Despre aspri­mea lui Dumnezeu si cunoasterea si ascultarea Lui

Aspri­mea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră.

Dumnezeu tre­buia ascultat pur şi simplu fiindcă era Dumnezeu. De multă vreme, mai întâi prin zeii din Asgard, iar apoi prin noţiunea de Absolut, Dumnezeu mă învăţase că un lucru poate fi adorat nu pentru ceea ce ne-ar putea face, ci pentru ceea ce este în sine. Iată de ce, deşi am fost îngrozit, n-am fost surprins să aflu că Dumnezeu trebuie ascultat pentru ceea ce este în Sine. Dacă vă întrebaţi de ce ar trebui să-l ascultăm pe Dumnezeu, în ultimă instanţă răspunsul este „Eu sunt”. A-l cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a şti că îi datorăm ascultare. In natura Lui se revelează de jure suveranitatea Lui.

C. S. LEWIS  – „SURPRINS DE BUCURIE. POVESTEA UNEI CONVERTIRI”

Alte fragmente

Free audio download: „Crestinismul redus la esente” de CS Lewis!

CSNu mica mi-a fost bucuria si surpriza sa descopar disponibila pentru descarcare in format audio-book super-cartea lui C S Lewis: „Crestinismul redus la esente”(/ Mere Christianity” in original). Este una din cartile de capatai ale crestinismului ultimului veac, si o carte de referinta in intreaga literatura crestina.

Una dintre capodoperele literaturii crestine moderne. O stralucita si profunda prezentare a credintelor fundamentale ale crestinismului, o carte care produce delectare pentru intelect si o tonica inaripare a credintei.

Cartea lui C. S. Lewis se „limiteaza”  tocmai la ce anunta in titlu: prezentarea crestinsmului dincolo de confesionalisme denominationale, crestinismul esential, „in nuce”. Contextul conceperii cartii a fost unul care a demonstrat valabilitatea si valoarea prezentarii lui C. S. Lewis:

„C.S. Lewis a trecut în tinereţea lui printr-o perioadă de ateism, în anii de liceu, de studenţie şi în primii ani de profesorat la Oxford. Prin cercetările sale filozofice, prin lecturile sale şi prin convorbiri cu prieteni credincioşi, trecînd prin stadii de gîndire ca romantism, idealism şi apoi teism, Lewis a revenit în 1929 în biserică, îmbrăţişînd credinţa creştină în forma ei anglicană.Diferenţele dintre diferitele forme de creştinism l-au preocupat o vreme, dar apoi el i-a scris unui prieten al său: „Cînd s-a spus totul (şi s-a spus cu adevărat) despre diviziunile din creştinism, încă rămîne, prin mila lui Dumnezeu, un enorm teritoriu comun”. De la acea dată, C.S. Lewis a început să se concentreze asupra acestui „enorm teritoriu comun” tuturor credinţelor creştine, şi rezultatul final al acestor meditaţii ale sale a fost seria de 29 de emisiuni la radio Londra în 1941 despre credinţele care formează această esenţă a creştinismului. Aceste emisiuni au fost apoi publicate în cartea pe care v-o prezentăm aici, intitulată în englezeşte Mere Christianity, în traducere mot-a-mot, „Doar creştinism”. Ideea autorului a fost aceea de a lăsa la o parte ceea ce este tipic, să zicem, anglicanismului sau catolicismului sau ortodoxiei, şi să capteze ceea ce este comun tuturor şi astfel formează „teritoriul comun” al tuturora.

In 1943, intr-un rastimp cind pina si cele mai ferme sperante si convingeri in valorea fiintei umane fusesera zdruncinate, C. S. Lewis a fost invitat de postul de radio BBC sa tina o serie de conferinte pe teme crestine, adresate publicului larg. Reprezentind una din cele mai stralucite introduceri in spiritualitatea crestina, conferintele lui Lewis au fost adunate intr-o carte sub titlul Crestinism, pur si simplu.
Citite astazi, textele de atunci si-au pastrat in intregime valabilitatea, ele confirmind reputatia pe care C. S. Lewis si-a cistigat-o de timpuriu: aceea de reprezentant clasic al viziunii crestine asupra lumii.

Cat despre autor, nu cred sa mai aiba nevoie de prezentare. Cum spunea un amic american protestant: „C. S. Lewis este papa al protestantilor” :). Si totusi:

Clive Staples Lewis (1898-1963) este unul dintre cei mai mari scriitori de origine irlandeza si cunoscut cadru didactic universitar. Dovedind o inteligenta remarcabila, obtine cea mai mare distinctie de absolvire acordata de Universitatea Oxford (triple First), devenind ulterior, in 1954, profesor de literatura medievala si renascentista la Universitatea Cambridge. Ateu pana la maturitate, C.S. Lewis isi descrie convertirea in „Surprised by Joy” (trad. rom. „Surprins de bucurie„, Ed. Humanitas, 2008): „In 1919, pe la Rusalii, m-am dat batut si am admis ca Dumnezeu este Dumnezeu… eram, poate, cel mai descurajat si mai nehotarat convertit din toata Anglia”. Aceasta experienta a fost cea care l-a facut sa inteleaga nu doar apatia, ci si refuzul sau activ de pana atunci de a accepta religia. „The Problem of Pain” („Problema durerii”), „Mere Christianity” („Crestinism. Pur si simplu”), „The Four Loves” („Cele patru iubiri”), precum si postuma „Prayer: Letters to Malcom” („Rugaciune: Scrisori catre Malcom”) nu sunt decat o parte din operele sale cele mai vandute. A scris si carti pentru copii si science-fiction, in paralel cu multele sale lucrari de critica literara. A fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui J.R.R. Tolkien, autorul celebrului roman Stapanul inelelor, facand parte din acelasi grup literar.

C.S. Lewis nu a fost un teolog, ci un laic, un om de cultură care a gîndit îndelung asupra crezului său creştin şi care a vrut să prezinte acest crez semenilor săi într-o formă elevată, cu o logică de fier, şi totuşi într-un mod accesibil omului de pe stradă.

Cartea aceasta nu este o carte de teologie ca atare, ci o carte de teologie popularizată. Fiind însă scrisă de un filozof, de un om de ştiinţă şi de un literat cu o imaginaţie excepţională, cartea dă atît satisfacţii intelectuale, cît şi avînt al spiritului şi o reconfortantă înaripare a credinţei.

Linkuri de download (pe capitole): http://radiounison.ro/Resurse/Emisiuni/Carti%20audio/Crestinismul%20redus%20la%20esente/

Tacerea – dusmanul omului modern sedat

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Nu trebuie să acordăm experienţei religioase inefabile o valoare superioară cunoaşterii mentale sau intelectuale pentru a fi de acord cu Theodore Roszak: „Misticismul oriental… îi oferă un loc de cinste tăcerii, recunoscând cu înţelepciune faptul că în tăcere se confruntă oamenii cu marile momente ale vieţii. Din nefericire, intelectul occidental este înclinat să trateze tăcerea ca pe un simplu zero” (The Making of a Counter Culture, pag. 82).

Carl F.H. Henry, „Dumnezeu, revelatie si autoritate”, vol 4, p. 655

O exceptie occidentala este cea care a inspirat documentarul „Into Great Silence” : viata tacuta a calugarilor ordinului carthusian. Probabil tocmai succesul filmului demonstreaza nevoia occidentalului de tacere intr-o lume asaltata de zgomot  in orice coltisor ai incerca sa te pitesti.

” Muzică şi linişte – cît le detest pe amîndouă! Cît de recunoscători trebuie să fim că, de cînd Tatăl Nostru a intrat în Iad – deşi mai demult decît ar putea spune oamenii socotind în ani-lumină – nici un centimetru pătrat de spaţiu infernal şi nici un moment din timpul infernal nu a fost cedat vreuneia din aceste forţe abomi­nabile şi totul a fost ocupat de Zgomot – zgomotul, măreţul dinamism, expresia sonoră a tot ce exaltă şi e barbar, viril. Zgomotul, singurul ce ne apără de remuşcări prosteşti, scrupule disperate şi dorinţe imposibile. La sfîrşit, vom transforma întregul univers în zgomot. Am făcut deja paşi mari în direcţia asta, în ce priveşte Pămîntul. Melodiile şi tăcerile Cerului vor fi acoperite în cele din urmă, dar recunosc că nu sîntem încă nici pe departe destul de sonori.”

C S Lewis, Scrisorile lui Zgandărila. Scrisorile unui drac bătrîn către un drac tânăr/ Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar

%d blogeri au apreciat asta: