi cu putinta, sa o petreaca in odihna ca si crestini. Iar de s-ar gasi ca sint iudaisti, si fie anatema de la Hristos.
(7,.64, 66, 70, 77 Ap.; 71, 55, 66 Trul.; 1 Antioh.; 76, 37, 38 L.aod.; 57, 73, 106 Cartg.)
Parintii avind in vedere tendinta unor crestini de a serba atit simbata cit si duminica, dispun categoric ca sambata sa se lucreze, iar duminica, ziua Invierii, zi de bucurie, sa nu se posteasca (can. 66 ap.), sa nu-si plece genunchii la rugaciune (can. 20 sin. I ec.), si sa nu se lucreze (Eusebiu Ist. IV, 18, 19, 20) ,,de le-ar fi cu putinta”. Aceasta insemneaza ca nu toti sunt obligati si nu lucreze duminica. La aceasta Valsamon (Sint. At. III 197) adauga ca in caz de nevoie sau saracie sau din neaparata necesitate se poate lucra si duminica, si unii ca acestia nu vor cadea sub pedeapsa.

Arhidiacon prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe ,1992, p. 220, 223

Am citat mai sus fragmentele din canoanele sinodului al cincilea local de la Laodiceea (343) referitoare la sabat. Este cat se poate de evidenta conjunctura si coloratura virulent anti-iudaica in care aceste canoane au fost emise. Polemica acerba dintre Sinagoga si Biserica mai face o victima : sabatul. Perceput ca randuiala ”ebraica” la concurenta cu randuiala ”crestina” a duminicii, sabatul este explicit si irevocabil anatemizat ca zi de inchinare rivala a duminicii. Oamenii de atunci ai Bisericii si-au permis nelegiuirea de a porunci fix in contra poruncii divine – ”sa se lucreze sambata!” in timp ce Dumnezeu interzisese explicit munca in sabat :

8. Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti!
9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta,
10. dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta.
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.

(Exodul 20:8-11, NTR)

Obraznicia incomensurabila a Bisericii a fost si ramane de a-si contrazice fatis Dumnezeul, de a-L ”corecta” si ”scoate de sub influenta nefasta” a evreilor. Este remarcabil ca si in jumatatea secolului 4 dupa Cristos obiceiul sfant al sabatizarii era inca inradacinat la suficient de multi crestini care aveau ”nevoie” sa fie mustrati prin ”pastorala” anti-divina a Bisericii.

Tupeul canonului 29 este strigator la cer: nu doar ca ”nu se cuvine” crestinilor sa asculte de o porunca divina explicita veche de cand lumea, dar li se cere/impune mot-a-mot sa calce in picioare porunca divina, sa faca ”de-ai dracului” fix pe dos de cum zice porunca.

Iaca ce monstri naste ura dintre evreii anti-cristi si ”crestinii” anti-”evreisme”. Ramane o mare ”taina” pana astazi cum de majoritatea crestinilor ”extirpa” din Decalog o porunca – a patra, a sabatului – si o declara ”iudaica”, in timp ce restul sunt pastrate ca si ”crestine”… pe baza unei nenorocite antice rivalitati…

Sminteala calvinista a predestinarii

Capitolul X. Despre chemarea eficace

1. Pe toţi cei pe care Dumnezeu i-a predestinat pentru viaţă, şi numai pe aceştia, El a binevoit, la timpul stabilit şi acceptat de El, să fie chemaţi în mod eficace, prin Cuvântul şi Duhul Lui, din starea de păcat şi de moarte în care se aflau din fire, la har şi mântuire prin Isus Cristos; luminându-le minţile în mod spiritual şi salvator pentru a înţelege lucrurile lui  Dumnezeu; înlăturându-le inima de piatră şi dându-le o inimă de carne; înnoindu-le voinţa şi determinându-i, prin puterea Sa nemărginită, să facă ceea ce este bine; atrăgându-i în mod eficace la Isus Cristos, dar în aşa fel încât ei au venit de bună voie, mişcându-le voinţa prin harul Său.
(…)
4. Alţii, care nu sunt aleşi, deşi pot fi chemaţi prin lucrarea Cuvântului şi pot avea parte de anumite activităţi comune ale Duhului în ei, totuşi ei nu vin niciodată cu adevărat la Cristos şi, de aceea, nu pot fi mântuiţi. Cu atât mai puţin deci, oamenii care nu mărturisesc credinţa creştină nu pot fi mântuiţi în vreun alt mod, oricât de multă grijă ar avea pentru a-şi rândui viaţa după lumina conştiinţei şi după legea religiei pe care o urmează; a afirma şi insista că ei ar putea [fi mântuiţi] este foarte dăunător şi lucrul acesta trebuie detestat.

 Din Confesiunea de la Westminster (sublinierile imi apartin)

Celor socati de aceste afirmatii trebuie sa le amintesc faptul ca sunt doar opiniile ne(-)bune ale lui Calvin si ale acolitilor sai (indiferent cat de sonore le-ar fi numele). Ele sunt total straine Bibliei si vin in flagrant conflict cu invatatura generala a Scripturilor si cu caracterul lui Dumnezeu asa cum este revelat de Canonul sfant si de Calvar.

Exclusivismul ”taliban” calvinist in ce priveste mantuirea nu este o noutate pentru cei cunoscatori intr-ale crestinismului. Nu e de mirare de ce epigonii lui Calvin il urasc pe Arminius, cel care a demascat sminteala predestinarii si a redat omului demnitatea de fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, cu posibilitatea de a-si alege soarta.

Parintele Steinhardt exprima cum nu se poate mai bine pozitia sanatoasa a ortodoxiei( si arminianismului) , o pozitie de bun simt si modestie, ireconciliabil opusa arogantei si nebuniei lui Calvin in eseul ”Problema predestinarii” din volumul de omilii-eseuri ”Daruind vei dobandi”. Va invit sa (re)audiati aceasta predica aici. Mai jos redau doar concluzia eseului pe care il puteti citi aici:

Sa fie Dumnezeul nostru, intreb din nou si tot atat de uluit, sa fie un olar nepasator, sa fie un fauritor atat de crud incat sa-si lase fapturile sa se zbata si chinuiasca aidoma unor soareci prinsi in cursa, stiind bine ca in zadar se zbat de vreme ce sfarsitul lor a fost dinainte stabilit? Sa fie dispus a pregati satanei un cat mai mare numar de robi si a-i furniza la domiciliu? Sa nu putem vedea in Dumnezeul nostru Cel care S-a intrupat si chinuit si rastignit din dragoste pentru noi decat o noua ipostaza a fatum-ului si a moirei? Sa fie toata lupta omului pentru curatire, imbunatatire si mantuire – adeseori atat de patetica, de dramatica – un simplu joc de carti masluite, un biet scenariu dinainte randuit?

Sa nu fie! Si nici nu este. Dumnezeu Isi are alesii Sai, fireste, dar celorlalti nu le este vrajmas ori jude partinitor, ci Parinte, milostiv, care mult doreste mantuirea tuturor, Se bucura de intoarcerea unui pacatos mai mult decat de sfintenia unei sute de drepti, de aflarea fiului risipitor cu mai zgomotoasa veselie decat de fidela prezenta a fiului celui cuminte si cauta cu neobosita ravna oaia cea pierduta.

Putini alesi, dar toti chemati, toti luminati, toti ajutati, toti asteptati!

Cat despre Calvin, parintele Nicolae de la Rohia este foarte clar, si voi cita doar cateva pasaje din ”Jurnalul Fericirii” desi in ”Articole burgheze” (si nu numai) Calvin este practic desfiintat si lasat fara ”lenjerie intima” ca tinta ironiilor( sau milei…)  din plin-meritate:

Oamenii politici în genul lui Calvin, Robespierre şi Hitler, care nu cunosc nici o altă satisfacţie şi preocupare decât punerea în practică pe calea politicii a ideii lor unice, uşor ajung la nebunie.

Virtutea personală a tiranului, oricât de incontestabilă, nu justifică tirania. Calităţile personale n­-au la oameni de felul acesta nici o valoare, sunt anihilate de păcatul strigător la cer al desfiinţării libertăţii omului, de groaznicul păcat al prefacerii semenilor în dobitoace; dobitoace, desigur, de vreme ce li se răpeşte principala însuşire a duhului: libertatea.
Virtuţi personale aveau şi fariseii, ba încă multe, erau nu numai cumsecade, ci şi riguroşi. Calvin la fel. Şi sunt sigur că şi Caiafa era plin de frumoase purtări şi ducea o viaţă model.

PS: a se observa tagma/compania unde-si are locul Calvin – langa Robespierre, Hitler, Caiafa si (pr)intre farisei

Protejat: Tetzel reloaded/redivivus

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Fundamente crestine si… alte fundamente

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Valul islamic, statul secular si pozitia crestinului

Inceputul acesta de saptamana a adus in atentia lumii situatia din Franta unde femeilor musulmane le este interzis prin lege sa-si acopere fata asa cum le cere religia islamica. Odata cu intrarea in vigoare a legii s-au operat si primele arestari.

Care ar trebui sa fie atitudinea crestinului fata de aceasta ingradire a libertatii de exprimare a credintei femeilor islamice?Are dreptul statul (francez – in cazul de fata) sa oblige prin forta legii cetatenii sa-si calce credinta atat timp cat manifestarea credintei in actul prohibit de lege nu aduce atingere securitatii statului si nu jigneste credinta altor cetateni? Trebuie crestinul sa ia apararea femeii arestate pentru ca nu si-a tradat credinta coste cat ar costa?

Crestinul este si trebuie sa fie aparatorul libertatii de inchinare, fie si o inchinare gresita dupa parerea sa. De aceea un crestin trebuie sa ia apararea unui mormon de exemplu, daca acesta este persecutat pentru ca-si manifesta credinta, daca acea manifestare nu reprezinta un pericol pentru societate.

La fel si in cazul femeilor islamice. Crestinii ar trebui sa faca front comun in fata statului secular care persecuta pe motive religioase desi pozeaza in aparatorul libertatilor si drepturilor omului. Franta seculara , dupa ce a decimat crestinismul autohton , a luat in colimator acum islamul.

„Nu e vorba de securitate, nu e vorba de religie, ci de respectarea principiilor noastre republicane”, a afirmat Michele Alliot-Marie, deținătoarea portofoliului justiției. „Franța, țara secularismului, garantează respectul tuturor religiilor dar, a-ți ascunde fața sub un văl este împotriva ordinii sociale publice, indiferent dacă este un act forțat sau voluntar.”

”A-ți ascunde fața sub un văl este împotriva ordinii sociale publice, indiferent dacă este un act forțat sau voluntar.” ??? Ce altceva decat cel mai fundamentalist talibanism secular exprima aceasta ”explicatie” oficiala??

Legea care permite arestarea femeilor pentru ca-si respecta portul indicat de religia lor este una abuziva, nedreapta si neavenita. Atat timp cat felul de a se imbraca al femeilor musulmane nu reprezinta o amenintare la adresa securitatii statului si a bunelor moravuri, masura nu se ”justifica” decat prin ratiuni de razboi cu o minoritate religioasa caruia i se incalca drepturile de libera manifestare a credintei. Este vorba de un dictat radical secularist care persecuta o religie manifesta incomoda. Daca femeia musulmana se imbraca asa din convingere si vointa proprie, fara a fi obligata de cineva, statul nu are absolut nici un drept de a interfera cu convingerile femeii si punerea lor in practica. Asa cum unei femei mondene i se garanteaza dreptul a-si exprima personalitatea si caracterul cum pofteste, tot la fel si femeia musulmana are acelasi drept.

Culmea, Franta incarcereaza femeile carora nu li se vad decat ochii, dar prostituatele despuiate sunt tolerate, iar industria revistelor deocheate este o afacere mai mult decat prospera… Statul secular este noua Inchizitie:

Politia din Franta a informat ca a emis prima amenda unei femei care isi acoperea fata cu valul islamic, in baza legii care interzice burqa si niqab-ul, intrata in vigoare luni, relateaza BBC.

Politistii au oprit femeia, in varsta de 27 de ani, intr-un complex de magazine din Paris, luni seara, si i-au intocmit o amenda care o obliga fie sa achite 150 de euro fie sa se inscrie la cursuri de cetatenie timp de o luna.

Faza cu cursurile de cetatenie tare mai aduce cu cursurile de  ”reeducare” din inchisorile comuniste sau cu sedintele de reconditionare din ”Minunata lume noua” a lui Huxley. Unde este indignarea crestina fata de aceste abuzuri nesimtite si sfidatoare?

Cred ca un gest frumos din partea crestinelor fata de femeile musulmane ar fi ca acestea sa poarte in public macar o zi fata acoperita, ca semn de protest si sfidare fata de abuz si solidaritate cu cele abuzate. Nu stiu daca guvernul francez isi va permite sa umple inchisorile cu zeci sau sute de mii de femei… Din pacate insa femeile Frantei ”crestine” numai crestine nu-s:

(… ) sprijinul popular este covârșitor: un sondaj internațional din aprilie-mai al Pew Research Center a arătat că 8 din 10 francezi sprijină legea interzicerii purtării vălului integral.

Ma mai intreb si unde-s marii aparatori ai drepturilor omului de prin bisericile care se bat cu pumnul in piept la acest capitol…

Exegeza ”sfînt”-păcătoasă si corect-politica = ”de-a noastra”

Asa cum deja stiam, profesorul Laiu are o ”sensibilitate” aparte la subiectul ”bauturi tari” in virtutea afilierii sale confesionale. Motiv pentru care consacra largi spatii ”aranjarii” etimologico-lingvistice a textelor deranjante, un machiaj care ar fi frumos daca n-ar fi grotesc prin ab-uzul asupra textului sacru.

Inca o mostra ne ofera domnia sa in inca o analiza lingvistica ”obiectiva”, atat de ”obiectiva” cat sa cada bine intedictiilor puritanist-fariseice ale bisericii dumnealui. Dupa o buchisire lingvistica ce musai trebuie sa dea rezultatul ”corect” ( de fapt ”bauturi tari” este o traducere ”gresita” –  nici nu putea fi altfel doar 🙂 ) domnia sa ne abureste cu o concluzie sclipitor de ”inteligenta”:

De aceea este de preferat să se traducă expresia yáin wə-šekár din Dt 14:26,  ca „must şi alte băuturi dulci”,  atât prin  analogie cu mamtaqím (băuturi dulci)  din  Ne 8:10,  cât şi în strânsă legătură cu termenul tiróš (must de struguri) din  contextul apropiat (Dt 14:23).  În nici  un caz nu poate avea sensul de „vin şi băuturi tari” pe care Dumnezeu le-ar lăsa aici la discreţie „după dorinţă”, israeliţilor,  când acelaşi Dumnezeu tună şi fulgeră împotriva  beţiei,  atât în Lege, cât şi în Profeţi şi Scripturi.

( Sublinierile imi apartin)

E de la sine inteles de ce este de preferat sa traduca asa incat sa pice bine traducerea cu doctrina azs. Si tot limpede ca ”buna-ziua” este si de ce ”În nici  un caz nu poate avea sensul” care cade greu la stomac puritanilor reformei sanatatii. Ca doar n-o putea sa zica Biblia altfel decat profeta anti-alcool…

Domnul Laiu, un erudit de altfel, este un trist exemplu de cum agenda confesionala impune stalcirea textului Bibliei si ”ajustarea” lui la doctrina cultului cu pricina. Nu doar martorii lui Iehova( nepotii bisericii d-lui Laiu) insista ca traducerea lor a Bibliei este cea ”nealterata” si corecta. Din pacate si domnul Laiu se joaca cu termenii asa incat in final sa iasa pasenta, si textul sa sune kosher azs.

Si mai trista mi se pare ”evolutia” domniei sale: daca nu cu prea mult timp in urma recunostea public ca biserica dumnealui face lege( in functie de care se si excomunica!) din interdictia la alcool , desi Biblia nu interzice clar, total si explicit orice consum de alcool( ”aşa cum nu interzicea poligamia,  sclavia sau alte rele sociale” SIC! 🙂 ), acum domnia sa, probabil la comanda ”forurilor competente” ingrijorate ca autoritatea lor ar putea fi slabita de…Biblie, iaca-ta ne serveste ceea ce ”e nevoie”.

E de prisos sa mai adaug ca ”obiectivitatea” domniei sale fata de textul sacru e ”evidenta” in ciuda focului de artificii etimologice . Si tot de prisos e sa mai spun ca traducerea propusa este una foarte ”originala”, cum nu se mai poate intalni decat la talibani anti-alcool de acelasi ”calibru”( ne poate oferi domnia sa alte traduceri biblice care sa-i dea dreptate? Asteptam!). Pe cand o intreaga ”traducere” biblica corecta politic 100% cu doctrina adventista ”kosher”? Ca doar materie prima e destula: Michael = Dumnezeu, tarina= ”de fapt” biserica nu lumea( cum zice Domnul!), etc

Curat-murdara impartire ”dreapta” a Cuvantului Adevarului. ”Nici” pomeneala de manipulari ”sfinte” si jonglerii ”frumos” mirositoare…

Sper sa nu fiu rastalmacit si inteles gresit: cine nu se poate controla si se imbata, sa nu se atinga de alcool deloc! Cine insa ”tine” la un pahar de vin sau o bere si nici macar nu se ameteste, sa nu fie condamnat (sau excomunicat!). Cel putin nu pe (false) pretexte ”biblice”.

PS:  ”bineinteles” ca un patriarh ”imperial si apostat” ca Ioan Gura de Aur trebuie sa arda-n iad pentru dezlegarea ”nebiblica” la alcool, fie el si moderat …

Vinul ni s’a dat de Dumnezeu nu ca să ne îmbătăm. „Căci vinul înveseleşte, spune David, (Psalm 103, 15) inima omului”. Iar tu faci din el pri­cină de mâhnire. Căci cei cari se îmbată peste măsură, sunt cu sufletul îngreunat şi cu min­tea întunecată de mult întunerec. El e un leac foarte bun, când păzeşte cea mai bună măsură şi fel.Acest loc (din Psalm) ne este folositor şi împotriva ereticilor cari învinovăţesc făptura lui Dumnezeu: căci dacă vinul ar fi fost dintre lucrurile oprite, Pavel nu l-ar fi îngăduit, nici n’ar fi zis că trebuie să ne slujim de el. Şi nu numai împotriva ereticilor, dar chiar împotriva acelor fraţi cari după ce au văzut pe alţii înjosindu-se din pricina băuturii, în loc să-i ocă­rască pe aceia, ponegresc poama dată de Dum­nezeu, zicând: Să nu fie vin. Iar noi să le răspundem: Să nu fie beţie. Căci vinul e lu­crul lui Dumnezeu, iar beţia e lucrul diavo­lului, nu vinul face beţia, ci necumpătarea face beţia; nu învinovăţi făptura lui Dumnezeu, ci sminteala tovarăşului tău de robie. Ci tu, nevoind să pedepseşti şi să îndrepţi pe cel care păcătuieşte, batjocoreşti pe binefăcătorul (tău).

5. Aşadar când auzim pe unii vorbind astfel, să-i facem să amuţească, căci nu între­buinţarea vinului, ci necumpătarea dă naştere beţiei; beţiei, zic, care e mama tuturor relelor. Vinul a fost dat ca să întremeze trupul lân­cezit, nu ca să prăpădească tăria sufletului; ca să alunge slăbiciunea cărnii, nu ca să strice sănătatea sufletului. Drept aceea nu te sluji de vin fără cumpătare, ca să nu dai neghiobilor şi celor slabi cu duhul prilej de mustrare. Căci ce e mai de plâns ca beţia?

Ioan Gura de Aur, Predicile despre statui – Volumul I, 2.14–18

”Incepe sa traiesti” IN ADEVAR

De curand adventistii din Romania au tinut o tele-”evanghelizare” cu ”vesnicul” LC. Ulterior programului propriu-zis  a urmat, in logica follow-up, o serie de raspunsuri la intrebari. In prima ”sesiune”, dedicata Sfintelor Scripturi, chiar prima intrebare a fost despre inspiratia Bibliei si continutul  ei(ce carti cuprinde). Cei trei invitati (sa dea raspunsuri) s-au intrecut tustrei sa dea argumente privind unicitatea Bibliei( comparata cu celelate scrieri sacre ale religiilor necrestine ale umanitatii) si inspiratia ei, dar toti trei au ”uitat” sistematic si in bloc sa  raspunda la cea de-a doua parte a intrebarii privind continutul Bibliei – cartile din cuprinsul ei. Intamplator oare? Deloc! Cei trei au evitat raspunsul pentru ca ar fi insemnat sa-si cam ”taie craca de sub picioare”. Sa fi discutat despre continutul canonului biblic ar fi fost fatal pentru cei trei ”muschetari profesionisti”. Riscul de a-si fi prins ”urechile” in problema canonului a fost asadar evitat manipulator-strategic, in stilul  specific ”prietene”, pentru ca nu cumva sa se deschida cutia pandorei si vraja sa se sparga…

Cei trei crai cu raspunsurile la degetul mic stiau ca a intra in problematica continutului canonic al Scripturii inseamna aducerea in discutie a Septuagintei cu riscul fatal ca posibilii viitori adepti sa se trezeasca face-to-face cu Biblia…ortodoxa. Caci e bine stiut in randul ”initiatilor” ca Biblia Bisericii apostolilor si parintilor bisericesti a fost Septuaginta cu numarul sau extins de carti ale Testamentului Vechi, NU textul masoretic al carui numar mai restrans de carti este pastrat drept canonic de catre (neo)protestanti.

Onor LC ar fi fost cinstit sa invite la a ”Incepe sa traiesti” IN ADEVAR, inclusiv in adevarul despre Biblia crestinilor: aceea a Vechiului Testament via Septuaginta si a Noului Testament recunoscut drept canonic de catre Biserica ”imperiala” a parintilor bisericesti.

Mai multe despre subiectul canonului si al Septuagintei:

Crestina te(-)ologie oloaga (R) )

Mic compediu de heterodoxie: Biblia si adventistii(1)

Crezul,Septuaginta si restaurationistii

Maica Domnului: si mama a Bisericii sau doar o ”sora mai mare”?

Prof. Florin Laiu dixit:

”Ceea ce nu trebuie să uităm, este că Maria a fost dată Bisericii ca soră mai mare, nu ca mamă.

In continuarea disputei domniei sale cu mine, ex-profesorul meu face afirmatia de mai sus pe blogul lui Marius Cruceru.

Chiar asa domn profesor? Fecioara Maria a fost Mama Domnului Bisericii( Bisericii Christos ii e Domn/sot si Cap). De unde si pana unde ”o sora mai mare”??  ”Soacra mare a Bisericii” nu va suna mai bine si corect decat ”sora mare”…?!

De fapt si de drept Maica Domnului ar fi ”soacra mare” a ”nurorii” Biserica, sotia Fiului ei(deci tot Mama, prin ”adoptie”)

Faptul ca dvs va purtati ca o nora acra/rea… sa fie semn ca de fapt nora nu sunteti ”dvs”? Fara ca ”soacra” sa va fi facut zile amare(saraca… e de mult la odihna”) tineti mortis sa o denigrati.

Tot vina ei sa fie ca nici moarta nu aveti pace??? A…am inteles: vina e a celor care spun ca mama Mirelui e mai buna decat va place s-o vedeti…Si nu vreti sa suportati nici pe cei care au o parere mai buna decat dvs despre soacra, o parere chiar exagerat de buna, lingusitoare chiar. Dar sa fie denigrarea replica buna la idolatrizarea soacrei de catre altii?

Vi se pare normal sa spuneti ca-l iubiti pe Mire, dar (ca celula din mireasa) sa va confundati soacra cu o sora mai mare? E asa greu sa nu va jigniti soacra numind-o ”sora(mea) Maria” si s-o cinstiti cu adevarul: ”mama mea(prin adoptie)”?

Sau sa fie vina Mirelui ca nu-si trimite Maica la… azil, ca sa il puteti accepta si fara ”nesuferita” de soacra?

Ma bucur totusi ca, desi cu inima stransa, o reabilitati de la ”sora mea Maria” la ”Maica Domnului meu, Maria”… Macar atat!
Iar daca Domnul dvs este si Dumnezeu, atunci Maica Lui e pe drept numita si Maica lui Dumnezeu, fara ca asta sa faca referire la vreun inceput al Dumnezeirii. Maica Domnului este Mama a lui Dumnezeu-devenit-Prunc, fie ca va place au ba.

PS: si cand te gandesti ca sarmana n-are nici  o vina pentru ca unii sunt lingusitori sau idolatri cu ea….

%d blogeri au apreciat: